Amintirea tatalui meu

Tatal meu.Am atat de putine fotografii cu tatal meu! Toate imi sunt dragi, dar una din ele ma emotioneaza  deosebit.

 Este un sfert dintr-o fotografie de familie, decupata de mine, eu si tatal meu. Implineam peste putin timp 19 ani, eram inca copil, asa cum copii erau pe vremea aceia cei care aveau 19 ani, eram firava ca un fir de papadie si cu parul lung.Purtam o rochita din voal cu nuante dulci de roz si mov, sandale albe cu toc inalt si ma sprijineam pe trupul puternic al tatei. Si tata ma tinea strans, mana lui inconjurandu-mi spatele... M-am sprijinit pe tatal meu si l-am iubit  mai mult decat pe oricare membru al familiei mele. Pe mine tata m-a nascut si lui ii datorez aceasta viata asa cum a fost ea, cu bune si rele. Mie tata mi-a daruit viata. Pe mine tata m-a luat primadata in brate si el a spus ca sunt un copil minunat, desi eram... o mogaldeata de fata pe care nimeni nu o vroia.

- Cui ii mai trebuie o fata?- a zis mama suparata ca mai avea deja doua si o dezamagisem deja ca nu sunt baiat. 

Am vrut sa fiu baiatul lui, pentru ca mi-s-a spus mereu ca tata si-a dorit baieti ! Am vrut sa nu-i dezamagesc iubirea pe care mi-o purta si am incercat sa fiu un mic baietoi, desi... nu mi-s-a potrivit niciodata asta!Si nici nu mi-a cerut. Tata m-a iubit asa cum am fost: fata slabanoaga, nu prea indemantica la trebuirile casnice, dar mereu cu o carte in mana, cu un caiet, cu un creion...scriind ceva, desenand, pictand...semanandu-i...

Aseara sora mea mai mare, mi-a spus ca anul acesta in ziua de 1 ianuarie, urmarind concertul de la Viena si vazand balerinii a plans cand si-a amintit cum tata nu si-a putut  permite sa suporte scoala mea de balet in Bucuresti si a trebuit sa  taie primele mele aripi: as fi putut sa fiu balerina, talent se parea ca aveam mai mult decat mult, dar...nu s-a putut!

Tatal meu e cel care a muncit pentru mine si mai apoi sotul meu, dar, oricum cand m-am casatorit, eu insumi eram independenta financiar.Deci, doar tatal meu, e cel care a muncit pentru mine!

-Si cat voi trai eu, tu munca fizica nu vei face niciodata!-asa m-a amenintat intr-un moment de emancipare a mea.

Mi-l amintesc intr-o seara privindu-ma bland in camera mea si spunandu-mi:

-Niciodata nu te-am vazut fara o carte in mana!

Si era bucuria iubitorului de carte care vedea in mainile mele cartile cumparate din munca lui.

El m-a incurajat cand am avut esecuri, el m-a sprijinit cand am cazut si cu el am impartit bucuria marilor reusite.Facultatea. Casatoria. Nasterea primului copil, nepotul- baiat pe care eu i-l-am daruit! Nasterea primei si singurei lui nepoate, Ruxandra, cel mai cuminte copil din acest univers...

-Mai, tata, buna este fetita ta!

-De ce spui asta, Tata? l-am intrebat.

Statea de doua zile la mine si imi ceruse sa nu mai duc copilul la bona, sa stea el cu fetita care avea in jur de 3 ani,si-l ascultasem, desi imi doream ca fetita sa nu-l deranjeze cu nimic, stiindu-l deja bolnav.

-Am adormit dimineata pe canapea in timp ce fetita se juca in camera si ea a luat telecomanda televizorului si l-a dat mai incet,sa nu ma trezeasca, apoi a tras cum a putut o patura si se chinuia sa o puna pe mine, sa ma inveleasca!

O urmarea permanent incantat de tot ceea ce facea.

Cand s-a nascut i-a scris o poezie pe care Ruxandra-Maria o pastreaza.

"Marioara, Marioara, Mariuca/scumpa noastra nepotica/noi voiam demult sa vii/ ca sa vada si-a ta mama /cum e cu mai multi copii''

Unii dobandim intelepciunea tarziu.Si ramanem cu regretul ca nu am spus toate acele cuvinte care musteau in noi...

Poate nu i-am spus cat de mult l-am iubit! Poate nu i-am spus cat de mult ii datorez! Poate nu i-am aratat cat de mandra am fost ca sunt fiica lui, cel mai frumos si cel mai destept tata din univers!Nimeni, niciodata nu a cantat asa de frumos ca tatal meu in ziua de Boboteaza pe scarile blocului in care locuiam:"În Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; ca glasul Parintelui a marturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie.''...Si vecinii strigau:

-Parintele, Parintele, a venit cu botezul!

Era modul lui de a sfida ateismul comunism.Mie tatal meu mi-a vorbit despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos si Sfanta Treime.

Cel mai inteligent tata!Cel mai curat! Cel mai ordonat!Cel mai pedant!

Oricat de tarziu si obosit ar fi venit acasa, totdeauna pantalonii lui erau pusi"pe dunga", iar pantofii tatei erau ca de lac desi ii purta ani si ani... ii ducea la cizmar si-i pingelea ca sa-i mai poarte inca 2ani-3 ani...si noi sa ne apropiem de terminarea scolilor.Iar camasile tatei, desi impecabile...mama, o excelenta "croitoreasa de nevoie" le desfacea si le  intorcea gulerul, ca sa nu se vada ca erau tocite.

Din iubire pentru noi a preferat ca mama sa nu munceasca niciodata, pentru ca nu si-a dorit ca noi sa crestem cu cheia la gat, nesupravegheate de mama. Pe noi, mama ne-a asteptat totdeauna cand veneam de la scoala cu vesnica intrebare:

-Te-a ascultat la ceva?

Dar rezultatele noastre scolare au fost mandria tatei! Si dupa ce eu m-am nascut, tata chiar nu si-a mai dorit baieti!Desi i-a respectat si iubit pe ginerii lui, in noaptea morti lui, acum 19 ani, ne-a spus ca nu vrea sa-i vada, daca noi suntem alaturi, noi 5: el, mama si noi, trei fete, noi suntem familia lui! 

Si a fost in cuvintele putine ale tatei, ultima si completa lui declaratie de iubire. 

Si plec capul pe umarul lui nevazut in noaptea acesta in care  se vor implini 19 ani de la adormirea lui si-l rog pe Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca iertare de pacate si Raiul Sau cel frumos.Ion era numele lui!