Fetita

Nu am crezut ca voi fi mama de fata. Desi m-am jucat cu papusa, singura  jucarie a copilariei mele  fiind o papusa cu cap de carton, fericirea de a fi mama de fata, mi se parea asa de mare, incat am crezut ca nu o voi merita si nu o voi trai!Asa ca am dus a doua sarcina  cu credinta ca voi da nastere unui alt baietel cu care Andrei sa faca pereche la nazdravenii!

Am ales numele impreuna cu Andrei, deci urma ca pe baietelul inca nenascut  sa-l cheme Dragos Teodor, iar pentru ca asa se facea in preajma mea, am ales, crezand ca inutil, si numele de fata:Ruxandra-Maria... Imi amintesc ca pe 8 martie am plans mult, mult, curatam asezata in genunchi, covorul mare si frumos din hol, plangeam si imi era jena ca ma pot auzi vecinii ...Apoi pe 9 martie, dimineata,am  sunat-o pe mama sa vina sa-l ia pe Andrei si eu am plecat la Bucuresti asezata pe bancheta din spate a masinii unui prieten de al lui Grig...Mergeam sa nasc un copil pe care mi-l doream mult, cred ca  eu,cel mai mult din tot universul pamantesc.Si undeva dupa amiaza, intr-o zi de vineri, 10 martie 1989, am mers la doctor la un control. Si doctorul mi-a spus ca sigur copilul este foarte mic si ar trebui sa mai intarziem nasterea lui. Am ramas internata in spital... era spre seara si am simtit o durere cumplita la gandul despartirii de Andrei, stiind ca daca se va naste copilul mic,  va trebui sa raman in spital cu el catva timp si  astfel nu am sa-l vad cine stie cat timp pe Andrei... stiam ca mama nu-i deloc incantata sa-l tina...Grig nu putea sa-si intrerupa serviciu...toate pareau sumbre...

Si in seara aceia au inceput durerile de nastere...mai rare...mai rare, dar clar copilul se grabea sa se nasca... La ora 22 a fost clar ca nu vom discuta prea mult...la ora 22 si 10 minute cu un plans frumos,parca deloc suparacios,mai degraba un plans care voia sa spuna"gata, am sosit!" un copil a venit pe lume...Si doctorul care stia ca am un baietel,a strigat fericit:

-Este fetita!

 Medicul rezident de alaturi a zis:

-Merg sa o vad cate kilograme are!

De langa masa pe care asistentele o asezasera sa o sterga, sa o consulte, sa o masoare, se auzeau hohote de ras...

Si am intors capul spre ele...Sa o vad...Si nu o vedeam, dar le auzeam pe ele razand si pe doctorul cel tanar razand si el...

-E mare! Are 3450 grame! Si este...

 cuvintele intarziau sa vina, dar el radea inexplicabil ca si asistenta care razand si ea, mi-o aducea bagata in scutec alb.

Si vazand-o si eu am inceput sa rad!

 Priveam cea mai frumoasa fetita  abia nascuta in univers! Un chinezoi roz, cu gene lungi si intoarse si o claie de par cret...stransese deja ochii si adormise convinsa ca a ajuns unde trebuia!

Asa am primit-o noi pe Ruxandra-Maria in acesta lume! Razand. Fericiti. Ea ne-a dat tuturor starea aceasta de bucurie si zambet .

Pe amandoi copiii mei i-am nascut noaptea.Noptile acestea au fost ca noptile de Inviere, in ceasurile lor am gustat si moartea, dar am trait pregnant viata ca pe un triumf al Iubirii lui Dumnezeu. Cea in care l-am nascut pe Andrei a avut amestecata in ea multa epuizare fizica si sufleteasca, dar noaptea in care am nascut-o pe Ruxandra a fost cea mai fericita noapte din viata mea!

Aceasta este povestea nasterii ei. In fiecare an i-o spun si niciodata nu pare plictisita ascultand-o!

Bratele mele au tinut-o totdeauna cu cel mai mare drag si cu usurinta!

Nu mai este chinezoi si nici parul cret nu-l mai are ! A traversat 32 de ani . 

A mers in picioare repede si singura, fara ajutor...a invatat sa inoate  aproape singura,la fel sa citeasca la 4 ani, sa mearga cu bicicleta, sa zboare singura cu avionul,sa vorbeasca in cateva limbi straine, sa cante la pian, sa faca balante contabile si sa vanda picturi de Luchian sau Grigorescu...S-a maritat devreme cu iubirea vietii ei, facand o alegere minunata!Orice ar fi inceput, ar fi facut bine, pentru ca e nu numai inteligenta ci si serioasa.

La 18 ani si-a pierdut  prin moarte tatal!

Nu a spus nimic despre moartea lui, nimanui dintre cei pe care i-a cunoscut mai tarziu... As fi vrut sa-i dau tot ce pamanteste se poate da si poate chiar i-am dat cate ceva... Nu am putut insa sa o scutesc de durerea de a se maturiza brusc, fara prezenta tatalui ei alaturi.

M-am sprijinit pe ea candva. A fost un timp in care ea m-a hranit, ea m-a ajutat sa ma comport simuland normalitatea, pana cand Dumnezeu m-a echilibrat! Doua greutati: doi adolescenti pentru care am ramas singurul lor parinte. Si un suflet, cel al lui Grig, care trebuie ajutat sa se mantuiasca.Nu mi-am putut permite sa plang ziua...am avut pentru asta linistea si intunericul bisericilor!

Ruxandra a crescut! Este astazi o tanara doamna care traieste frumos,elegant si distins...Este buna pentru ca asa este prin fire. Este politicoasa.Este ...minunata! Vad in ea toate roadele unei educatii adevarate la cele mai bune scoli si acestea de cele mai multe ori suplinite particular si prin studiul ei. Dar mai mult decat asta, vad in Ruxandra un om care  nu este indiferent la suferinta lumii. Din oameni ca ea s-au nascut filantropii... din femei ca ea s-au format cele care au sters lacrimile orfanilor si batranilor... Calatoreste mult...uneori spre implinirea muncii ei, alteori pentru placerea de a cunoaste lumea aceasta mare. Astazi sarbatoreste undeva in Africa...acum un an era in Italia...acum patru ani in Irlanda...De fiecare data alt loc...dar mereu agatandu-ne de inima ei si aducandu-ne daruri...

A crescut! Dau slava lui Dumnezeu pentru evolutia ei si plec capul la Maica Domnului al carui nume il poarta. Cum spunea parintele L, fetele care poarta numele Maicii Domnului au un har deosebit. Si ea il are! Ii doresc ca el sa sporeasca spre viata frumoasa, spre bucuria lui Dumnezeu si spre mantuire. Altfel cum? Altfel de ce atatea daruri? Eu atat am putut sa-i dau: o radacina si sa-i cresc frumos aripile! Cu ele deschise spre cer, fetita mea isi continua zborul ei ... spre albastru... mult albastru...Zbor frumos, fiica mea!

 Fa-ne mereu sa zambim fericiti vazandu-te,cred ca acesta e rostul tau.Atat de putin ne trebuie sa fim fericiti!In cazul tau trebuie doar sa te vedem si chipurile noastre infloresc in zambet, ca in noapte in care te-ai nascut! Mie imi este suficient ca te am,ca te stiu!Multumesc, iubito!