Secvente...reflectii

Sunt rare diminetile in care ies din rutina buna a zilelor mele.De regula ma trezesc in camera mea alba, in patul pe care il imparteam cu Grig pana la moartea lui,asezata exact pe locul lui. Acolo m-am mutat dupa moartea lui, desi ma simteam bine in partea mea de pat, eram langa geam, eram langa calorifer si imi facusem deja in 23 de ani de culcat pe aceiasi saltea,propria-mi adancitura in ea...

Nu am putut  sa las gol locul lui. Asa ca m-am mutat pe partea cealalta de pat, in locul lui si cativa ani, pana s-au ponosit,am imbracat pijamalele lui...

Si acum simt inca ca nu este locul meu, doar il ocup ca astfel sa nu fie ca si cand Grig nu doarme acolo... Eu sau el...Eu si el...

Ma trezesc  in dureri de oase, uneori imi iau in  mana umarul, sa nu mai simt durerea si sa pot sa ma rostogolesc din pat...direct pe parchet...Merg greoi cu pasii mamei mele, usor aplecata de umeri, cu ochii aproape inchisi, spre baie, spre camera de zi in care sunt cele mai multe din icoanele mele...Acolo e locul in care ma simt cel mai bine! Desi e atat de incarcat de carti si icoane, de sacosi cu diverse suveniruri din manastirile prin care am umblat...si imi promit mereu ca voi gasi o zi in care sa le sortez cu biletele si sa le daruiesc celor care au mai multa nevoie de ele, dar niciodata timpul nu-mi ajunge...desi nu fac nimic!

Azi nu am fost la biserica  la liturghie. Aveam stabilita o sedinta la ora 8, asa ca am venit spre birou si aici, sedinta era deja mutata mai tarziu, asa ca am ratat liturghia...

-Fiecare liturghie- o noua pomenire- asa mi-a spus acum 10 ani Parintele

Si cred ca a fost unul din lucrurile cele mai importante pe care le-am invatat de la Parinte. Sa facem mereu rugaciuni pentru cei plecati Dincolo, Acasa... si rugaciunea astfel, pentru mine a devenit momentul si locul meu de intalnire cu ei...Fiecare nume, este nu nume, ci un om pe care l-am cunoscut si l-am iubit...Am preluat in " lista" mea oameni pe care nu i-am cunoscut direct, dar ei sunt foarte dragi unor oameni dragi mie si astfel, prin ei am devenit mai bogata...

Cred ca cei morti ma iubesc mai mult decat cei vii!

Cu adevarat!

Nu ma voi plange de lipsa iubirii din viata mea. Am avut si am, atat cat Dumnezeu a considerat ca imi este de folos!

Si apoi cineva, altcineva mi-a predat lectia la care inca exersez"nimeni nu-mi datoreaza nimic, eu datorez totul celorlalti!"

Dar, recunosc ca e greu in lume, mai usor este in casa ta, tarandu-ti picioarele spre alta camera... nimeni dintre cei lumesti nu-ti critica pozitia nici a trupului si nici a sufletului.
Drumul spre simplitate ...dorinta permaneta de a-mi simplifica viata, de a-mi usura zilele de toate cele lumesti...Gatesc rar desi inca mananc mult, spal rar, calc si mai rar...ma intereseaza tot mai putin ce fac altii si mai mult ce fac eu... lupt cu mine sa renunt la a mai acumula lucruri ...ordonez lucrurile stabilind cui le dau si nu unde le pun.

Strabat un drum al propriilor mele neputinte si, tocmai pentru ca mi le stiu pe toate, caut sa invat cumpatarea .Pot trai atat de bine cu atat de putin ...
Vreau sa aleg nu sa am, ci sa fiu!
 Aleg sa iert, nu sa judec.
Aleg sa iubesc si sa daruiesc nu pentru ca un lucru nu-mi mai trebuie, ci pentru ca imi place cum acel lucru ar arata la altcineva.
Aleg sa ridic capul spre Cerul din care Cineva, dincolo de nori, imi zambeste rabdator...El stie ca simplitatea e greu de trait de un suflet ca al meu mereu in lupta de a dobandi... dar cel mai important moment al vietii este Acesta!