Lupt de ceva timp cu o gripa urata. Si sunt singura. Nici macar nu m-am gandit ca langa mine sunt oameni dragi care s-ar bucura sa ma ingrijesca, sa-mi aduca un ceai cu ghimbir si o supa crema de legume. Nu! Am zacut incruntata si plina de lacrimi. Nu am scris. Nu am comunicat. Nimic. Tacere si boala...Am pus doar cateva randuri intr-o dimineata...
Si azi noapte am visat-o pe mama ca imi spunea:
-Stiu ca esti bolnava, am citit ce ai scris acum doua zile!
Si era in vocea mamei toata iubirea lumii si eu, desi era vis ,deja ma simteam mai bine, pentru ca ei ii pasa de boala mea.
Da, numai mamelor le pasa de copiii lor. Da, doar mama era capabila sa ma sune sa ma intrebe cum imi mai e,pana cand declaram ca sunt prea sanatoasa, prea de la tara!
Dar mama e mutata de aici! Mama strabate un loc in care sigur lucrurile sunt mai bune si mai frumoase decat aici, doar ca timpul meu pamantesc e inca inscris sa mai curga..o secunda, doua... o zi...un an, 10 ani... 20 de ani...si trebuie sa-l parcurg asa, uneori cu dureri si cu lacrimi, alteori cu zambete si bucurii...
Si astazi bucuria mea e el, trandafirul mamei inflorit iarasi ...ilogic...nebun...iubitor...
Mamica mea...mamica mea...
Asa bolnava cum sunt , am facut coliva pentru parastasul tau ... 6 luni!
Doamne, Iisuse Hristoase, odihneste-o cu dreptii pe roaba Ta, Constanta si infloreste trandafirii ei ca semn al iertarii ei si al iubirii Tale nesfarsite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu