Amintirea tatalui meu

Tatal meu.Am atat de putine fotografii cu tatal meu! Toate imi sunt dragi, dar una din ele ma emotioneaza  deosebit.

 Este un sfert dintr-o fotografie de familie, decupata de mine, eu si tatal meu. Implineam peste putin timp 19 ani, eram inca copil, asa cum copii erau pe vremea aceia cei care aveau 19 ani, eram firava ca un fir de papadie si cu parul lung.Purtam o rochita din voal cu nuante dulci de roz si mov, sandale albe cu toc inalt si ma sprijineam pe trupul puternic al tatei. Si tata ma tinea strans, mana lui inconjurandu-mi spatele... M-am sprijinit pe tatal meu si l-am iubit  mai mult decat pe oricare membru al familiei mele. Pe mine tata m-a nascut si lui ii datorez aceasta viata asa cum a fost ea, cu bune si rele. Mie tata mi-a daruit viata. Pe mine tata m-a luat primadata in brate si el a spus ca sunt un copil minunat, desi eram... o mogaldeata de fata pe care nimeni nu o vroia.

- Cui ii mai trebuie o fata?- a zis mama suparata ca mai avea deja doua si o dezamagisem deja ca nu sunt baiat. 

Am vrut sa fiu baiatul lui, pentru ca mi-s-a spus mereu ca tata si-a dorit baieti ! Am vrut sa nu-i dezamagesc iubirea pe care mi-o purta si am incercat sa fiu un mic baietoi, desi... nu mi-s-a potrivit niciodata asta!Si nici nu mi-a cerut. Tata m-a iubit asa cum am fost: fata slabanoaga, nu prea indemantica la trebuirile casnice, dar mereu cu o carte in mana, cu un caiet, cu un creion...scriind ceva, desenand, pictand...semanandu-i...

Aseara sora mea mai mare, mi-a spus ca anul acesta in ziua de 1 ianuarie, urmarind concertul de la Viena si vazand balerinii a plans cand si-a amintit cum tata nu si-a putut  permite sa suporte scoala mea de balet in Bucuresti si a trebuit sa  taie primele mele aripi: as fi putut sa fiu balerina, talent se parea ca aveam mai mult decat mult, dar...nu s-a putut!

Tatal meu e cel care a muncit pentru mine si mai apoi sotul meu, dar, oricum cand m-am casatorit, eu insumi eram independenta financiar.Deci, doar tatal meu, e cel care a muncit pentru mine!

-Si cat voi trai eu, tu munca fizica nu vei face niciodata!-asa m-a amenintat intr-un moment de emancipare a mea.

Mi-l amintesc intr-o seara privindu-ma bland in camera mea si spunandu-mi:

-Niciodata nu te-am vazut fara o carte in mana!

Si era bucuria iubitorului de carte care vedea in mainile mele cartile cumparate din munca lui.

El m-a incurajat cand am avut esecuri, el m-a sprijinit cand am cazut si cu el am impartit bucuria marilor reusite.Facultatea. Casatoria. Nasterea primului copil, nepotul- baiat pe care eu i-l-am daruit! Nasterea primei si singurei lui nepoate, Ruxandra, cel mai cuminte copil din acest univers...

-Mai, tata, buna este fetita ta!

-De ce spui asta, Tata? l-am intrebat.

Statea de doua zile la mine si imi ceruse sa nu mai duc copilul la bona, sa stea el cu fetita care avea in jur de 3 ani,si-l ascultasem, desi imi doream ca fetita sa nu-l deranjeze cu nimic, stiindu-l deja bolnav.

-Am adormit dimineata pe canapea in timp ce fetita se juca in camera si ea a luat telecomanda televizorului si l-a dat mai incet,sa nu ma trezeasca, apoi a tras cum a putut o patura si se chinuia sa o puna pe mine, sa ma inveleasca!

O urmarea permanent incantat de tot ceea ce facea.

Cand s-a nascut i-a scris o poezie pe care Ruxandra-Maria o pastreaza.

"Marioara, Marioara, Mariuca/scumpa noastra nepotica/noi voiam demult sa vii/ ca sa vada si-a ta mama /cum e cu mai multi copii''

Unii dobandim intelepciunea tarziu.Si ramanem cu regretul ca nu am spus toate acele cuvinte care musteau in noi...

Poate nu i-am spus cat de mult l-am iubit! Poate nu i-am spus cat de mult ii datorez! Poate nu i-am aratat cat de mandra am fost ca sunt fiica lui, cel mai frumos si cel mai destept tata din univers!Nimeni, niciodata nu a cantat asa de frumos ca tatal meu in ziua de Boboteaza pe scarile blocului in care locuiam:"În Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; ca glasul Parintelui a marturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie.''...Si vecinii strigau:

-Parintele, Parintele, a venit cu botezul!

Era modul lui de a sfida ateismul comunism.Mie tatal meu mi-a vorbit despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos si Sfanta Treime.

Cel mai inteligent tata!Cel mai curat! Cel mai ordonat!Cel mai pedant!

Oricat de tarziu si obosit ar fi venit acasa, totdeauna pantalonii lui erau pusi"pe dunga", iar pantofii tatei erau ca de lac desi ii purta ani si ani... ii ducea la cizmar si-i pingelea ca sa-i mai poarte inca 2ani-3 ani...si noi sa ne apropiem de terminarea scolilor.Iar camasile tatei, desi impecabile...mama, o excelenta "croitoreasa de nevoie" le desfacea si le  intorcea gulerul, ca sa nu se vada ca erau tocite.

Din iubire pentru noi a preferat ca mama sa nu munceasca niciodata, pentru ca nu si-a dorit ca noi sa crestem cu cheia la gat, nesupravegheate de mama. Pe noi, mama ne-a asteptat totdeauna cand veneam de la scoala cu vesnica intrebare:

-Te-a ascultat la ceva?

Dar rezultatele noastre scolare au fost mandria tatei! Si dupa ce eu m-am nascut, tata chiar nu si-a mai dorit baieti!Desi i-a respectat si iubit pe ginerii lui, in noaptea morti lui, acum 19 ani, ne-a spus ca nu vrea sa-i vada, daca noi suntem alaturi, noi 5: el, mama si noi, trei fete, noi suntem familia lui! 

Si a fost in cuvintele putine ale tatei, ultima si completa lui declaratie de iubire. 

Si plec capul pe umarul lui nevazut in noaptea acesta in care  se vor implini 19 ani de la adormirea lui si-l rog pe Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca iertare de pacate si Raiul Sau cel frumos.Ion era numele lui!

SCHITUL CLOSCA -Am fost la manastire(a treia parte)

Era luni dimineata , 6 ianuarie 2014.Sarbatoare mare a crestinatatii, Boboteaza.

Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat .

Evanghelia zilei  de Boboteaza spune:El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". Matei 3, 3-17

Minunata imagine! Ioan avand imbracaminte din par de camila si cingatoare din piele...botezandu-L pe Stapanul  si Creatorul lumii !Si cerurile deschizandu-se si Duhul lui Dumnezeu coborand ca un porumbel si venind peste El, iar glas din ceruri zicand:"Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"

Orice oboseala dispare la auzul acestor cuvinte!

Am trait alaturi de prietenii mei o slujba deosebit de frumoasa! Parintele are darul acesta, al slujirii cu multa seriozitate, rigurozitate,evlavie si iubire.Biserica s-a umplut iar de lume, desi era luni si era zi de munca, credinciosii gasesc cumva timp si libertate pentru slujbele bisericii. Vremea a tinut cu noi si ne-am adunat iar la aproape 70 de km de orasul nostru, in biserica schitului.

Maica stareta, la strana ca deobicei slujind cu atentie si iubire, este o incantare.

Sfanta liturghie! Mare bucurie si mare dar de la Dumnezeu faptul ca participam la sfanta liturghie, ca parcurgem impreuna cu preotii  viata intrega a Mantuitorului nostru de la Nastere pana la jertfa Sa pe Cruce si Inviere.Spun sfintii parinti ca in timpul sfintei liturghii cerurile se deschid, Insusi Imparatul si Domnul nostru este de fata si sfintii toti si ingerii si cei adormiti ...

Sfanta liturghie e intalnirea noastra de taina cu ei si de aceia trebuie sa ne bucure faptul ca participam la ea...

Dupa terminarea sfintei liturghii, parintele a cheamat  langa iconostas pe trei din copii Brailitei si le-a pus in brate icoanele sfantului Luca al Crimeei, sfantului Nectarie si sfantul Ilie din Makeevka

una din maicute a primit icoana Botezul Domnului,

alta  sora, moastele sfantului Gheorghe...

Parintele a dus Evanghelia...

alta sora , moastele sfantului Ioachim din Itaca, alte persoane sfesnicele de pe Sfanta Masa.Si am plecat in procesiune pentru sfintirea apei.

Si a inceput iar slujba de sfintire a apei...

Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!"

Tu, Insuti, dar, Iubitorule de oameni Imparate, vino si acum, prin pogorarea Sfantului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta.

Si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca toti, cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa, sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta. Caci Tu esti Dumnezeul nostru, Cel ce ai innoit prin apa si prin Duh firea noastra cea invechita de pacat. Tu esti Dumnezeul nostru, Care, pe vremea lui Noe, cu apa ai inecat pacatul. Tu esti Dumnezeul nostru, Care prin mare si prin Moise ai liberat neamul evreiesc din robia lui faraon. Tu esti Dumnezeul nostru, Care ai despicat piatra in pustiu si au curs ape si raurile s-au umplut de apa, si pe poporul Tau cel insetai l-ai adapat. Tu esti Dumnezeul nostru Care, cu apa si cu foc, prin Ilie, ai izbavit pe Israel din ratacirea lui Baal.

Ne-am intors in biserica bucurosi, fericiti ca am fost parte la o slujba purtand in ea una din marile taine ale bisericii noastre...ne-am rugat si noi dupa puterile noastre si ne-am plans pacatele si neputintele...Nadajduim ca apa sfintita aici la Closca sa fie pentru noi" izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca."Sa ne ajute sa ne curatim de pacate, sa fim sanatosi,sa fim mai buni,  sa avem mai mult chipul lui Dumnezeu rasfrant in inima noastra.

M-am dus langa sfantul Gheorghe!Stiti ca sfantul Gheorghe este speranta mea cea mare pentru Grig si neamul meu tot! Parintele ne stropise voiniceste pe toti.Eram atat de uda incat as fi putut sa storc baticul si haina!Dar eram atat de fericita!Atat de bucuroasa ca am mai trait  o zi sfanta de Boboteaza!

Am mers in fuga si mi-am luat bagajul din chilie si apa sfintita...maicutele mergeau deja  la trapeza sa puna pentru pelerini, mancarea  pregatita de noi in farfurii.Zambeau fericite! Si eu le-am zambit fotografiindu-le in fuga, sa le am in amintire clara pana cand voi reveni la Closca!Curand, maicuta, curand! Cu voia lui Dumnezeu!

PS Dedic aceste postari despre Schitul Closca celor care din diverse pricini nu au putut sa fie acolo, cu noi, in mod deosebit Anei care e atat de departe si totusi in inima noastra, dar si celor care incep sa prinda drag de schitul Closca . Am scris cu drag, cu mare drag...

Schitul Closca.Am fost la manastire 2014 -partea a II a

 E treaba multa intr-o manastire! Trapeza manastirii e mare si foarte primitoare.Maica Mina cheama cu blandete pe toata lumea la masa si cat de putin, fiecare trebuie sa manance ceva! Totdeauna inainte de slujba de dimineata mesele sunt pregatite cu tacamurile puse, doar mancarea urmeaza sa o punem  pe mese. Maicile se miruiesc primele si pleca grabite spre trapeza.Totul in fuga! Si intr-o clipa primii se aseaza la mese. Maica face rugaciunea pentru masa si apoi citeste ceva.Maica are tot timpul o carte pregatita pentru ca cineva sa citeasca un cuvant de folos duhovniceste, dar cel mai adesea,tot maica stareta citeste...

 M-am strecurat in multime la miruit,dupa maicii am luat binecuvantare sa ajut la bucatarie si intr-o clipita am fost la trapeza.Mi-am dezbracat haina si am intrebat cum se spala vasele la manastirea acesta! Si am aflat! Am spalat farfurii cat am spalat in ultimii 6 ani!Mainile mi-se incretisera de apa si detergent.Dar atata iubire era in inima mea incat as fi putut sa stau acolo pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna...Am dus la masa mancare, am vorbit in soapta cu prietenii mei, am glumit, am tacut, am zambit, am inchinat mancarea, am spus Tatal Nostru si Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne!...Minunat timp... Grupuri, grupuri de credinciosi veneau sa se incalzeasca si sa manance ceva inainte sa plece spre case.Si maica ii primea pe toti cu iubire si tot cu iubire ii conducea!

Prietenii mei s-au intors acasa, noaptea se zarea peste gardul inalt al manastirii, ceva ma separa de lume, dar pentru primadata nu mai era spaima in inima mea. Schitul a inceput sa fie casa mea, asa cum ani de zile a fost catedrala din Slobozia. Copii mei departe, serviciile mele doua-trei cat am, responsabilitatile mele sociale le simteam dupa o mare dunga care separa atunci viata mea.Fie ce vrei Tu, Doamne!

Incetul cu incetul credinciosii au plecat spre casele lor.Maicutele, mare parte din ele s-au retras la chilie, eu insa , cu maica stareta si Maria am ramas inca la bucatarie, inca stragand, inca ordonand cate ceva. Si tocmai la ora 17.30 a aparut si Parintele din biserica, aducand cu sfintia sa alti credinciosi si cea mai frumoasa familie pe care am cunoscut-o in ultimul an: pe Brailita cu ...4 din cei 8 copii ai ei! Desi erau aproape 12 ore de cand Parintele era in biserica, fie slujind, fie predicand, fie discutand cu oamenii, era atat de bucuros incat toata lumea zambea! Repede maica i-au incalzit mancarea si i-a pus-o pe masa! Dar Parintele...lumea inca il insotea, inca mai dorea un cuvant de folos, un sfat, sau sa-i mai spuna ceva...Si mancarea s-a racit pana cand Parintele s-a asezat la masa!

Brailita a scos dintr-o geanta, un vas mare in care era o salata foarte frumos ornata.

-Ce e acolo? a intrebat  curios Parintele.

-Ceva de post! O salata! a raspuns cu modestie Brailita.

Mama de 8 copii, din iubire, ii adusese Parintelui, de la sute de kilometri o salata sa-l bucure si sa-l hraneasca.

-Pune-o aici, in fata mea! E a mea! Mie mi-ai adus-o!

Si vasul a inveselit trapeza toata cu iubirea femeii- mama crestina adevarata!Bineinteles ca Parintele nu a mancat decat putin! A  binecuvantat masa pentru noi si a ascultat cuvantul de folos citit de maica.Dar nici noi nu am mancat prea mult! Era ceva, un plin al inimii si al trupului incat, nimic omeneste  nu mai trebuia.

-Mergem la vecerie.Facem vecernia, apoi venim si mancam salata de la Brailita si ne intoarcem si facem Pavecernita mare cu litie!-a spus Parintele.

Si am plecat indata in biserica la slujba Vecerniei .Am fost multi! Nu stiu cum, dar Dumnezeu randuieste si Parintele nu este singur.Si daca ar fi fost doar Brailita si copii ei si maicile ar fi fost destui pana si pentru o biserica de oras. Dar noi am fost multi si...ni-s-au adaugat oameni veniti special din Slobozia pentru vecernie.

Am multumit impreuna lui Dumnezeu pentru ziua frumoasa pe care am trait-o...

Parintele aflandu-se in altar, in fata Sfintei Mese si deschizand perdeaua a inceput slujba cu

  formula obisnuita  "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..."

Diaconul care a participat , purtand in mana lumanarea aprinsa a deschis usile imparatesti si dupa ce a intonat intre ele cu fata spre noi indemnul "Sculati-va", invitandu-ne sa ne ridicam a mers in mijlocul naosului. Parintele a inceput in acest timp cadirea altarului, pe care a continuat-o in toata biserica, dia­conul insotindu-l, dupa randuiala, de la cadirea scaunului arhieresc. Ca­direa in tacere si fumul de tamaie, inchipuie astfel momentul de la inceputul creatiei, cand "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Fac. 1, 2). Cand s-au inapoiat in mijlo­cul naosului, parintele intonand "Doamne, binecuvinteaza..",a continuat cadirea pana in altar, sia  intrat prin usile imparatesti. Ajuns in fata sfintei mese, a dat binecuvantarea pentru inceputul serviciu­lui, prin formula "Slava Sfintei si celei de o fiinta si de viata facatoarei  si nedespartitei Treimi..."

Acesta a fost binecuvantarea de incepere a vecerniei, daca imi amintesc bine!

Apoi, dupa binecuvantarea pentru inceputul vecerniei, Parintele a iesit pe solee, oprindu-se in fata sfintelor usi, care erau inchise. Descoperindu-si capul, Parintele s-a rugat in taina . Se aminteste in acest chip, in primul rand, durata scurta a starii paradisiiace a celor dintai oameni, izgonirea lor din rai in urma caderii in pacat si plansul de po­cainta in fata portilor inchise si pazite ale raiului.

O, daca am intelege tote aceste simboluri si daca nu le-am uita!

Maica stareta  a citit psalmul 103!

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteapta ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătosii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

si psalmul 140...

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor.

Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

(Stih. Pe 10):

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 129 (stih. pe 8):

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

(Stih. pe 6):

De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este milostivirea.

Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

(Stih. pe 4):

Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Slavă... Şi acum...

Si cat de frumos porneste din sufeletele nostre cantarea pe care Eminescu a iubit-o atat de mult:

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, Celui Sfânt şi Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.

Bine eşti cuvântat, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporul Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, cară Ţi-au plăcut din veac. Amin.

Dupa vecernie, Parintele ne-a citit o scrisoare a parintelui Selafiil ...Nu imi amintesc ce scrisoare, dar va copiez o scrisoare a parintelui Selafiil care are multa  legatura cu rugaciunea

“… Când un monah se roagă, copile, oricât ar fi de păcătos, rugăciunea lui, dacă e sinceră, degrabă e plinită de îngerii lui Dumnezeu, pe care Domnul i-a rânduit spre slujire aceluia când a îmbrăcat schima. De aceea să preţuim rugăciunea unui monah… Câtă vreme, copile, vor mai exista monahi care se roagă cu lacrimi pentru pocăinţa lor şi pentru lumea toată, Dumnezeu va mai ţine lumea aceasta.

Dar rugăciunea este din ce în ce mai puţină pe pământ, din ce în ce mai puţină, şi răutăţile se înmulţesc, încât Dumnezeu va trebui să scurteze vremurile...

De aceea avem nevoie, dragul bunelului drag, de rugăciune, de cât mai multa rugăciune.Aceasta te va învăţa pe tine multe, te va purta pe cărări luminoase, te va adăpa cu apă rece de izvor, de viaţă veşnică dătător; cu cât o vei înmulţi, cu atât în Duhul vei spori. Hm, iată că buneii plicticoşi ştiu să scrie şi versuri, desigur, nu chiar aşa ca nepoţeii lor, dar tot ştiu puţintel…(şi în rusa rimează, nota traduc.). Parcă te şi vede bunelul, aşa, mergând agale spre locul unde lucrezi, învârtind în mână metania pe care ştiu că o porţi la tine. Metania cu boabe împletite de lână, fie ea mare sau mică, nu contează, îţi aminteşte întruna de prezenţa Preadulcelui Iisus lângă noi. De ce să nu-L poftim aşadar la masa inimii noastre, să ne îndulcim împreună cu El din masa Vieţii celei veşnice?...”Gospodi pomilui”, copile, “Gospodi pomilui”, să-ţi însoţească paşii, să-ţi sfinţească răsuflarea, să-ţi înmiresmeze inima, să-ţi ferească ochii tăi curaţi şi limpezi de orişice întinăciune, să-ţi sfinţească cugetele… Gospodi pomilui, rugăciunea lui Iisus ne schimbă pe deplin viaţa şi ne fereşte de căderi de tot felul, influenţând în bine şi starea celorlalţi de lângă noi…

Rugăciunea lui Iisus o spunea în toată vremea Sfântul Ierarh Luca, pe care l-am avut şi eu “bunel”şi pentru ale cărui rugăciuni am ajuns în mănăstire. Asemenea, o spunea cu lacrimi şi Sfantul Serafim(Serafim din Viriţa, un mare duhovnic şi cuvios canonizat recent de pravoslavnica noastră Biserică, dar de mult recunoscut ca sfânt de popor, ce a trăit în oraşul Viriţa şi a murit în 1949 – n. tr.). Sfântul Serafim ajunsese în sfinţenie pe Sfântul Serafim de la Sarov, adevăr îţi grăiesc, şi dacă Domnul a salvat Rusia în războiul al doilea mondial, a fost şi pentru rugăciunile acestui sfânt.

…

Îmi mai spui că aşa simţi: “Fugi, taci, linişteşte-te…” Cu adevărat, aceasta e calea, şi nu odată ţi-am scris despre ea… Piotr, Piotr, adânceşte-te în pustie, fugi în pustie, lasă toate cele trecute şi înnoieşte-te încet, încet… Bine, dar unde, care pustie?, mă întrebi… Ei, dragul bunelului, fă-ţi inima ta pustie faţă de duhurile deşarte ale lumii: de tot ceea ce ţine de glumele ei deşarte, de ambiţiile ei serbede, de rigorile ei de mucava, de mondenitatea care face toată viaţă cenuşie, cenuşie… Fă-ţi inima ta pustie dinspre acestea, copile, şi, încet-încet, la schituleţul din oaza de apă vie aflată în mijlocul acestei pustii, vor veni şi îţi vor sluji şi te vor veseli îngerii, cu darurile lor dumnezeieşti.

Căci altfel, poţi fi în pustia Afonului cea mai adâncă, în pustia Siberiei cea mai sălbatecă, şi să n-ai linişte, pentru că nu ţi-ai făurit încă pustie în inimă dinspre deşertăciunile lumii. Şi invers, poţi să fii călugăr şi-n mijlocul oraşului, unde şi acolo Domnul te va ajuta cu harul Său să te pustieşti faţă de comodităţile vieţii citadine, copile drag. De aceea totul se făureşte întâi în inimă, şi pustia, şi fuga, şi monahism şi apoi vine vremea dării pe faţă a acestei stări, adică a înfăptuirii a ceea ce ai înlăuntru… Sfântul Arsenie avea deja pustia preadulce în inima sa, situaţia sa era “coaptă”, ca să zic aşa, şi plecarea lui nu a fost decât o consecinţă firească a ceea ce purta de ceva vreme în suflet… Aşa va fi şi cu tine, copile, dar ai răbdare puţintel…Domnul îţi va rândui cele de care sufletul tău însetează, El nu rămâne dator dorurilor noastre… Mai multe, ce să-ţi spun… Desigur că recomand, dragul bunelului, ca cel mai de folos dintru început, celui iubitor de Dumnezeu, să se ducă într-un schituleţ mai departe de plaiurile natale, într-un loc mai liniştit, mai fără gâlcevi şi fără zgomote. Marile oraşe, în general, nu sunt prielnice pentru monahism, dar aceasta nu este o regulă… Cum iconomiseşte Dumnezeu pentru fiecare…

Piotr al meu drag, ţi-am trimis un petec de cer… şi, poate, un petec din inima mea, a bunelului care

te iubeşte,

+Selafiil.”

Am revenit la trapeza,am mancat cu totii salata de la Brailita si ne-am intors in biserica pentru pavecernita mare cu litie in cinstea praznicului Bobotezei .

"...pentru ca milostiv, bland si lesne iertator sa ne fie bunul si iubitorul de oameni Dumnezeul nostru si sa intoarca toata mania care se porneste asupra noastra, sa ne izbaveasca de mustrarea Lui cea dreapta care este asupra noastra si sa ne miluiasca pe noi..."

Clement Alexandrinul in secolul III: "E sfant lucru sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, inainte de a merge la culcare, caci ne-am bucurat de bunatatea si iubirea Lui de oamneni, incat sa mergem la somn cu Dumnezeu in suflet”

“Doamne… care ai binecuvantat cele cinci paini, in pustie, si ai saturat cu ele cinci mii de barbati,Insuti binecuvinteaza si painile acestea, vinul, untul de lemn, inmultindu-le in tara acesta si in toata lumea Ta :iar pe credinciosii, robii Tai care vor gusta din ele,ii sfinteste, caci Tu esti Cel ce binecuvintezi si sfintesti toate, Hristoase Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput si Prea sfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor Amin…”

Bogatii au saracit si au flamanzit,
dar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.

Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa
iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Era ora 22.30 cand am terminat slujba, parintele ne-a dat litie, ne-a miruit si i-a binecuvantat special pe cei care plecau la casele lor la 68 de km de schitul Closca pentru cateva ore de somn. In curand incepea... slujba pentru Boboteaza si ei aveau sa se intoarca!

Eu am revenit la trapeza pentru pregatirea mesei de  pranz a pelerinilor de ziua urmatoare.

-Ce faceti de mancare? ne-a intrebat Parintele.

Si tot parintele a sfatuit-o pe maica stareta ce sa pregatim. Asa incat am ramas tot la bucatarie pana la ora 2! Abia atunci toate au fost terminate:mancarea in vase mari, tacamurile puse pe mese, servetele...tot-tot...baiatul cel mare al Brailitei avea sa fie de mare ajutor!Era aproape de ziua cand am plecat. Si cand am plecat spre chiliile noastre maica stareta mi-a aratat ca la chilia Parintelui lumina era aprinsa, Parintele pregatea predica de a doua zi! Aproape imi era jena ca merg spre somn.Simteam cumva ca lumea inca mai are nevoie de rugaciuni, dar eu sunt prea putin vrednica pentru a ma osteni...

Am mers intr-o chilie cu inca o sora incepatoare.

Am adormit intr-un tarziu intr-o liniste de inceput de lume.Si cand m-am trezit , lumina care se vedea prin perete de la maica stareta arata ca ea era deja treaza, aveam sa aflu  mai tarziu ca deja aprinsese focul la centrala la biserica.Maica stareta se culcase ultima dintre noi si tot sfintia sa se sculase prima.

La 7 si 15 minute am iesit din chilie spre biserica... Afara era rece si totul pustiu, pustiu ca pustiul Dobrogei de inceput de lume...Si am facut fotografii...

Si a inceput slujba...

...dar asta e o alta poveste...

Spre sla va iu birii noastre crestinesti

Am citit o poveste.Povestea lui Nicolae Pavil.Ar putea sa ni-se intample fiecaruia dintre noi. Sa ne trezim lafel ca in fiecare dimineata, poate nici macar mai obositi sau mai confuzi, sau mai veseli... acelasi ritm, aceleasi gesturi de rutina si dintr-odata lumea sa se sfarame in noi si  jurul nostru .

Asa i-s-a intamplat si lui Nicolae! O clipa care a despartit pentru totdeauna viata dinainte, de momentele in care urma sa afle ca  este posibil sa nu mai auda niciodata niciun sunet.Are 19 ani si iubeste muzica! Are 19 ani si planuia sa traiasca din muzica...Ani multi de educatie muzicala!

Si fetita mea a studiat 10 ani pianul. Imi amintesc anii copilariei Ruxandrei cand dimineata la ora 7, inainte sa plece spre scoala o asezam la pian si ea exersa partiturile pe care le avea in studiu: Mozart,Bach...imi amintesc zile lungi de pregatire pentru concursurile la care participa, emotia si truda ei...Asa ca realizez cati ani de studii sunt in spatele acestui moment. Si uite cum dintr-o data,ocum trei luni, Nicolae si-a pierdut cunostinta si in orele uramatoare a aflat la spital ca sufera de neurinom acustico-vestibular stang.I,o tumoare situată între centrul auzului şi creierul mic, care-i va afecta definitiv capacitatea de a percepe sunetele lumii.Si viata lui fara muzica, fara sunete va fi o viata cum niciunul din noi nu poate concepe sa traiasca.Trebuie sa facem ceva !Trebuie sa-l ajutam.Sta in puterea noastra sa o facem, cu ajutorul lui Dumnezeu!

Sansa lui este sa fie operat in afara tarii.Stiti de ce! Pentru ca noi am creat lumea acesta in care specialistii nostrii sunt plecati in alte parti pentru mai multi bani, pentru mai multa siguranta a vietii, pentru liniste.

Dar ca sa plece, Nicolae are nevoie de ajutorul nostru, pentru ca el este la fel de sarac ca si noi si ...de unde sa avem noi 45000 euro, asa peste noapte?Am aflat, din alte situatii similare, ca impreuna ii putem strange! Fiecare 100 de lei! Unii mai mult, altii mai putin...dar impreuna ii putem strange si sa-l ajutam astazi pe Nicolae.Maine pot fi eu sau cineva drag mie, sau poti fi tu.

"Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos", ne spune apostolul Pavel in epistola catre galateni.

Nu, nu este mult.Putem face acest lucru!Stiu ca putem!

Am sa scriu  linkul spre blogul lui    http://nicupavil.blogspot.ro

S-au strans deja o multime de bani.Eu cred, eu stiu, ca impreuna putem reusi si atunci copilul acesta frumos care poate fi al oricaruia dintre noi, fiu, frate, nepot, vecin, prieten sau cunoscut, o sa cante iar si muzica lui va fi spre slava lui Dumnezeu si a  iubirii noastre crestinesti.

Sfantul lui ocrotitor, sfantul Nicolae impreuna cu  sfantul Nectarie sa-l ajute sa-si recapte sanatatea.

Schitul Closca-Am fost la manastire-2014

Da, am fost la manastire.

Era un timp in care imi imaginam ca la manastire te trezesti atunci cand bate toaca.Si, uite-ma acum, merg la manastire ...sa bat toaca!

Exagerez, ma alint, dar adevarul e ca acum stiu exact ca daca mergi la manastire si ramai acolo, trebuie sa te scoli inainte sa bata toaca.

Nu am stat decat doua zile, dar timpul a fost atat de lung, incat cand am ajuns acasa, am avut sentimentul ca am fost plecata o viata.

 Cand pleci, drumul spre manastire  e lung si plin de ganduri...rar privesc in urma spre casa, chiar si copiii mei raman parca prinsi intr-un spatiu in care nimic rau nu poate fi, desi traiesc si ei intens viata, asa, ca la douazeci si ceva de ani!Gandurile mele sunt tot timpul spre ceea ce va fi acolo, spre Dumnezeu. De aceia si plec, pentru mai multa vorbire cu Dumnezeu.
De data acesta am trait o experienta total diferita de ceea ce am trait in manastire.
Am fost la schitul Closca. Maica Mina ma astepta cu bucurie si nerabdare, iar eu abia asteptam sa-mi plec capul pe umarul ei fragil. Atat de fragila e maica, incat ma intreb, cum de nu o rupe vantul aspru al Dobrogei, cum de nu o doboara povara grijilor de la manastire, dar am aflat ca multimea slujbelor  o ridica si o tin pe picioare puternic infipte pe pamant.
Maica e tanara...uneori de sub scufie scapa cate o suvita subtire de par si firele albe arata ca varsta maicii nu se masoara in ani, ci in rugaciuni.Scriu lucrurile acestea pentru ca maica Mina nu citeste blogul meu si nu risc nimic!Stiu ca desi blanda, maica poate fi ferma cand spune:
-Nu, doamna Doina, nu!
Am ajuns dimineata devreme,5ianuarie, Ajunul Bobotezei,Duminica dinainte Botezului Domnului.
Am mers in biserica, m-am inchinat la icoanele de la iconostas si m-am asezat la locul meu, undeva lateral, aproape de strane.Slujba incepuse, Parintele fiind un calugar al rugaciunii si foarte matinal.Utrenie... ceasul 1 si sfanta liturghie. 

 Evanghelia zilei:Marcu 1:1-8

Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris in proorocie: "Iata, Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta." Glasul celui ce striga in pustie: "Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui." Ioan boteza in pustie, propovaduia botezul pocaintei intru iertarea pacatelor. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele in jurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica. Si propovaduia, zicand: "Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma sa-i dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant."

Ioan Botezatorul, ingerul lui Dumnezeu!Am trait un timp in care ma uitam la o icoana aratand un inger cu aripi...nu stiam ca este Ioan Botezatorul, ingerul Domnului trimis sa pregateasca calea lui Iisus .Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru  crestini cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vietii duhovnicesti. Viata lui este ea însăsi un model pentru toti crestinii: trăitor în nevointă si în rugaciune, grăitor si apărător al dreptatii, al fidelitătii în casatorie (Matei 14,3-4), al milei fată de saraci (Luca 3,11), propovaduind ascultarea fata de Legea lui Dumnezeu si curatirea de pacate

Întruchipare a smereniei,curateniei, iubitor si  propovăduitor al pocaintei,„înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept, arhetipul vietii monahale.

Cel mai modest si totusi  cel  sfant  dintre cei nascuti din femeie, exceptandu-L pe Mantuitor.Nascut din parinti sfinti.Cand samanta este buna si semanaturile vor fi bune.Samanta buna au fost si parintii  sfantului Ioan Botezatorul.Parintii sunt precum copacul.Cand radacina va fi rea si roadele vor fi rele, samanta buna face semanaturile bune.Din parinti buni, iubitori si tematori de Dumnezeu,a rasarit Ioan Botezatorul.Desi un om fara educatie, filozofia sa intrece filozofia veacurilor de marire ale umanitatii.Predica lui despre pocainta este de fapt predica lui Iisus Hristos despre modul in care iti poti lucra mantuirea

Am sa scriu cateva idei,doar cu dorinta de a -l cinsti pe sfantul Ioan Botezatorul, idei pe care le completez si infrumusetez cu cuvintele inspirate de Duh Sfant  din predica de duminica a Parintelui.

"S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.(Marcu 1;15)spune Iisus Hristos, dupa botezul sau, cand isi incepe propavaduirea.
Nimic, niciun cuvant din evanghelie  nu este creatia unuia dintre apostoli, totul este Cuvant al lui Dumnezeu "Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi" spune apostolul si evanghelistul Ioan in prima sa epistola soborniceasca, capitolul 1, iar Petru in Faptele Apostolilor a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.(cap 2 /38).

Aceasta este marea taina a mantuirii:pocainta.

Ce am face daca Iisus Hristos ar veni acum nu numai pe malul Iordanului, ci ar veni pe malul Senei sau al Tamisei, sau al Dambovitei, sau al Ialomitei si ne-ar spune: Pocaiti-va!?Daca ne-ar spune:

''-Schimbati-va modul in care traiti, in care faptuiti viata voastra, lasati hotia, desfranarea, lacomia, ura,iubirea de arginti, de marire, de putere, schimbati lumea din jungla in Rai!'

Ce ar face bogatii acestui pamant, stapanitorii lui? 

Asa spunea si  Ioan Botezatorul: Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.  Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc(cap 3/7-9)

Si multimile il intrebau "Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră."(Evanghelia dupa Luca cap 3)

Pocaiti-va, dati inapoi ceea ce ati furat, daca cei de la care ati furat nu mai traiesc ,faceti milostenie cu banii aceia...dati altora macar ceea ce va prisoseste, ai 5 perechi de pantofi, 10 perechi...da incaltamintea ta celor care nu au...aduceti roade de pocainta.

Iesirea cu Sfanta Evanghelie

Slujba de sfintire a aghiazmei mari!Cu cadelnite, cu icoane,cu sfesnice,  am iesit inaintea preotului si ne-am asezat pentru sfintirea apei.

V-am spus iubesc aceasta slujba! Ea mi-l aminteste pe stra-strabunicul meu preotul Dumitru,cati ani fericiti a cantat asa! Cati oameni a bucurat, a inoit sufleteste in ziua aceasta !Si pe tatal meu cantand troparul ...

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.

.......................................................................................................................................................

Astazi firea apelor se sfinteste si se desparte Iordanul si isi opreste curgerea apelor sale, vazand pe Stapanul botezandu-Se. Ca un om ai venit la rau, Hristoase imparate, si te sarguiesti a lua botez de rob, Bunule, din mainile inaintemergatorului, pentru pacatele noastre, Iubitorule de oameni.

Catre glasul celui ce striga in pustiu: gatiti calea Domnului, venit-ai, Doamne, luand chip de rob, botez cerand, Cel ce nu stii de pacat. Vazutu-Te-au apele si s-au temut. Cutremuratu-s-a Inaintemergatorul si a strigat, graind: Cum va lumina sfesnicul pe Lumina? Cum isi va pune mana robul pe Stapanul? Sfinteste-ma pe mine si apele, Mantuitorule, Cel ce ai ridicat pacatul lumii.

Din Sfanta Evanghelie de la Marcu, citire: 

(1; 9-11)

In vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si S-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si, indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.

Pentru ca sa se sfinteasca apa aceasta cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curatitoare a Treimii, Celei mai presus de fire, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa fie apa aceasta tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonire a toata puterea cea potrivnica, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa daruiasca apei acesteia harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea si cu venirea Sfantului Duh, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa se zdrobeasca satana sub picioarele noastre si sa se risipeasca tot sfatul viclean, care se porneste asupra noastra, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa ne scoata pe noi Domnul Dumnezeul nostru din toata vrajmasia si ispita, care ne stau impotriva, si sa ne faca vrednici de bunatatile cele tagaduite, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa ne luminam noi cu luminarea cunostintei si a dreptei credinte, prin venirea Sfantului Duh, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa trimita Domnul Dumnezeu binecuvantarea Iordanului si sa sfinteasca apa aceasta, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa se faca apa aceasta dar de sfintenie si curatire de pacate, spre tamaduirea sufletelui si a trupului si spre tot folosul de trebuinta. Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa fie apa aceasta curatitoare spre viata vesnica, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa se arate apa aceasta izgonitoare de toata bantuiala vrajmasilor celor vazuti si nevazuti, Domnului sa ne rugam.

Pentru cei ce o vor lua si o vor primi spre sfintirea caselor, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa fie apa aceasta curatire sufletelor si trupurilor tuturor celor ce o vor lua cu credinta si vor gusta dintr-insa, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa ne invrednicim noi sa ne umplem de sfintenie, prin gustarea din apa aceasta, cu venirea cea nevazuta a Duhului Sfant, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa auda Domnul Dumnezeu glasul rugaciunii noastre, al celor pacatosi, si sa ne mantuiasca pe noi, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa fim noi izbaviti de tot necazul, mania, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

Apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule cu harul Tau.

Pe preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra, lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Tu, Insuti, dar, Iubitorule de oameni Imparate, vino si acum, prin pogorarea Sfantului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta.

Insuti si acum, Stapane, sfinteste apa aceasta, cu Duhul Tau cel Sfant.

Rugaciunea  facuta de Sofronie, patriarhul Ierusalimului:

Domnului sa ne rugam.

Treime mai presus de fire, preabuna, preadum-nezeiasca. atotputernica, a toate vazatoare, nevazuta, nepatruns,. facatoarea fiintelor celor intelegatoare si a firilor celor cuvantatoare; bunatatea cea fireasca, lumina cea neapropiata, Care luminezi pe tot omul care vine in lume, straluceste si intru mine, nevrednicul slujitorul Tau! Lumineaza-mi ochii mintii mele, ca sa indraznesc a lauda binefacerea si puterea Ta cea nemasurata. Fie bineprimita rugaciunea ce se aduce de mine pentru poporul ce sta inainte. Sa nu opreasca pacatele mele venirea aici a Sfantului Tau Duh. Ci ma iarta, Ceea ce esti preabuna, ca sa strig catre Tine fara de osanda si sa graiesc si acum: Te slavim pe Tine, Stapane, Iubitorule de oameni, atottiitorule imparate, Cel ce esti mai inainte de veci. Te slavim pe Tine, Ziditorule si Facatorule a toate. Te slavim pe Tine, Fiule al lui Dumnezeu. Unule-Nascut. Cel ce esti iara tata din mama si fara mama din Tata. Ca la praznicul ce a trecut Prunc Te-am vazut, iar la acesta de acum desavarsit Te vedem pe Tine, Cel ce Te-ai aratat desavarsit, Dumnezeul nostru, din Cel desavarsit.

Ca astazi ne-a sosit noua tuturor vreme de praznic si ceata sfintilor cu noi se aduna, si ingerii cu oamenii impreuna-praznuiesc. Astazi, harul Sfantului Duh, in chip de porumbel, peste ape se pogoara. Astazi, Soarele cel neapus a rasarit, si lumea cu lumina Domnului se lumineaza. Astazi, luna cu raze luminoase lumineaza pamantul. Astazi, stelele cele luminoase, cu lumina stralucirii lor, lumea infrumuseteaza. Astazi, norii roureaza din cer omenirii ploaia dreptatii. Astazi, Cel nefacut, de buna-voia Sa, este atins cu mana de catre faptura Sa. Astazi, Proorocul si inaintemergatorul se apropie de Stapanul si cu frica sta inaintea Lui, vazand pogorarea lui Dumnezeu la noi. Astazi, apele Iordanului se prefac in vindecari, cu venirea Domnului. Astazi. toata faptura se adapa cu curgeri tainice. Astazi, pacatele oamenilor se curatesc in apele Iordanului. Astazi, raiul s-a deschis oamenilor si Soarele dreptatii ne lumineaza noua. Astazi, apa cea amara, care era in vremea lui Moise, se preface in dulceata poporului. cu venirea Domnului. Astazi, ne-am izbavit de plansul cel vechi si ca un Israel nou ne-am mantuit. Astazi, ne-am izbavit de intuneric si cu lumina cunostintei de Dumnezeu ne-am luminat. Astazi, intunericul lumii se risipeste cu aratarea Dumnezeului nostru. Astazi, toata faptura se lumineaza de sus ca o faclie. Astazi, inselaciunea se surpa si cale de mantuire ne lucreaza noua venirea Stapanului. Astazi, cele de sus cu cele de jos impreuna-praznu-iesc. si cele de jos cu cele de sus impreuna-vorbesc. Astazi, obstea cea sfintita si mult vestila a ortodocsilor se bucura. Astazi. Stapanul merge la Botez. ca sa ridice firea omeneasca la inaltime. Astazi, Cel nepleeat Se pleaca robului Sau ca sa ne libereze pe noi din robie. Astazi, imparatia cerurilor am dobandit, iar imparatia Domnului nu are sfarsit. Astazi, pamantul si marca si-au impartit bucuria lumii si lumea s-a umplut de veselie.

Te-au vazut apele, Dumnezeule, Te-au vazut apele si s-au temut. Iordanul s-a intors inapoi, vazand Focul Dumnezeirii pogorandu-Se trupeste si intrand intr-insul. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Sfantul Duh in chip de porumbel pogorandu-Se si zburand imprejurul Tau. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Cel nevazut in chip vazut, pe Facatorul intrupat, pe Stapanul in chip de rob. Iordanul s-a intors inapoi si muntii au saltat vazand pe Dumnezeu intrupat; iar norii au dat glas mirandu-se de Cel ce a venit. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, praznuire stapaneasca vazand astazi in Iordan si pe Cel ce moartea neascultarii si boldul inselaciunii si legatura iadului in Iordan a afundat si a daruit lumii Botezul mantuirii. Pentru aceasta si eu, pacatosul si nevrednicul slujitorul Tau, marturisind slavitele tale minuni, de frica fiind cuprins, cu umilinta strig catre Tine:

Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale,

Ca Tu, cu voia Ta, pe toate le-ai adus dintru nefiinta intru fiinta. Cu puterea Ta tii faptura si cu purtarea Ta de grija chivernisesti lumea. Tu din patru stihii ai intocmit faptura si cu patru vremi ai incununat curgerea anului. De Tine se cutremura (oale puterile ingeresti. Pe Tine Te lauda soarele. Pe Tine Te slaveste luna. Tie se supun stelele. Pe Tine Te asculta lumina. De Tline se ingrozesc adancurile. Tie slujesc izvoarele. Tu ai intins cerul ca un cort. Tu ai intarit pamantul peste ape. Tu ai ingradit marea cu nisip. Tu ai revarsat aerul spre rasuflare. Puterile ingeresti Tie slujesc si cetele arhanghelilor Tie se inchina. Heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, imprejur stand si zburand, de frica slavei Tale celei neapropiate se acopar. Ca Tu, Dumnezeu fiind, necuprins de gand si de cuvant si fara de inceput, ai venit pe pamant, chip de rob luand. Intru asemanarea omeneasca facandu-Te. Ca n-ai suferit, Stapane, pentru indurarile milei Tale, sa vezi neamul omenesc chinuit de diavolul; ci ai venit si ne-ai mantuit pe noi. Marturisim harul Tau, vestim mila Ta, nu tainuim facerea Ta de bine. Toata firea omeneasca ai izbavit-o: pantecele Fecioarei l-ai sfintit cu nasterea Ta. Toata faptura Te lauda pe Tine Cel ce Te-ai aratat. Ca Tu, Dumnezeul nostru, pe pamant Te-ai aratat si cu oamenii impreuna ai vietuit. Tu, trimitand din cer Duhul Tau cel Sfant, ai sfintit apele Iordanului, si capetele balaurului care se incuibasera acolo le-ai zdrobit.

...................................................................................................................................................................

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.

Am purtat icoana  reprezentand Botezul Domnului!Stiu , nu sunt vrednica, dar tocmai de aceia, Parintele mi-a dat icoana, ca sa vad, sa simt, sa regret si poate asa sa ma indrept! Nu am dus odor mai de pret! Bratele mele de mama "spun" asta.Si chipul meu...

Parintele ne-a botezat pe toti cu bucurie si noi...cu si mai mare bucurie am primit aghiazma mare

Si am spus dupa strana cu bucurie:

Sa cantam, credinciosii, marimea binefacerii lui Dumnezeu catre noi, ca, tacandu-Se om, pentru pacatele noastre, pentru curatirea noastra Se curateste in Iordan Cel singur curat si nestricacios, sfintindu-ne pe noi si apele si zdrobind capetele balaurilor in apa. Deci sa luam apa cu multumire, fratilor, caci celor ce o iau cu credinta, se da in chip nevazut harul Duhului, de la Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul sufletelor noastre.

Iar Parintele...stiti ce spune...Cel ce in Iordan, de la Ioan, a primit a Se boteza, pentru mantuirea noastra, Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci si pentru rugaciunile tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.

Iar seara...adica doar dupa cateva ore, a fost vecernia , dar despre asta...mai tarziu!Acum postez doar fotografiile.