vineri, 10 decembrie 2021

10 Decembrie


 14 ani de neuitare! Nu stiu ce se intampla cu mine in zilele care premerg acestei date si nici in cele care ii urmeaza!
Traiesc cum pot, fara sa fac niciun efort sa fiu cum si-ar dori unii sa fiu!

 Uneori vreau sa dorm si sa uit si atunci imi pun pijamaua lui Grig si asezata in locul lui, in patul nostru, dorm ore lungi...zi sau noapte...  Dumnezeu, in astfel de zile, imi daruieste somnul in care inima mea se odihneste.

Alteori stau mult in  biserici, intre ziduri reci ca insasi trupul meu... greu ma incalzesc in decembrie...

Alteori  stau in cimitir, in frig, de cele mai multe ori ploua sau ninge, sau este cer inchis ca si cand si ingerii sunt posaci...

Alteori umblu pe strazi si caut cersatori ...pentru ca noi doi iubim cersatorii!

Si noi tot cersatori suntem, la mila lui Dumnezeu!

Port rani ...port rani pline de puroi, urate...

Singura  m-am ranit traind asa cum imi imaginam ca este bine si nu era...

Astazi, dupa o saptamana de impartit si stat in biserici, astazi am fost la cimitir si apoi m-am adapostit in casa noastra.In tacere. In multa tacere.

Abia acum spre seara, ca sa implinesc un canon, voi iesi.Desi simt ca nu vreau sa vad cerul sub care intr-un cimitir plin de noroi zace dragul meu... De 14 ani... oare cate zile au 14 ani? Le-am chelutuit oare ca ele sa-i fie lui de folos, de ajutor?Sau doar am crescut doi copii care oricum, cu ajutorul lui Dumnezeu cresteau la fel ? Ce am implinit eu in acesti ani?

Dumnezeu mi-a daruit alaturi cativa oameni, preoti, calugari cu viata sfanta,de la monahi si  ieromonahi,pana la arhimandriti si episcopi,pustnici si pusnice, chiar sfinti mi-a adus alaturi, sfinti in viata care mi-au luat capul in maini si mi-au iubit inima, pentru ca asa sunt sfintii, iubitori, necertareti , nejignitori...mi-a daruit mireni care m-au invatat tot ce stiau ca ii place lui Dumnezeu, desi poate nici ei saracii nu implineau tot!

Si ma intreb dupa atatea daruri primite:ce raspuns voi da eu la Judecata?

Ce voi face eu daca Judecata mea va fi acum?

Cate am implinit din cate erau de facut?

Am gasit, intr-o postare de acum un an, cateva cuvinte scrise exact la 13 ani de la moartea lui Grig.

"Te iert si te iubesc, dragul meu Voi sta înaintea lui Dumnezeu mărturisind iertarea ta, ca nimic din ceea ce s-a întâmplat între noi să nu-ţi stea în cale către împlinirea şi bucuria veşnică''
Ce altceva mai de folos as putea spune, gandi, trai?
E tot ce imi doresc si pentru  mine! Ca lumea sa ma ierte si nimic din ceea ce s-a intamplat in aceasta viata a mea, sa nu-mi stea in calea mantuirii si bucuriei vesnice!

Te iert si te iubesc, mama mult iubita!
Te iert si te iubesc, tata drag!
Te iert si te iubesc, sora mea draga!
Te iert si te iubesc,cumnatul meu drag!
Te iert si te iubesc, prieten plecat devreme!
Te iert si te iubesc, prietena scumpa!
Te iert si te iubesc,dragul meu, cel mai iubit dintre pamanteni!
Iert tot si vorba urata si scuipatul celor care m-au prigonit si inca ma prigonesc! Iert neiubirea si ura! Iert viscolul pe care il fac in preajma mea cei care, din pricini binecuvantate cred ei, ma lovesc cu cuvantul si cu privirea, crezand ca dispretul si nepasarea lor e lectie de smerenie! Nu este, dragilor! Dar eu va iert!
Si va iert, nu pentru ca eu sunt un om mai bun ca voi, ci pentru ca eu Il iubesc pe Hristos si stiu ca fara iertarea mea pentru voi , nu-L voi gasi, sau Il voi gasi , dar voi sta afara ca fecioarele neintelepte!
Cine imi va ridica mie placa de deasupra mormantului?
Poate vor fi si suflete care ma vor pomeni! Dar nu trebuie sa risc si sa las ceva nevindecat ...
Viata! Viata! Iubesc viata pentru ca e cel mai mare dar de la Dumnezeu!De aceia doare moartea lui atat de devreme traita!
Azi la mormantul lui am vazut ca micul lui copacel pus cu maica Varvara a inflorit...o floare, atat! Dar ea era aplecata spre mormantul lui, ca un sarut al mamei spre fruntea copilului...Si de bucuria minunii acestea, daca nu as plange, as canta...

"Merg pe pamant
Si sunt ca vioara.
Toate imi par ca sant
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!"
Da, maine va fi 11 decembrie... Dar inca e 10... Orice splendoare ma doare...ma doare... si aceasta zi ce maine nu va mai fi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu