Etiopia cu dragoste

ETIOPIA CU DRAGOSTE

Prima zi in Etiopia a trecut!Cu oboseala unui drum lung,cu emotia si curiozitatea pentru tot ce traim: un grup in care nu ne cunoastem in totalitate,o tara pe un continent pe care nu venim.prea des,am parcurs prima zi de pelerinaj. Am  aterizat in Addis Abeba,capitala tarii fondata de catre imparatul Menelik al II lea in anul 1887,la poalele muntilor Entoto...Aceasta Floare Noua (asa se traduce denumirea )a fost numita asa dupa o floare emblematica pentru acest loc,o floare ale carei culori le intalnim.peste tot,inclusiv pe steagul tarii,chiar si buchetul primit la venire are aceste culori...Un oras plin de contraste,mare,imens,cu cladiri noi foarte moderne,cu bulevarde largi si curate si cand te obisnuieste cu ele te trezesti intr-o lume cenusie,saraca.Oamenii sunt foarte amabili si zambitori ,hotarati sa te ajute,sa te serveasca cat mai bine,dar se simte tristetea si ca ei nu s permit ceea ce iti ofera. Am vizitat Muzeul National si am cunoscut-o pe Lucy,faimoasa hominid fosili...apoi Catedrala Sfintei Treimi unde cel mai important a fost ca ne-am inchinat in muzeul catedralei sfantului Iuda Tadeu...Cate sperante si cate rugaciuni s-au soptit sfantului de la grupul nostru ingenunchiat langa racla sfantului!!!Sa aveti si voi binecuvantarea sfantului si ajutor in ceea ce credeti ca e greu de rezolvat...Gata,dragilor...maine urmeaza drumul spre Lacul Tana,promit sa va povestesc mai mult,acum atat pot...Noapte binecuvantata,tuturor!

A doua zi de pelerinaj a debutat cu trezire foarte matinala,adunarea pentru mic dejun si plecarea spre Bahir Dar orasul in care vom fi cazati pentru urmatoarea zi si excursia cu barca pe Lacul Tana,cel mai mare lac etiopian(3000kmp).Acest lac este sursa Nilului Albastru. Am plecat cu o barcuta cum imi imaginez ca erau barcile pescarilor in vremea Mantuitorului.Desigur nu era cu vasle, ci cu motor, dar simpla,fragila...ne-am impartit in doua grupe si ne-am asezat pe margine,pe banca, atenti la echilibru barcutei.Si ne-am trezit pe un lac cat o mare,cu apa curata, dar usor galbuie ..asa ca Iordanul...Printre nuferi si pâlcuri de vegetatie...Din cand in cand vedeam plutind pe apa mici barcute, facute din papirus numai pentru un sezon.Nici macar departe nu se vedea nimic...Abia dupa mai mult de doua ore, am ajuns pe insula Dek,cea mai mare insula.Am vizitat manastirea construita in sec 18 de imparatul Mentwab.Am vazut in frescele ei istoria omenirii de la Facere la moartea pe cruce a Mantuitorului.Emotionati.Un singur preot descult ...si nicio liturghie ptr ca sunt atat de saraci ca nu au faina pentru prescuri...Dar nu paraseste biserica decat ptr a merge la o alta biserica ptr a sluji si a se impartasi...Tot aici am vazut muzeul cu cruci de binecuvantare, din aur si argint...Una cate una ni le am.scos sa le vedem atat...nici macar el,preotul descult nu le sarutase ptr ca ziua de post negru nu se terminase inca .Intelegem ca el posteste negru pana la vecernie ca sa poata saruta crucea.

Am vazut si arborele de cafea...

Si l-am lasat in pacea sa cea adanca pe smeritul preot ...si am mers pe o alta insula,o alta manastire si intalnirea cu arta sacra etiopiana...o adevarata surpriza...tarabe una langa alta si multi, dar multi vanzatori ...negocieri...preturi mari si renuntari ...ne-au condus ca pe niste neamuri pana la barca,incercand cu disperare sa vanda...

Ne-am intors noaptea si pe drum am trait o furtuna care ne-a amutit si ne-a asezat si mai mult la rugaciune.Torent de apa din cer,valuri si tacerea noastra adanca ca fundul lacului Tana...La carma un baiat etiopian in tricou in bataia libera a furtunii.Dar...Domnul este cu noi si prin mainile si priceperea baiatului am ajuns la tarm ...Parintele Nectarie si Andreea s-au dezbract de tricou si de vesta si l-au imbract pe baiatul care ne salvase viata si acum tremura de oboseala si frig...

Acum.e noapte...ploaia a incetat...e liniste...se aud si aici greierii...si noi ne simtim ca si cand de o viata suntem impreuna!Noapte buna,dragilor!Bucurati-va de viata !

A treia zi de pelerinaj a fost parca cu multi kilometrii parcursi ...Am.plecat dimineata la aeroport pentru zbor la Axim cu escala la Bahir Dar.E mare lucru sa parcurgi sute de ore in cateva,putine ore,dar si greu cu atatea controale ...

Cand am ajuns la hotel mult dupa pranz tot ce imi doream era sa dorm,dar...in grup e imposibil daca nu i in program.Asa ca am.mancat si am.plecat la Biserica sf Maria din Sion,iar acolo scopul a fost sa vedem cladirea unde se spune ca este chivotul legii,sa  vorbim cu  singurul preot care pazeste si poate atinge Chivotul legii. Se spune ca fiul Reginei din Saba si a regelui Solomon a primit in dar de la tatal lui chivotul legii in care Moise a pus Tablele legii,la plecarea lui in Etiopia.Am vazut cladirea ...apoi l-am vazut pe preot...smerit,cu picioarele goale,in dosul unui gard din metal ne- a binecuvantat.A spus ca se va ruga pentru noi si va face o rugaciune ,ca nu va primi niciun ban de la noi si ne-a sfatuit ca daca vom da ajutor cuiva sa dam cu inima buna,fara regret

Am vizitat apoi biserica si am primit explicati despre biserica ...si ni s-a aratat Cartea cea mai de pret a lor cu Minunile Maicii Domnului. Si apoi ne-au si cantat.Era aproape noapte cand am plecat la cumparaturi ...si ne-am bucurat de arta sacra etiopiana intr o galerie plina de minuni.Pe strazi zeci de copii flamanzi,cu mainile intinse ...unii din ei stiu sa spuna"ciocolata"Cand am.plecat spre hotel ei si tatii lor erau tot pe strada asteptand parca ceva...desi era deja foarte tarziu...

Etiopia a patra zi.

Am.inceput ziua strangand bagajul si apoi adunandu-ne la masa pentru un mic dejun in stil etiopian:omleta,chiftelute vegetale,paine prajita,legume branzeturi,ceva mancare gatita,sucuri naturale si cafea...multi din grup suntem raciti,inclusiv eu si e greu de gestionat boala pe drumuri ,in oboseala...Dar mergem mai departe,pelerinajul nu este nici macar la jumatate!

Am plecat apoi spre Biserica veche din complexul unde se afla,dupa cum.spun ei,chivotul legii, si pentru ca acolo intra numai barbatii,noi am dat o fuga de peste o ora la magazinul cu obiecte de arta sacra, unde oricum.golisem rafturile aseara.Dar fiecare mai voia ceva. Si     de aici am.mers cu totii la Palatul reginei din Saba!Ruine...locuri peste care cresc flori frumoase salbatice ...Bogatia,marirea ,faima ???Cat au folosit?Am.pasit pe iarba frumoasa si curata(e foarte curat in Etiopia)...receptia...bucataria...cuptorul de paine...

Si peste tot etiopienii comercianti ambulanti!Efectiv m-am simtit hartuita si am cautat sa scap daruind si cumparand...numai cu asta i-a incurajat si au alergat dupa noi ...astfel incat i-am revazut de multe ori...

Am plecat in jurul pranzului spre Athosul etiopian,Manastirea Debre Damo,cea mai veche biserica din Etiopia,sec VI,unde urca numai barbatii,escaladarea facandu-se pe franghie...

Nici macar nu m-am apropiat ptr ca era un urcus greu si picioarele mele nu pot merge.Am petrecut acest rastimp singura cu copiii etiopieni si cu un caine culcat la picioarele mele...chiar am si dormit la umbra racoroasa a unui copac

Am continuat drumul frumos prin locuri nespus de frumoase,prin sate sarace cu animale pe drum,capre si vaci.Ei,etiopienii, erau acasa dupa liturghie...zi de relaxare,de sabat...

Acum.e seara si ne-am.oprit intr o localitate frumoasa,intr -un hotel nou,vom.manca si vom adormi dupa ce vom.spune:

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrul mâinilor Tale ne-am bucurat. Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima noastră din rodul grâului, al vinului şi al untdelemnului, ce s-au înmulţit. Cu pace ne vom culca şi vom adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi, întru nădejde ne-ai aşezat.

Etiopia ziua 5

Am inceput ziua cu rugaciune si binecuvantarea parintilor.Deja si intre noi suntem.prieteni si fetele m-au intrebat cum ma  simt.E asa bine sa vezi ca oamenilor le pasa!

Am mancat ca in zi de luni,omleta,cascaval si clatite americane cu dulceata.Aici,in Etiopia,la micul dejun pun inainte de mancare,pe niste mici farfurioare unt de arahide si dulceata si paine putin prajita.Delicioasa!Iar cafeau este cea mai buna cafea din lume...Ne-am.luat la revedere si am plecat mai departe ,tinta fiind astazi urcarea la bisericile din cer din Abyuna Yamata Gum...Am.parcurs un drum.lung de vreo trei ore pana aproape de muntii stancosi Gehralta .Imi doream sa urc dar stiam ca fizic este imposibil.Dumnezeu atata daduse ,dar daduse infinit!Grupul hotarat sa ajunga la biserica din cer ,dupa ce ne-am rugat impreuna,a pornit la drum...e intai un traseu de aproape 45 de minute pe trepte din pietre...Am urcat usor rugandu-ma ca Domnul sa ajute picioarele mele si mintea mea pentru echilibru.A fost greu...treapta de treapta intr-un peisaj de vis,dub un cer senin...si in final punand mereu un tel in fata am ajuns la baza urcusului...acolo o parte din fete erau asezate pe pietre si isi odihneau trupurile.Pelerinii nostri urcasera...Si au coborat dupa doua ore obositi si fericiti.Dumnezeu a primit jertfa lor si i-a ajutat sa paseasca in cel mai greu accesibil loc din lume...Eu am pornit coborarea inaintea lor,la jumatatea locului ne-am intalnit si am pranzit impreuna...Am mers apoi la unul din preotii din manastire si am.baut apa si cola...si am vazut casa lui cu pamant pe jos...smerenie...preot din neam in neam,pentru ca si tatal lui tot preot este...Dupa ora 17 am.plecat la Mekele...strabatand sate dupa sate...peisaje de vis,o lume partial adamica...Copii fericiti pentru o bomboana si un pix...Soarele apunea peste muntii stancosi...Candva ingerul meu va spune"Doamne,mult m-a obosit femeia aceasta pelerin,dar si mie mi-a placut!"

Etiopia ziua 6.

Ne-am trezit devreme ptr ca astazi aveam iar zbor,spre Addis Abeba.Aici ca sa poti sa vezi cat mai mult ,sa strabati distante mari,solutia cea mai buna este sa calatoresti cu avionul.Inconvenientele tin de faptul ca ai de trecut cateva filtre pentru bagaje ,dar avantajele depasesc micile inconveniente.Asa ca la ora 12 eram.deja in fata aeroportului ,cu bagajele asezate pe carucioare,deja in capitala,in ziua revervata cunoasterii lor mai apropiate...Am.mers pe bulevardele pe care deja le stim cladiri inalte, curate,cu flori galbene din hartie-semnul Craciunului,parcuri si cladiri guvernamentale...lume eleganta pe strazi...si am intrat apoi in Mercato...cea mai mare piata din Africa. Si aici am vazut apogeul acelei lumi sarace vanzand de la porumb fiert si banane si rochii si "ceasuri si bijuterii"pana la anvelope de cauciucuri de masini...pe trotuoar barbati-croitori asezati pe scaune,asteptau clienti...si lustrangii de pantofi si spalatori de pantofi sportivi...masini,multime si ei,,oamenii incruntati si facand semn sa nu ii fotografiezi...cateva fetite ne-au facut semn ca le este foame si au alergat un km razand dupa masina...Sa razi spre ele?Sa plangi? Nu am avut curaj sa oprim masina pana in curtea unei cafenele in care am baut iar o cafea foarte buna si ne-am cumparat sa ne amintim de Etiopia.Era frumos,era curat,era civilizat si chiar am.platit cu cardul...apoi am.plecat la un magazin cu textile din bumbac sau in...la fel de frumos si de civilizat.Apoi am ajuns "acasa"la Resort Belema unde am fost asteptati cu pranzul nostru intarziat ,cu fete de masa albe pline de petale de flori.Africa cu minunatele ei contraste...Dar tot m-am gandit la cat de minunat asfintea ieri soarele peste muntii cei inalti...

Etiopia ziua 7 si 8...Lalibela.

Am aterizat in jurul pranzului in Lalibela .Era cald,aglomerat dar frumos!Drumul a dus intai la manastirea Manastirea NAKUTALAB (sec 12-13), Etiopia la 8 km de Lalibela, situata în interiorul unei stânci), are ca particularitate un izvor de apă care curge continuu din tavanul mănăstirii. Deși s-au făcut cercetări sa se găsească sursa acestei ape - nu s-a aflat!

De 8 secole, această apă - considerată sfântă - împreună cu rugăciunile călugărilor de aici, tamaduiește toate felurile de boli și e de mare folos trupesc și sufletesc.

La mănăstire se păstrează coroanele de aur și argint ale Regelui Sfânt Nakutalab, precum și obiecte sfinte din vremea sa (sec 13).In jurul manastirii se lucra mult ,manastirea fiind patrimoniu UNESCO.

Multe trepte si pana le-am coborat la manastire si le-am urcat spre autocare, etiopienii de toate varstele si toate sexele au aparut cu tarabele puse in ordine...intr-o incercare de a vinde disperata pentru ei si obositoare pentru noi.Ne-am.odihnit dupa amiaza,dupa un pranz tarziu si ne-am revazut odihniti la cina.

ZIUA A 8 A.

Este atat de bine sa pornesti la drum.fara grija bagajelor!Am simtit acest lucru cu totii si dupa un mic dejun cu cea mai buna cafea din lume, am plecat sa vedem manastirile rupestre. Nu pot povesti in cuvinte!Voi lasa imaginile sa spuna ele!Dar va voi spune ca am gasit in aceste locasuri construite in sec 11/12 /13 niste bijuterii pe care numai Dumnezeu putea sa le faca si sa le pazeasca nestricate.Am.vazut preotiilor lor tacuti,vorbind numai prin zambet si privire ,femeile lor simple curatand graul pentru prescuri,crucile lor vechi straluncind in simplitatea si tacerea bisericilor...Multa tacere la ei la ora vizitelor noastre...coloanele inalte din piatra luceau peste secole si lumina intrand prin putinele usi, indulcea totul...

Totul e viu!Viu si cu dragoste.Cu totii ne-am simtit "amprentati"de dragoste.Mie mi-a fost greu sa merg, dar toata lumea m-a ajutat.Uneori m-au purtat pe bratele lor:femei fragile si ele,dar puternice in a ajuta pe altul...Si parintele Valerian m-a tinut de mana si mi-a ghidat pasii si mai ales s-a rugat pentru   mine. Am reusit!

Sunt campion ca si copiii care alergau de la o biserica la alta sau dupa masinile noastre...Cata binecuvantare sa fii aici!Cata binecuvantare sa inveti aceasta lectie a smereniei si simplitatii!

Te iubesc,Lalibela!

Mai avem maine cateva manastiri sa ne arati,drumul continua!

Se lasa seara peste Lalibela,glasurile copiilor se aud tot mai departe...la cativa km de noi sfantul rege Lalibela de deasupra mormantului sau vegheaza Africa cea atat de frumoasa!

Etiopia cu dragoste!

Final de pelerinaj

Curand plec spre casa...e atat de firesc sa fiu aici,asa cum firesc e sa ma intorc!Cine sa ma inteleaga ?Dumnezeu care stie inima si cararile mele!

Ce as putea sa scriu mai mult decat am scris cuiva drag ?

"Am vazut rasarituri si asfintituri de soare peste munti inalti,am coborat zeci de trepte in adanc pentru a vedea biserici sapate in stanca...am privit sate cu catune risipite,simple precum grajdurile noastre de animale,dar din care ei ies impecabil imbracati in alb curat...am vazut animalele lor pascand libere pe drum si ...preotilor lor tacuti in fata noastra si tinand in maini cruci mari ...am.simtit Etiopia ca pe un taram sfant impietrit in secolele de inceput ale crestinismului...am.vazut,simtit,mirosit,pipait si ca Toma pot spune"E Domnul!"si cu ei!

Si acum.plec.

Ei ma binecuvinteaza ptr ca asa fac cu toti oamenii si eu il rog pe Dumnezeu :Doamne,binecuvinteaza Etiopia !

Toate reacţiile:

161Mihaela D

Decembrie

     Pentru mine decembrie este despre Grig si sfantul Spiridon!Despre sfantul Nicolae cu rasete candva si obraji umezi acum.Despre cat de greu poti aprinde cu maini inghetate o candela in cimitir, aplecata peste o placa de marmura rece. Despre cum e sa cumperi cadouri si sa stii ca pe tine, orice ai primi, nimic, dar nimic lumesc nu poate sa-ti bucure deplin inima.Decembrie este despre renuntari la a te privi in oglinzi .Decembrie este despre singuratate si ...batranete!

Da, simt cu trupul meu imbatraneste! De cativa ani parul meu se chinuie sa albeasca, e tot mai pestrit si prins intr-o coada pe ceafa.Genunchii mei au imbatranit brusc si foarte greu reusesc sa pasesc chiar si prin casa... Asia si Africa sunt deja continente pe care cred ca nu voi mai reveni si nu pentru ca nu-mi doresc ci pentru ca pasii mei sunt nesiguri.Trupul tot ma tradeaza si imi cere sa-l iert, sa-l inteleg si sa-i dau odihna. Nici nu mai merg zilnic la liturghie! Sunt zile in care nu pot face acei pasi care mi-ar lua probabil 10 minute pentru a intra pe poarta manastirii.

Surpriza e ca nu-mi pare rau decat de absenta de la biserica. In rest, fara a ma privi in oglinzi ma impac cu transformarea mea in femeia de acum. Le simt in mine pe toate celelalte 68 de fetite si femei care au locuit in cortul trupului meu! Fetita cu rochita rosie...fetita cu par lung impletit strans in codite, adolescenta negricioasa si inebunita dupa carti,tanara eleganta  de pe treptele Facultatii de Drept,tanara mofturoasa curtata de cativa baieti minunati, mireasa lui Grig din decembrie 1982, mama lui Andrei...prietena lui Tedi,a Inei,a Cameliei,a Elenei, a unei jumatati de oras de campie... mama Ruxandrei...doamna tanara si stapana pe ea de mai tarziu din etapa de implicare politica...doamna Dumitru din noaptea in care Grig a murit si brusc, toate celelalte femei care au ucis-o pe doamna Dumitru coafata si imbracata in costumul rosu si-n locul ei s-au asezat ele... cu broboada pe cap si sireag de metanii in mana...   

 Da, moartea lui Grig a facut posibila transformarea aceasta si nu numai pentru ca imi era dor de el, ci pentru ca avand credinta ca sufletul nu piere la moartea omului si isi asteapta locul meritat in lumea cea vesnica, am realizat ca dupa datina stramoseasca,el chiar a plecat nepregatit si ca trebuie ca cineva sa-l ajute putin, foarte putin... stiu, stiam ca faptele lui bune, nobletea sufletului lui, vor fi pasapoarte spre mantuire, dar stiam ca nu sunt destule aceste lucruri...si cine sa-l ajute? Neamul nostru nu mai avea de o suta de ani niciun preot, niciun calugar ...Pentru pomenirea lui zilnica sau macar din cand in cand, am strabatut lumea ortodoxa ani si ani...am sarutat maini de preoti si am ingenuchiat la icoane ...am facut ceea ce ei m-au invatat,de cele mai multe ori cu graba si cu nadejde...Si uite-ma acum...la 18 ani de la moartea lui Grig! Singura,in geana diminetii ornand coliva pentru el cu stele si bomboane ca si confetiile albastre,apoi in biserica in lumina lumanarilor ridicand coliva cu oameni care nu l-au cunoscut, dar il iubesc si-l plang pentru mine, impartind  pentru sufletul lui... inghetata in cimitir tamaind un mormant in care stiu ca e trupul lui, mormant care intr-o zi va fi si mormantul meu...

            Da, decembrie este si  despre cum  se scoate din  dulap ceasca lui de cafea, cea mai urata ceasca    pe  care am avut-o vreodata in mana, dar si cea mai valoroasa ceasca din tot ce am avut candva.Si beau cafea din Etiopia  sarata ...si mi-l amintesc ca si acum in ultima zi cand binecuvantati de Dumnezeu ne-am baut impreuna cafeau de dimineata:era ca si azi, 9 decembrie ..2007.

A trecut viata, Grig si...m-ai lasat sa imbatranesc singura. Spune-mi, daca ne vom intalni in Raiul in care cred ca esti, ma vei recunoaste asa cum sunt azi?Dupa ce?Poate dupa voce?Ca altceva nimic nu mai este cum stiai tu!Poate voi purta cu mine ceasca ta urata ...asa ca sa ne amuzam impreuna cum numai noi puteam sa o facem! 

  

   

  

 

 

IERUSALIM, taram de Dragoste si Nadejde

 

Ierusalimul,taram de Dragoste si Nadejde

Singurul loc din lume de care imi este totdeauna dor, singurul loc in care m-as intoarce chiar si pe jos, cu picioarele goale,este Ierusalimul.

Acolo cerul e coborat spre pamant, atat de mult, incat simti ca daca privesti nori, poti intinde mana sa-l atingi.

Acolo fiecare piatra iti poate vorbi despre Cel care a rescris istoria umanitatii si a numerotat-o inainte si dupa El.Tot Israelul este impregnat de prezenta Celui care “pentru noi si pentru a noastra mantuire”a vietuit aici si a implinit cuvintele profetilor,iar a pasi pe aceste taramuri nu poate fi decat o mare binecuvantare.

Am raspuns deci cu entuziasm Irinei cand mi-a propus sa mergem in Israel de Schimbarea la Fata a Mantuitorului, cu atat de mult cu cat pe Irina o puteau insoti fetitele ei, Maria si Ioana.Si am ales dintre toate ofertele pentru aceasta perioada cea care ni se potrivea noua cel mai mult, oferta de pelerinaj facuta de MIRIAM TOURISM.Avea sa fie cu adevarat de la Dumnezeu cea mai buna oferta, cea mai buna alegere.

Ne-am intalnit in aeroport, un grup de multe doamne,toate tinere, una dintre ele avea in sacosa jucariile din plus ale copiilor, emotionate, dar vesele.Si ne insotea langa Maria Chirculescu un preot…un preot de tara, asa intre doua varste, nici foarte tanar dar nici batran, cu chip senin si luminos.Parintele Constantin avea sa fie pentru noi, alaturi de Maria, un sprijin in descifrarea Vietii Mantuitorului.

Inca de la prima intalnire minunatele fetite, Maria si Ioana ne-au bucurat cu prezenta lor, tinerele mame din grup si-au ostoit dorul de pruncii lor, iar eu am vazut in ele nepoatele pe care nu le am.

Am zburat noapte spre Tel Aviv, undeva la miezul noptii am ajuns pe aeroportul Ben Gurion la 50 de km de Ierusalim si am trecut vamile usor, pentru ca de la Dumnezeu era sa fim Acolo.Grupului nostru s-a adaugat Mustafa, un crestin orthodox din Betheem care ne-a dus pe traseul promis si mai mult decat atat s-a ocupat ca noua sa ne fie bine.Si primul drum a fost la Sfantul Mormant la slujba de noapte, la sfanta liturghie.

Ioana cea mica implinea in ziua aceia 7 ani si pelerinajul a fost cadoul de aniversare al mamei ei pentru ea.Asa si-a dorit mama si cum Dumnezeu daruieste totdeauna celor care daruiesc,agentia a participat la darul facut…Cu totii am fost castigati din prezenta fetitelor…Mare emotie sa fii acolo, la Sfantul Mormant. Inima mea cunoaste acolo fiecare centimetru si aerul Acela pe care il respiram imi este prieten…Era utrenia si cum utrenia se desfasoara in Biserica Invierii am indraznit sa ma apropii de usa Sfantului Mormant si aprintele de acolo, m-a recunoscut si mi-a facut semn sa intru! O, Doamne, cata bucurie! Ca Petru spun mereu acolo”Bine e sa fim noi aici”Cate lacrimi am asezat in viata mea pe piatra Mormantului, acolo, unde au fost picioarele Domnului, lacrimi de durere dar si de recunostinta si bucurie…”Bine e sa fim noi aici”…

Eu si Ioana ne-am impartasit in acea dimineata, acolo, la usa Mormantului si preotii slujitori au mangaiat copilul frumos pe care il tinam de umeri:

-Ioana, sa tii minte: in afara ta,niciun alt copil din lumea asta,din miliarde de copii, nu s-a impartasit cu Domnul in noapte asta aici ! E darul tau , sa-l tii bine!

Si Ioana l-a tinut!

Am parcurs mult din Israel pe urmele lui Iisus Hristos.

Am mers in Pustiul Iudeii, la manastirea sfa Sava. Fetitele au fost ucenicele parintelui care ne-a adus sfintele moaste si prin mana lor parintele ne-a impartit apa sfintita .

Am vizitat manastirea sf Teodosie si pestera si am mancat din mana parinteleui struguri cu gust minunat din curtea manastirii

Ne-am intors la Betheem si plini de emotie am intrat in Biserica Nasterii Domnului!

Cum poti sa fii acolo si tu, pelerinule,, altfel decat Copil al lui Dumnezeu !Ne-am inchinat de multe ori si am facut multe poze pentru ca eram singuri si parintii ne-au lasat. Am cantat colinde si ne-am bucurat cu zambet dar si lacrimi de locul Acela, ficare simtindu-se parte a unui eveniment petrecut acum doua mii de ani…

Am fost la Nazareth, la biserica Ortodoxa Sf Arh Gavriil, locul Bunei Vestiri ne-am inchinat si am baut apa din izvorul care de doua mii de ani bucura umanitatea…am fost la Marea Galileii si ne-am asezat pe pietrele care pana si ele au forma inimii” “Simone, fiul lui Iona Ma iubesti tu pe mine?...Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc”Am intrat cu picioare in marea calda si cu totii ne-am marturisit dragostea care ne-a si adus atat de departe de lumea noastra, dar si neputinta de a fi consecventi in dragoste…
Am urcat pe Tabor in data de 18 august…devreme pentru ca se stia ca se va inchide drumul si nu vom putea urca cu masina.A fost de la Dumnezeu sa stam multe ore acolo , pe Tabor! Sa ne bucuram de locul Acela si a ne simtim ca facem parte din el. Ioana si Maria mergeau prin curte ca si cand erau la bunici…au decoperit primele unde este trapezasi supa fierbinte…o alta tanara m-a dus in arhondaricul unde ne-am odihnit pe rand in paturi curate …Am citit psaltirea.Doamnele si micuta Maria s-au spovedit la parintele Constantin si ne-am pregatit de liturghie…Am cercetat cerul pe care in amurg fusesera nori, apoi…o liniste se asternuse peste munte, o liniste care insa spunea multe, foarte multe…Am asteptat minunea coborarii norului sfant prin care a vorbit Domnul spunand:”Acesta este Fiul meu Cel iubit, in Care am binevoit:pe Acesta ascultati-l”Am participat la liturghia cu participarea Patriarhului Teofil al III lea si ne-am impartasit din mana acestuia

Zilele au trecut repede desi erau pline de evenimente… A fost seara…a fost dimineata…

Am fost pe muntele maslinilor, la biserica ruseasca dar si la locul inaltarii Domnului

Am fost la Mormantul Maicii Domnului din Ghetimani…Pentru mine acel loc este locul in care ma simt langa Maica Domnului …nu pot fara lacrimi…nu pot fara cererii pentru ca daca nici ei nu le spun, apoi cui?M-am intalnit cu Maica Domnului si am nadejde ca ne-a auzit pe toti si va mijloci pentru noi…

In penultima zi am fost la Biserica sf Ioan Botezatorul, biserica ridicata in anul 1070, cu 80 de ani inainte de reconstruirea Bisericii Sfantului Mormant.Traditia spune ca aici s-a pastrat capul sf Ioan dupa decapitare…Liturghie…Cer pe pamant! Fetitele s-au impartasit ca niste ingerasi…Cu adevarat “De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Matie 18,3)

Apoi eu , impreuna cu Daniela am ramas la sfantul Mormantiar grupul a umblat zi intreaga prin Sion,Ghetimani…Ierusalim…

Fetitele au intrat cu nevinovatie in casa in care s-a nascut Maica Domnului si Ioana i-a spus mamei ei ca acolo ar vrea sa ramana…Nu s-au plans de oboseala sau de sete… legate de mana parintelui Constantin au zburdat ca niste mielusei prin locul!

Seara ne-am revazut la sfantul Mormant…

Ultima zi din acest pelerinaj a fost o zi la fel de minunata!Pentru ca minunate sunt aceste locuri…Am mers in Hozeva…fetele au carat dupa ele doi magarusi..spre marele amuzament al beduinilor…o mica portiunede drum au urcat pe ei, altfel erau bucuroase sa-I poata aduce cu ele in tara…Ne-am rugat sf Ioan Hozevitul sfantul nostrum …ne-am revarsat si bucuria dar si necazurile acolo, la bocancii uzi ai sfantului…

Am mers la Iordan …Doamne, cat de frumos a fost la Iordan! Parintele a scufundat dupa traditie in apa Iordanului pe toata lumea incepand cu Ioana, iar in final, cu naturaletea si dragostea ei mare pentru parinte, Ioana a spus:

-Si acum trebuie sa-l scufund eu pe parinte!

Si parintele in rasul nostru a zis:
-Mi se pare correct! Hai, Ioana, sa ma scufunzi!

Si Ioana l-a scufndat de trei ori pe robul lui Dumnezeu, parintele Constantin…

Am urcat pe muntele Carantania!Eram atat de obosita! Desigur eu fiind cea mai varsnica din grup, dar am urcat ! Si m-am inchinat si m-am bucurat…

Ca bucurie si plans ! Ca pocainta si nadejde este Israelul Sfant!

Un pelerinaj din care am invatat multe, iar lectia data de aceste fetite care stiau la 7 si 9 ani unde se aflau si cine a fost si este Hristos , a fost o lectie ca se poate sa cresti niste copii crestini, daca si tu crestin adevarat esti!

Provocari

     Au trecut cateva luni de la ultima postare.De multe ori am vrut sa scriu. Am vrut sa va povestesc pentru ca viata se rostocolea peste mine cu atatea schimbari, incat erau subiecte cat pentru o viata, dar uneori ritmul este atat de alert sau intamplarile pe care le traiam erau atat de smintitoare incat am ales sa tac... sa iau cuvintele si sa le arunc in mare, vorba lui Nichita, sa le duca fluxul departe, atat de departe incat nimanui sa nu-i fie  povara si nici eu sa nu mi le amintesc.

    Am trait retrasa in casa mea  cautand loc pentru lucruri micute aduse din fostul meu birou...o Biblie rupta, o Psaltire cu coperta desfacuta, cateva fotografii puse in rama si cam atat...

    M-am imbolnavit!Mi-am refacut analizele medicale si le-am privit contrariata! Aceasta eram eu?Omul acesta?Nu vreau sa lupt cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru mine si daca doctorii dau retete ...le iau!Fie, Doamne, mila Ta cu noi ! Cu toate efectele adverse si toata ceata in care simt ca ma duc...si ma duc si ma duc...Dar stiu ca Rascumparatorul meu e viu si totul va trece. Ca maine ma scutura Domnul din  toate si ma duce fie la loc de verdeata, fie intr-un loc in care celor de alaturi sa le pese...

    Dar pana atunci strabat aceasta perioada  asa cum, vorba prietenilor mei din Moldova"cum se primeste", adica asa cum se da! 

Sarbatori

Ce sunt sarbatorile altceva decat prilejul de a darui atentie si dragoste si de a simti dragostea  celor care te sarbatoresc?

A trebuit sa treaca viata ca sa resimt acest lucru si sa-l pun central in viata mea.

Cand eram mica sarbatorile ma stanjeneau pentru ca simteam ca sunt copil sarac,  ca nu pot darui nici eu  ceea ce se asteapta de la sarbatorit.

Apoi am crescut si sarbatorile de primavara, ziua Sfintilor Imparati erau cu capsuni pe tortul cu frisca pe care mi-l facea sora mea, Marinela si cu boboci de bujori pe care mi-i daruiau prietenii.

Imi amintesc anii in care Grig ma imbratisa primul in zilele mele de nastere, toamna si in sarbatoarea de primavara, urarile lui  simple dar calzi, florile copiilor cand au mai crescut si emotia cand ii vedeam zambitori si emotionati si ei.

Sarbatorile sunt emotie frumoasa si dragoste!

Si asta am pierdut la moartea lui Grig, pe langa multe alte lucruri.

Pentru ca noi, familia lui Grig, nu am mai putut sarbatori nimic pana la nasterea lui Filip. Dupa nasterea lui Filip a reinceput sarbatoarea:o luna de viata,doua, noua, un an...apoi George cu ochii lui rotunzi si mari, parca stiind toate ale noastre. Filip e sarbatoarea de vara, George e sarbatoarea de toamna...Si incet, incet am invatat sa ne adunam. Multi ani, toamna, de ziua mea, copiii stiind cat imi doresc sa ma trezesc cu ei sub acelasi acoperis, organizau o intalnire undeva,  fie la mare, fie intr-o tara apropiata tarii noastre...

Iar in anii din urma am sarbatorit pe 21 mai, ziua imparatesei Elena,al carui nume il port, impreuna cu una din colegele de serviciu si cu colegii de munca, la birou...Revarsare de flori, zambete, imbratisari si urari...Asa am facut anul acesta, dupa ce duminica am sarbatorit cu copiii mici si mari...

Ziua de 21 mai  s-a scurs repede in amiaza si dupa amiaza, a venit seara...Si stateam intr-un fotoliu intre icoane si carti  si brusc mi-am amintit vocea parintelui care imi canta in niste ani trecuti cantarea "multi ani traiasca" si inima mea s-a umplut de bucuria amintiri si a gandului ca cei care au fost candva apropiati in duh, atata timp cat raman in rugaciune unii pentru altii, nedespartiti sunt,oricate valuri ale oceanelor se sparg pe plaja lor... Si am simtit ca gandul e gand de la ingerii nostri care isi dau mana peste departarile noastre si totul e cu ingaduinta lui Dumnezeu Cel care cercetatu-m-a si m-a cunoscut, care stie sederea mea la marginea lumii, dar si scularea mea si gandurile noastre de departe si cararile noastre si firul vietii mele... Si desi iubesc aceste zile, am sentimentul ca desarte  si trecatoare sunt toate  ...

Ma scutur de amintiri, desi sunt recunoascatoare pentru respectul si dragostea oamenilor ...

Ma scutur, imi iau aripile de dimineata si ma asez la marginea marii stiind ca oriunde as fi, de fata este, Cel Ce Este si in vazul lumii sarbatoresc Invierea!