Bun gasit,Dani!

Fiecare parastas este o intalnire cu ei!Asta am simtit de la prima pomenire a lui Grig! Cu cat  ma doare mai mult inima la parastasele lui,cu atat mai aproape ma simt!Sigur, este o nebunie in asta, dar mi-o asum si nici ca-mi pasa!

Cineva sfatuia un pic mai devreme pe o doamna, vaduva, nu cumva sa faca parastas pentru sotul ei, inaintea cununiei fiului!Ca nu e bine! Vrajmasul da idei gresite omului, ca el sa rupa rugaciunea, sa nu o faca si astfel sufletul acela sa ramana sub stapanirea lui!

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii pe care i-a adus in viata mea, pentru maica Varvara care i-a randuit parastasele si i-le-a facut pana la un an, pentru parintele Leontie care m--a invatat sa ma rog pentru el si sa-l pomenesc la fiecare sfanta liturghie.Pomenirea este un prilej de rugaciune dar si de intalnire cu cei pe care ii pomenim.

Astazi am pomenit-o pe Daniela, fetita prietenilor mei...Dani ar fi implinit azi 22 de ani. Dar ea a ramas inca aproape copil, inca de 16 ani si jumatate!

Imi amintesc azi niste versuri foarte frumoase, scrise de Ana Blandiana...

PIETA

Durere limpede, moartea m-a-ntors
În bratele tale supus, aproape copil.
Tu nu stii daca trebuie sa multumesti
Sau sa plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mama.
Trupul meu, dezghiocat din taina,
Este numai al tau.
Dulci lacrimile tale îmi picura pe umar
Si mi se strâng cuminti lânga clavicula.
Ce bine e!
Neîntelesele peregrinari si cuvintele,
Ucenicii de care esti mândra si care te sperie,
Tatal, banuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urma.
Linistita de suferinta-nteleasa
Ma tii în brate
Si pe furis :
Ma legeni usor.
Leagana-ma, mama.
Trei zile numai sunt lasat sa m-odihnesc
În moarte si în poala ta.
Va veni apoi învierea
Si din nou nu-ti va mai fi dat sa-ntelegi.
Trei zile numai,
Dar pâna atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teama ca te-nspaimânt,
Lin mi-as întoarce gura
Spre sânul tau, sugând.

...............................................................................................................................................

Simt ca fiecare slujba de pomenire a celor adormiti, este o slujba de Inviere a lor, pentru ca El, Cel Necuprins cu mintea, Cel Nevinovat, rastignit pentru pacatele noastre, prin moartea Lui ne-a pregatit Invierea.Si oricata durere este la pomenirea lor, eu ii vad parca in lumanarile care ard precum artificiile ,ii simt vii,bucurandu-se ca noi nu i-am uitat, ca ii iubim poate mai mult decat in timpul vietii lor pamantesti.

Si-i multumesc lui Dumnezeu ca m-a ridicat, fie si numai pentru cateva ore din patul in care zaceam, sa particip la sfanta liturghie si sa-i cant lui Dani ''vesnica ei pomenire" si sa-i ridic coliva pe care mama ei, cu iubire si lacrimi, i-a impodobit-o ca pe un tort, cu patru trandafirasi rosii!

Dumnezeu sa o ierte si s-o odihneasca cu dreptii!