Craciun 2020

 Pentru ca Cineva, care a fost candva Prunc Sfant, ne iubeste netarmurit de mult,Craciunul este ziua in care ne gandim cel mai mult la ceea ce iubim si la ceea ce am iubit...

M-am pregatit cel putin o saptamana sa-i primesc pe copii. Vin rar acasa, in primavara, de Pasti, nu au venit pentru ca toata tara era in stare de urgenta, deci  impreuna nu au fost in casa noastra de un an, de la Nasterea Domnului din 2019...

Ruxandra a venit din Ajun...a pus cadourile, impecabil impachetate, langa pian si am stat pana tarziu de vorba.

Atata pace aduce in inima mea copilul acesta! Asa a fost de cand am luat-o in brate primadata ! Indiferent prin cate furtuni trece, reuseste sa inoate la mal si sa iasa daruind tuturor ...

Dimineata am tamaiat si pregatit vasele cu mancarea pe care am impartit-o.Am impartit intai, dupa datina femeilor din neamul meu, chemand mila lui Dumnezeu pentru adormitii mei si apoi am plecat la biserica singura. Ruxandra imi spusese ca nu merge de frica virusului si am inteles ca nu trebuie sa insist, ceva mai mult sa primesc cu pace hotararea fiecaruia...

A fost o liturghie foarte frumoasa,ca de Nasterea Domnului...Liturghia sfantului Vasile cel Mare. Langa mine nu era nimeni dintre prieteni, nici macar unul nu era in biserica mea, fiecare risipit dupa planul familiei sau al duhovnicilor.Si, la final, am iesit senina tinand in mana lumanarea cu care ma impartasisem. Am privit cumva reflex spre poarta si am vazut o fata frumoasa imbracat in negru, cu chipul acoperit de masca si mi s-a parut ca este Ruxandra. Inima mi s-a incalzit automat, asa o mare bucurie...o secunda! Am mers sa pun lumanarea arzand la vii spunandu-mi:

-Cand voi trece pe langa fata asta frumoasa ii voi spune"Domnisoara semanati asa mult cu fiica mea incat mult m-am bucurat vazandu-va, crezand ca sunteti ea. Chiar va multumesc pentru bucuria pe care, fara sa stiti, mi-ati facut-o!".Am pus lumanarea in nisip si m-am apropiat de poarta si...apropiindu-ma am vazut ca fata frumoasa este Ruxandra! Am imbratisat-o razand, darul meu de Craciun! Traisem liturghia impreuna, cum impreuna suntem mereu... 

Am petrecut prima zi, dupa liturghia de Craciun, impreuna...bandu-ne cafeaua ... mancand putin ...pregatind masa de pranz si asteptandu-i pe copii... Din cand in cand, mesaje ne anuntau la ce kilometru pe autostrada sunt, pentru ca si ei erau nerabdatori sa ajunga...

Suntem fericiti de sarbatori, mai fericiti ca in alte zile. Ne iertam usor micile sau marile greseli, ne imbratisam cu ochii, cu bratele, cu sufletele ...Copiii mici au urcat alergand in casa, s-au descaltat rapid si au fugit in casa pe care acum o cunosteau mai bine... Filip cu masinutele pe care mi le lasase pe hol,in manute, direct la bateria externa a telefonului, sa vada cat este de incarcata...Casa lor...lucrurile lor...casa bunicii- casa de turta dulce, leagan al dragostei fara masura, fara julituri, dragoste netarmurita, mai mare decat oceanele lumii!

Am petrecut impreuna multe ore de bucurie... Ne-am dat cadourile.Unii au plans putin fie de bucurie, fie de mahnire ca altii desfac cutii mari...mereu avizi de dragoste si de atentie...

Am facut intai poza de grup, amintirea familiei si apoi ne-am dat cadourile dupa traditia familiei, fiecare mai fericit de a da decat de a primi... 

Un suc mic" cu paiul" poate fi mai important decat un avion

Si tot, dupa traditie, am facut chinuit poza mea cu baietii Dumitru in dormitor...

S-au catarat toti odata in bratele mele...bunica lui Filip trebuie sa fie si bunicuta lui George! Este extraodinar cum fiecare a cautat propria lui formula de adresare: Filip spunandu-mi "bunica Elena'', iar George "bunicuta Elena."

Baietii mici au" cantat" la pian si pentru prima data dupa moartea lui Grig, am auzit din bucatarie Fur Elise... La al 14 lea Craciun fara el ...abia acum , Ruxandra, pentru Filip si George,sau poate pentru Grig, canta la pian... semn al vindecarii si al neuitarii! 

Am mancat impreuna, adica noi, adultii, pentru ca i-am lasat pe copii sa manance doar ce vor si cand vor... Craciunul este o zi a tolerantei depline, am inteles asta de cand Andrei avea patru ani si chiar si in ziua de Craciun nu a vrut decat "un ceai si un sandvici". Am pregatit pentru cei mari, felurile de mancare preferate si i-am rasfatat atat cat am putut si cat m-am priceput. Am ras ...am zambit si mai mult... 

Cand George a mers impreuna cu parintii lui sa doarma, noi am ramas cu Filip si am petrecut timp pretios pe balconul nou amenajat pentru ei...am privit strada, norii, cerul senin al zilei calduroase de decembrie... am mers in living si am explicat icoana de Nasterea Domnului explicandu-i minunea nasterii Domnului si cum El s-a lasat asezat intre animale ca sa ne fie Hrana pentru mantuire... Si Pruncul ne-a zambit fericit !

L-am tinut in brate si l-am sarutat cat am vrut pentru ca este inca la varsta cand permite sa-l strangi langa pieptul tau, langa inima care il cuprinde dinainte de nasterea lui si il va purta si cand va inceta sa bata pe acest pamant!

Apoi s-a trezit George si a venit vesel, lipaind piciorusele mici si desculte, pe parchetul cald...

si mi-a cantat colinde...langa sfinti...

Sigur Pruncul a primit darurile magilor, depun marturie si eu, bunicuta Elena !

Cand deja era spre noapte, au plecat carand la masina, cu totii, multimi de cadouri...iar George scancea"Nu veau sa pecam"...

Dar au plecat! Viata lor se desfasoara pe coordonate apropiate si cu toate acestea altele! 

Nu l-am uitat pe Grig niciun moment.Baietii Dumitru, baietii mei cei mici-Dumitru, cum le spune mama lor, sunt si ai lui, iar ei il cunosc din doar cateva cuvinte!El este bunicul Grig si ei sunt ramurile noastre inflorite precum salcamii in mai...plin de mireasma copilariei si a sfinteniei! Ajuta-i, Pruncule nascut in Casa Painii, sa creasca stiindu-Te, iubindu-Te ,chemandu-te pe Tine Rasaritul Cel de sus!