BOALA

Iarasi zac. De fapt nu zac, pentru ca ma misc prin casa, dimineata am mers un pic si la serviciu si la sfanta liturghie...Mi-am zis sa merg putin, rezolv urgentele lumesti si apoi ma inchin la icoane, la manastire si ma intorc acasa. In mod minunat,am stat aproape intreaga sfanta liturghie, etapa cu etapa, spunandu-mi: hai Heruvimicul, hai si iesirea cu Cinstitele Daruri, poate si Axionul... si am plecat cu obrajii umezi si tinand in mana anafura.Slava lui Dumnezeu pentru acesta liturghie dumnezeiasca!

Am stat  apoi restul de zi acasa, evitand discutiile la telefon, ducand prin casa, pe picioare, durerea si neputinta fizica.Am parcurs  o zi de neputinta,  gandindu-ma ca sunt singura, ca ar putea fi oricine cu mine, daca nu e Grig sa ma oblojesca cu ingaduinta lui si cu blandetea lui,prezenta altora nu m-ar ajuta prea mult, pentru ca eu, da, eu inca vrea ca in boala sa ma ingrijesca el si nu altcineva, asa ca...am iubit tacerea si singuratatea  de astazi a casei mele. Macar nu trebuie sa fac efortul de a vorbi si de a explica... 

Of, sunt atatia oameni cu adevarat bolnavi incat chiar nu face sa ma plang, atatia oameni aflati pe ultimile scantei de viata si cei de langa ei, poate mai bolnavi de durere sufletesca decat acestia, sunt atatia copii suferinti...Asa ca imi strang puterile si ma gandesc de unde vine durerea, pentru ca sigur cauza  ei,este undeva in mine!

Gandul fara odihna spre cei adormiti din viata mea, sentimentul acum , ca poate mai multi oameni dragi am Dincolo, decat Aici, modul in care traiesc de o saptamana, in tristete si lacrima, a adus cum era firesc si boala.

Scoate-ma, Doamne din mana tristetii si intoarce-ma cu fata doar spre Tine!

1. Mantuieste-ma, Dumnezeule, ca au intrat ape pana la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am in noroiul adancului, care n-are fund.
3. Intrat-am in adancurile marii si furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigand, amortit-a gatlejul meu, slabit-au ochii mei nadajduind spre Dumnezeul meu.(Psalmul 68)

 Si asa...cautand eu raspuns la boala mea, am gasit, chiar la dragul meu parinte Porfirie, la sfantul Porfirie, cuvant de folos!

Părintele Porfirie: Omul se îmbolnăvește atunci când se leagă de persoane și de lucruri

Când creștinul se predă pe sine, cu încredere, Domnului, El îi va liniști organele interne și această liniștire va avea ca rezultat funcționarea normală a organelor și a glandelor , adică sănătatea netulburată de nimic. În schimb, păcatul, tulburarea, egoismul când sporesc, degradează funcționarea normală a organelor, și acestea au ca rezultat boala. Organismul cunoaște calea normală de mijloc și funcționează în liniște. De exemplu, când m-am îmbolnăvit de ulcer, medicul mi-a dat să iau medicamentul acesta, Zantac. Cum l-am luat cum mi-au încetat durerile. Aha, mi-am zis, asta nu e bine deloc. De bună seamă, va face rău organismului în alt loc și în alt fel. Și nu l-am mai luat. Am preferat să rabd durerile.

* * *

Viața fiecăruia depinde de voința proprie. Putem trăi cum vrem și cât vrem. Nu există obstacole sau dificultăți pentru a face ceea ce ne dorim, dar nici îndreptățiri! Trebuie să trăim în Hristos – și putem face asta. Postul este un mod de viețuire corectă. Nimeni nu se vatămă și nu are de suferit de pe urma postului. Omul se îmbolnăvește atunci când se leagă de persoane și de lucruri.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 71)

Sursa: http://www.doxologia.ro