-Cat de fericiti eram si nu stiam!
Asa a zis acum cateva luni o femeie al carei sot fusese diagnosticat cu cancer ... Traisera cel mai adesea intr-o bula care desi era stralucitoare, lor li-se parea anosta si nemultumitoare.Si brusc au vazut ca timpul acela era de fapt un timp fericit.
Acum 12 ani, si noi traiam fericiti, un timp al maturitatii si implinirii. Nu-l cautam pe sfantul Nicolae, sfantul singur aducea cadouri si le punea in ghete!
Azi insa sfantul , desi vine, nu mai pune in ghete cadouri dulci, ci strecoara in inima lucruri de mare pret...desi uneori sunt amare.
Plecasem spre Bucuresti in mare fuga ...microbuzul era tras in alt loc, dar era exact ce imi doream, un microbuz mic care urma sa plece la ora 13.Il priveam un pic mahnita gandind ca nu voi reusi sa urc, pentru ca era aproape plin si langa usa asteptau inca vreo 5 femei...numai ca ele mergeau pe distante mai mici si mi-au cedat"randul "lor, dupa o cutuma pe care nu o stiam: cel care merge cel mai departe are prioritate! Asa ca am urcat si ceva mai mult, soferul mi-a oferit locul din fata, de pe prima bancheta. Langa mine s-a asezat o tanara, nu stiu cand , numai ca am auzit-o fara sa vreau vorbind la telefon si plangand. Copilasul ei, de 7 ani fusese accidentat cand coborase din autobuzul scolii la gradinita si era dus la Bucuresti cu Smurd-ul, la Spitalul Grigore Alexandrescu.Ii auzeam plansul si ii simteam cumva fizic durerea:
-Ai bani? -o intreba o femeie la telefon.
-Ei, am! Am luat cu imprumut de la cineva 1000 de lei...
Adica 100 lei...Mi s-a strans inima... 35 lei costa biletul pana la Bucuresti... Cu cati bani ramasese saraca ...
Am scos telefonul si am inceput sa-i scriu parintelui meu duhovnic un mesaj lung...M-am oprit doar sa o intreb:
-Cum il cheama pe baietel?
-Cristian -a raspuns ea ...
Parintele a binecuvantat cuvintele mele si eu i-am pus in maini cat am putut...
Acesta a fost doar inceputul...
In ziua aceia, spre noapte,a trebuit sa duc la spital si sa insist sa fie internat, un om drag sufletului meu.Apoi in zori de zi, am intrat, cautand sa fac cat mai putin zgomot, cu acea persoana intr-un salon de spital, mic, tare mic, alb , sinistru de alb...Cinci paturi si numai patru ocupate, desi in total erau deja cinci persoane.Pentru ca in patul de la geam erau doua persoane: o femeie intr-o pijama rosie cu stelute si un barbat avand parul lung, prins cu codita la spate...Aveam sa-i cunosc mai bine peste cateva ore... Doamna, o femeie pe al carui chip se vedea frumusetea, era bolnava de cancer , iar domnul era sotul ei! Petreceau de o saptamana un timp al unei mari suferinte si inca nu ajunsesera la apogeu! Doamna era conectata aproape permanent la aparatul cu oxigen.Domnul era acolo, deja parte a suferintei tuturor, asezat pe scaun sau uneori pe cativa centimetri de pat...
I-am cunoscut, asa cum nu mi-as fi imaginat ca e posibil... dar asa incat sa nu-i pot uita niciodata!
L-am vazut tinand-o in brate sa nu se mai zbata rapusa de durere. L-am privit cum ii mangaia parul , tamplele, cum o saruta pe cap , iar ea cu ochii inchisi respira greu...
-Dana!Ma, Dana!!!
-Esti o femeie tare frumoasa, Daniela -Filofteia si ai un nume minunat!-i-am zis
-Si are un suflet si mai frumos decat trupul-a spus sotul ei...
-Si are un suflet si mai frumos decat trupul-a spus sotul ei...
Desi era deja galbena toata, pana si ochii ii erau galbeni si fata ii era brazdata de furtunul de la aparatul cu oxigen, se vedea clar frumusetea femeii care fusese, care era...
Pe masa, alaturi era acatistul sfantului Nectarie si o carticica de rugaciuni...ale ei...Am miruit-o...am uns-o cu ulei din candela Mantuitoruli de la Sfantul Mormant...
-Mi-e foame zicea uneori si el ii aducea ceva...
- Vrei ciorba?Bei iaurt?
Si ea clatina capul ca da... Poate chiar ii era foame...
I-am sters de iaurt cu servetel gura frumoasa care a spus multimi de cuvinte frumoase in cei 50 de ani de viata. Atat avea! 50...doar 50...Cat avea si Grig la timpul plecarii lui...
Am randuit, am mediat spovedania si impartasitul ei...Daniela Filofteia...Duminica seara parintele de la biserica din curtea spitalului, chemat de sot, a spovedit-o si a impartasit-o... si pe toate celelalte din salon...
Apoi Daniela-Filofteia a intrat in coma si au urmat patru zile de coma... Azi noapte,dimineata defapt, la ora 2.30, sufletul ei frumos ca si trupul frumos pe care il avea, s-a ridicat la ceruri...sufletul, cel de 21 de grame...privighetoarea pe care ea o avea, canta acum cu ingerii...
Am vazut cum se moare!Am trait moartea lui Grig. Am trait moartea mamei mele.Dar si moartea Danielei Filofteia.Pentru ca eu nu mai eram acolo, cu bolnavul meu,nu am trait momentul in care deja sufletul ei a parasit trupul! Dar am vazut cum se moare...Si simt tristete multa... si inca durere...
-De ce mi-o ia? ma intreba plangand sotul ei
Doamne! Ajuta-ma să-i pot apropia de Tine pe toţi cei care se apropie de mine!
-Judecatile lui Dumnezeu ...adanc mare... Se scrie in Scriptura ca Dumnezeu ne ia cand suntem cel mai aproape de El ca sa nu ne piarda. Dana acum era cel mai aproape de Dumnezeu...
Stiti, cand Lucifer, care a fost ingerul luminii a spus :Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe Muntele Adunării […], voi fi ca Cel Preaînalt, atunci multimi de ingeri l-au urmat in caderea lui .
Si atunci a apărut Sfântul arhanghel Mihail care a strigat din înalţimile cerului: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luam aminte!” si ingerii s-au oprit din cadere... Dar tot au cazut multi...Se spune ca Dumnezeu, cand va intregi numarul ingerilor cazuti, atunci va fi Judecata finala. Dana este un inger si va pleca Acasa sa completeze lui Dumnezeu ceata ingerilor. Nu sunteti fericit?
Si plansul lui Adrian a devenit mai potolit ...iar el sorbea cuvintele mele...
Timpul acesta este doar o picatura dintr-un ocean... Un pic doar si veti fi iar impreuna. Credeti in Inviere! Credeti in Dumnezeu!
Astazi, in ziua adormirii ei, este praznuit sfantul Sava. Acum este ajunul zilei Sfantului Nicolae...urmeaza sfanta Filofteia...Probabil atunci o sa fie si inmormantarea ei sau poate nu...Inca nu stim...Trupul ei pamantesc este la morga...sufletul ei ...privighetoarea aceia la care ma tot gandesc este cu sfantul Sava, cu sfantul Nicolae, cu sfanta Filofteia...Si eu, desi lacrimez amintindu-mi ultimile sarbatori cu Grig, in casa mea ca o chilie...singura...singura...spun''Fericiți cei pe care i-ai ales și i-ai primit Doamne,si pomenirea lor din neam și neam!” si pentru ca Daniela nu a avut surori, ci doar doi frati, o trec in neamul meu, ca pe o sora, spre pomenire vesnica...Dumnezeu sa o ierte si sa-i daruiasca Raiul Cel Frumos in care sa ne revedem...
Iar Cristian, baietelul accidentat, si-a revenit din coma...si desi este sub atenta supraveghere, nadajduim sa impodobeasca bradul de Nasterea Domnului in casa bunicilor lui...
Cat esti de bun, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu