Cronica unei aniversari

 Scriam, intr-o postare inca nefinalizata, cat de mult iubesc toamna, anotimpul in care cocorii m-au adus intr-o casa taraneasca cu prispa, casa bunicilor mei paterni.Ador zilele cu dimineti in care e racoare si nu poti iesi din casa fara un puloveras pe umeri. Ador aerul rece al inceputului de zi. Ador ca sunt nascuta in septembrie imediat dupa ziua praznuirii lui Moise si a prorocului Zaharia si Elisabeta, in ziua minunii din Colose  a Arhanghelul Mihail. Nici ca putea, pentru mine, sa fie o zi mai frumoasa in tot anul ca ziua nasterii mele, adica ca ziua de 6 septembrie!Nu-mi placea inainte ziua mea de nastere! Imi dadea o stare de disconfort total ca se apropia aniversarea mea...niciodata nu aveam ceea ce mi-ar fi trebuit ca sa fiu fericita.Parca totdeauna lipsea ceva!Dupa Diveevo nu mi-a mai lipsit nimic ca sa fiu impacata cu acesta zi!Ca dar de la Dumnezeu iau viata.Si asta si este!

Cronica unei aniversari...cea de ieri.A fost o zi lunga...cu liturghie intr-o biserica de cartier, dar care m-a primit cu bucurie,langa icoana Maicii Domnului,apoi am mers la cimitir la Grig si mai apoi   intalnirea copiilor mei... A fost asa o surpriza ca aproape nu i-am recunoscut ...ii priveam prin ei ca printr-un geam cautand ceva dincolo...Erau acolo asa cum ii stiam: copiii, cei mici, veseli,bucurosi sa ma vada, George sa sarute ecranul telefonului meu unde este sfantul Luca, Filip sa mangaie trandafirii in cosul cu flori pe care mi l-au adus, Andrei putin absent, Andreea zambitoare, Lucian senin si in sfarsit bucuros sa ne imbratisam...Ruxandra senina si foarte atenta cu toti... 

Am mancat impreuna cu ei la o terasa si am tinut in brate doi baieti minunati,baietii Dumitru,nepotii mei...Dupa cateva ore au plecat...Filip aproape a plans sa ramana la mine! 

Apoi,singura in casa mea,am citit si raspuns la sute de mesaje de felicitari... 

Aproape de miezul noptii,am tras greu dopul din lemn. intepenit in gatul unei sticle de vin, pe fundul careia era un pic de vin primit de pomana acum vreo doua luni... 

-Doamne,vreau sa stau de vorba cu Tine la sfarsitul acestei zile de aniversare si sa beau cu Tine un pahar de vin ! 

Si am baut un pahar de vin,nu singura, ci cu Cel Ce Este,Cel care nu m-a parasit niciodata!Si am vorbit putin...In casa era frumos...curat...mutasem icoanele de pe pian ca baietii sa poate sa cante si casa parea mai putin incarcata, dar sfintii toti erau acolo/aici, martori ai vietii mele! Si Maica Domnului care ma ocroteste! 

Am simtit bucuria apropierii de lumea aceasta reala, dar pe care trebuie sa o simti, mai mult decat sa o vezi...'Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma, Doamne!". Totdeauna m-a auzit si toate le-a implinit!A urmat o noapte senina cu somn odihnitor si bun... Paharul de vin baut cu Domnul a fost tot ce trebuia ca ziua sa continuie lin  spre...anul care deja a inceput! Astazi...64 de ani si o zi din restul de viata!