Maria- Monica

Acum cateva zile scriind un pomelnic cu cei adormiti, adaugand nume dupa nume, m-am gandit la relatia mea personala cu cei pe care ii trec:primii pe pomelnic sunt preotii Dumitru si Dumitru, unul strabunicul meu matern, pe care evident nu  l-am cunoscut,pe  celalalt preot Dumitru, l-am vazut o singura data , dar l-am placut mult si pentru o taina,  l-am pastrat pana la moartea mea pe pomelnic, preotul Gheorghe este parintele care m-a ajutat pentru infrumusetarea unor biserici,si spre deosebire de cei doi preoti  Dumitru, parintele Gheorghe era un rugator pentru mine, ma placea mult, nu stiu pentru ce motive fara temei si moartea sfintiei sale m-a durut, m-a intristat, asa ca pomenirea e dovada dragostei mele si a neuitarii ...

Urmeaza oameni dragi care au facut parte din viata mea:Grig, Gheorghe al meu, mama, Ina, Tedi, Maria, Ileana, Mihaela, Mihnea, restul nu prea i-am cunoscut, dar sunt suflete dragi, tare dragi, la care nu pot renunta, copii, frati ai prietenilor, tinerii care au murit la Colectiv, mame si tati ale unor copii care imi sunt dragi, Ioana care a murit in aceiasi zi cu Grig, Marian pe care familia nu l-a cautat inainte de moarte si nici apoi, copii din centrele celor abandonati...Deci multi nu m-au stiu aici,dar ma vor saluta Dincolo!

Ieri, de ziua praznuirii sfantului Nectarie, am trecut-o pentru primadata pe pomelnicul meu pe Maria-Monica

Pe Maria-Monica nu stiu cand am vazut-o primadata.

Am remarcat-o in biserica, eu care de cativa ani sunt mai mult pelerin la Closca,am vazut acum vreo doi ani, o fata frumoasa, inalta, rezervata, aproape nemiscata in spatele bisericii. Apoi am revazut-o intr-un pelerinaj in  Rusia. Inalta, purtand o caciula cu mot care ameninta mereu candelele din fata icoanelor...

Ea m-a cucerit pe mine.Simplu. Nu a facut nimic special. Doar zambetul ei si chipul senin si frumos. Israelitean in care nu este viclesug!Politicoasa, tipul de tanara care imi spunea "sarut mana "in loc de salut, dar nu pentru ca sunt batrana ci din respect si politete, asa cum si eu le spuneam prietenelor mamei mele...Tanara, dar parca dintr-o alta generatie! 

Apoi am remarcat marea iubire pe care sotul ei i-o purta. Am strabatut cu el Crimeea in primavara anului 2018 ...peste tot purta in maini cateva lucrusoare de-ale Monicai sa le atinga de icoane, racle cu sfinte moaste.Asa am aflat ca Monica lupta cu cancerul de cativa ani... Tanara, frumoasa,sotie si mama de  prunci: Maria si David! 

Intr-o zi a venit in casa mea ...am baut un ceai si am discutat ...ma bucur si azi ca am avut puterea si intelepciunea sa-i spun cateva lucruri, sa o ajut sa vorbeasca despre moarte ca Inviere... singura ei grija erau copiii si Stefan... dar si aici intelegea ca nu vor fi singuri, ca Hristos ia locul parintelui plecat Dincolo...

Intr-o zi pe  facebook a aparut un apel umanitar...se scria ca starea ei de sanatate nu este buna si facea apel la rugaciune si se strangeau bani pentru ea...apoi s-a operat, a parut ca e bine... si iar nemiloasa boala a aparut ...Am purtat-o pe Maria Monica peste tot, pe toate continentele , la toti sfintii...

Vineri noaptea, inainte de praznuirea sfintilor arhangheli si ingeri si a ingerului pazitor, am visat-o: era cu mama mea, Constanta, si imi spunea:

-Va astept la Hanul Morilor sa mergem la Closca la rugaciune!

Am povestit visul si am urmat drumul pe care il aveam, fara sa merg la Closca ! Seara tarziu, dupa miezul noptii am vazut mesajul parintelui ca Maria Monica plecase la Domnul in acea dupaamiaza...

Doar gandul la moarte e trist!

Au ramas doi copilasi!

Eu am crescut doi copii orfani dar deja adolescenti. Si a fost greu! Si este greu!Am simtit si simt ca ei ma iubesc mai putin decat m-ar fi iubit daca Grig ar fi trait pana acum.Si nu pentru ca eu am fost un parinte rau, ci pentru ca uneori durerea moartii cuiva te poate impiedica sa iubesti, de teama suferintei pierderii aceluia.Doliul poate fi lung si o grea suferinta!

Desigur nimeni omeneste nu dezmiarda ca un parinte,si cel mai adesea ca o mama!

Mama saruta genunchii zgariati si trece. Mama pune in picioruse sosete cu otet si febra scade. Mama piaptana cel mai bine coditele. Mama aseaza cel mai bine funda pe cap , ea stie cand te indragostesti si suferi, ea vindeca dezamagirile...mama stie ca iti este teama de teza la matematica si ca ai luat o nota proasta la fizica...

Dar nu cred ca Dumnezeu le ia pe mame si copiii raman singuri! Tiptil in loc ei, al mamei, se aseaza ingerii! Daca atunci cand pleci la manastire vin ingerii in locul tau, apoi cand pleci la Domnul cate batalioane de ingeri vin langa patul unui copil?

Moartea nu e sfarsitul pentru un om care traieste in Hristos! Moartea este o poarta! 

Mi-e teama de Judecata! 

Maria-Monica insa, prin suferinta ei , prin pregatirea ei pentru Intalnirea cu Hristos sigur are raspuns bun la intrebari...

Monica a avut o moarte fizica demna, iar sufletul care a cerut mereu rugaciunea pentru ea, a fost ingenunchiat cu frica si cu cainta. Ce sa ne dorim mai mult decat ea a reusit?

Este o toamna frumoasa si lunga... Aproape toti copacii mai au din coroana, soarele asfinteste bland peste campurile care au rodit bine anul aacesta...Viata isi vede de ciclul ei firesc... acum e seara... Monica parcurge ultimul drum spre casa parinteasca. Acolo o vor depune,in comuna in care acum, in aceiasi toamna au prohodit multe femei tinere moarte intr-un accident de masina.O localitate indurerata pe care iar o simt lovita...Da, moartea este dureroasa , dar si nasterea este dureroasa si cata bucurie are mama privindu-si copilul sanatos!Si Maria-Monica, care si-a incredintat mantuirea unui parinte iscusit, este un copil sanatos care se intoarce Acasa.

Fericiti sunt cei pe care i-ai ales si i-ai primit si pomenirea lor din neam in neam !

Slava Tie, Doamne, slava Tie pentru oamenii proniei tale!