Egiptul

 Ce toamna! 

Se moare in jurul meu. 

E multa suferinta!

Ne tulburam unii pe altii impartiti intre intepati si prosti!Intepatii sunt cei care au facut vaccinul, prostii sunt cei care nu vor sa se vaccineze.Un virus mic,mititel,ne-a invrajbit si ne-a facut, ca fiecare, in gruparea lui, sa fie mai prietenos doar cu cei ca el!

Nu stiu ce va fi mai departe!

Eu nu m-am vaccinat!Pentru cateva motive care tin de mine, de cum sunt eu ca individ, ce opinii am si pe care nu vreau sa le dezbat singura pe blog,am ales sa nu ma vaccinez!

Am calatorit! Dupa aproapte doi ani de stat in tara, la sfarsitul lunii octombrie am plecat in Egipt. Egiptul fascinant pe care l-am parcurs in anul 2019, primavara -vara...Abia asteptam o plecare cu avionul, cu vami, cu controale si emotiile de a tine in mana pasaportul! Am cunoscut oameni noi. Poate nu voi tine legatura cu toti, sigur nu o sa fie asa, dar fiecare are un loc in viata mea, asa ca sigur legatura noastra va dainui cat va tine rugaciunea.Si rugaciunea imi doresc sa tina pana la final!

Am pasit ca un strain pe un pamant sfintit de pasii Sfintei Familii! M-am inchinat locurilor pe care Ei au trecut si am iubit pana si aerul pe care l-am respirat, ca si cand era acelasi de acum doua milenii. Egiptul mi s-a aratat iar in toata splendoarea lui: de la drumurile impecabile pe care a mers masina in care eram, pana la rasaritul soarelui pe Nil si asfintitul pe Sinai si luna cu stelele peste Nilul cel tacut! O,de-ar vorbi Nilul cate ar spune!Apoi manastiri ridicate peste grote in care Sfanta Familie s-a adapostit si au devenit casele Lor luni de zile. Nu m-am gandit pana la ajungerea noastra acolo, ca oamenii nu I-au primit totdeauna cu drag! In unele locuri,Maica Domnului- tanara mama si Pruncul ei Cel Sfant,Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat,  au fost alungati... Nu le-au dat nici macar apa sa bea si atunci, in caldura desertului, Micutul Iisus a pus piciorusul pe stanca si stanca a izvorat apa!Am baut din apa aceia si eu ma simt alt om! Am privit vasul in care Maica Domnului a framantat paine si a fost ca si cand am gustat acea paine...Si am privit printre gratii locul in care au vietuit 6 luni si 11 zile, grota luminoasa, cea mai frumoasa incapere a lumii, acum manastire -loc de pelerinaj mondial...Acolo oamenii i-au primit cu dragoste si Maica Domnului revine, pentru ca acolo a fost casa Ei!

Cate frumuseti stranse in 9 zile!'Cum voi rasplati Domnului pentru cate mi-a dat mie?"

Am pasit pe locul manastirilor in care marii   sfinti  ai pustiei ne asteptau sa punem si la picioarele lor rugaciunea noastra...Eu cred ca ei stiau ca mergem de cand am pus gand sa trecem vamile...si cred ca au mijlocit sa o facem...Sunt multe de spus, dar am pe blog postarea din 2019 despre Egipt in lumina vesniciei si nu am acum destula putere sa povestesc zi de zi, minunile care s-au adaugat. Dar daca Dumnezeu o sa vrea sa nu fie taina, voi povesti intr-o zi!

Am adunat in inima mea totul! Si totul e inca in mine! M-as intoarce oricand! Indiferent de oboseala si costuri...Simt ca nu a fost suficient! Ca ceva a mai ramas de spus, de plans la sfantul Paisie cel Mare, cel  la care care ar trebui sa ducem in primul rand  rugaciunea pentru cei adormiti, la sfantul Macarie rugaciunile caruia le spunem dimineata si seara, la sfantul Pahomie, sfantul ocrotitor al surorii mele...mai e de plans, mai e de bucurat!

Mai sunt asfintituri de vazut chiar si din fuga masinii, Sahara e fascinanta.

Atatea locuri de vazut! Atata popor vesel si primitor. Fara masti! Fara teama de virus! Doar zambete desi multi, foarte multi sunt saraci!

Am urcat Sinaiul! A fost primadata in viata mea cand am vrut sa abandonez pentru ca inima mea pulsa in gat si nu mai puteam. Dar beduinul meu Misa nu m-a lasat! Imi arata varful muntelui si imi spunea ca "finish acolo e!" Muntele lui Moise in care nu crede, dar pentru ca eu cred, el, pasind pe margine de pietre, m-a dus de mana ! Si am vazut soarele asfintind...acelasi soare pe care il privea si Moise si undeva in el privirile ni s-au topit in bucurie! Eu si Moise privitori ai maretiei . Eu si inca 15 insi, colegii mei de pelerinaj!

Am sa mai povestesc...Desigur...am sa mai povestesc! Daca e scris in cartea vietii mele sa fiu cronicar , nu eu ascut pana!

Ma iertati si ma acceptati asa cum pot sa fiu...Sunt pe aici, sunt tot cu voi ...si cu Domnul, Cel ce a facut cerul acesta frumos si Pamantul pe care ca sa calc, ar trebui sa ma descalt!