Am vrut sa plec la drum...
Intalnirea cu cativa oameni pe care nu-i vazusem de multe luni, bucuria noastra de a ne intalniri,au rascolit in mine cotloanele sufletului, locuri si intamplari la care nu ma mai gandisem de mult si am vrut sa plec la drum...Vreo doua zile am cautat variante de plecare...
Apoi am avut sentimentul ca nu pot ajunge la capat si a trebuit sa accept ca nu pot pleca nicaieri ! Si mi-a fost teama ca nu stiu daca acela este drumul pe care trebuie sa intru pentru a ajunge la capat...Si nici nu credeam ca acolo,chiar ajungand la un capat de drum, voi gasi ceea ce stiam candva ca exista. Atata teama am simtit gandind ca as putea pleca, mai mult decat in California cand noaptea, in padure, cautam drumul corect si nu-l gasem... M-am vazut ceea ce si sunt si cred ca voi ramane pana la moarte: o fetita cu nume Gretel, singura in padurea acestei vieti ... fara un frate sau o sora care sa-i insemneze drumul de intoarcere... cu sortul cu buzunarul rupt ...spunand la orice adiere de vorbe:
-E vantul...e vantul! Azi inconjoara pamantul!
Si trebuie sa trec un rau...
-Raţă, răţişoară,/
Ia-o în spate, pe-o aripioară,/
pe Gretel,
Că nici pod, nici punte n-are
Ascult vantul, cel care inconjoara pamantul ... pun urechea pe pamantul inghetat al lumii si astept sa aud cuvintele... ''Vino! Ușa mea e drumul către Casă, în orice colț de lume te-ai afla, în orice suferință ar fi sufletul tău..oricat de pacatos si de pierdut ai fi, tu, vino!.!” Dar ramane vantul...doar vantul ... crivatul cainesc al unei ierni cum nu am mai trait, cum nu a mai fost de la facerea mea...
Si imi spun ca Hristos nu iubeste fricosii si lasii! Si-mi spun ca cineva la capatul drumului poate asteapta ca eu sa ajung! Ca cine sunt eu sa cred ca oamenii nu asteapta mereu sa vina pribegii ?
Si ma pornesc in miez de noapte ...cu rugaciune si inima indoita, fara multe vorbe de spus ... doar cu un filon de curaj pentru ca "Hristos nu iubeste fricosii si lasii "... trec raul si nici nu-l vad, agatata de aripa unui inger...si ma trezesc in pustiu...crivatul siberian imi musca obrajii... zapada scartie sub talpi ca in iernile copilariei mele, nici caini nu sunt pe strazi ...
Si oamenii sunt la fel de inghetati... Si chipuri si inimi si ganduri ...
''Si de atata viscol vestitor/Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor/Ce tineri am intrat si cu ce rost/Si ce batrani iesim din tot ce-a fost. '
Ce repede trec anii ...asa de repede se duc toate!Ca ieri paseam in amurg pe acest loc si azi sunt ca un fugar, ca langa ziduri...Ce repede trec anii si ce repede se sting luminile!
Imping usile cu bratele pline de flori albe...albe ca zapada...Fiecare clipa e liturghie...Cerul coboara pe pamantul inghetat si pare a topi totul.Dar este vremelnic, este vremelnic...
Ingenunchez la Maica Domnului!Si Maica Domnului tace privind peste umarul meu.La picioarele Maicii pun florile ... si Maica Domnului meu tace !
Si ingenunchez la icoana lui Hristos si ma gandesc ca nu ma voi mantui!E primadata cand am acest gand, ca nu ma voi mantui! Ca voi zace in iad secole, pana cand in neamul meu se va naste un suflet de Drept care sa aibe curaj sa se roage pentru mine.Si Grig va fi in spatele meu, in iadul lui,nemantuit! Si sufletul imi ingheata instant! Si-L simt pe Hristos acolo, alaturi, nu spectator, ci traitor cu mine. Pe cruce sunt! Talhar si desfranata!Si de pe crucea Sa Hristos ma priveste ...ochii Sai sunt ca si ochii mei,cu lacrimi, dar cu atat dragoste incat indraznesc sa sarut icoana ca pe vii si-i spun:
-Iisuse, Tu vezi ca am venit! Tu stii de ce am venit! Sa-Ti amintesti la Judecata mea," sa nu uiti", Te rog!
Si imping usa iesind ca si cand e pentru ultima data...
Si doare mult, mult...atat de mult incat mi-as dori ca durerea sa fie un dar vremelnic, sa pot sa o duc, sa nu mor ...
Strabat, nu stiu cum, prin perdea de viscol si lacrimi, drumul spre inapoi.Trecutul e parte din mine, si-l trag cu lanturi de bune si rele, agatat de insasi inima mea.E atat de tarziu in aceasta viata, incat nu mi-as dori sa invat sa uit si sa merg mai departe...Mai bine asa...mai bine asa...mai bine asa, decat numai vantul, vantul care acum inconjoara pamantul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu