Casa fiului meu, la ceas de dimineata devreme, respira intr-o liniste odihnitoare ...
Sunt singura in camera.
Nu se aude nimic, nici macar ticaitul unui ceas, acum ceasuri tacute masoara timpul...Incet clanta se misca ...si prin crapatura usii, aproape lipit de ea, intra un omulet ...
-Ai venit la bunica? Hai, vino in pat!
Si bratele mici se deschid spre ajutor si trupul fragil se lipeste de mine sa-l ridic si miroase frumos, a crud, a vis, a iubire perfecta, iubire nesperata ...
De unde este daca nu de la Dumnezeu? E de la ingeri. E de la Maica Domnului.
Am vorbit cu Filip despre flori, mi-a spus ca lui ii plac florile albastre si eu i-am marturisit ca imi plac irisii albastri...I-am aratat pe telefon irisii albastri si am convenit ca si lui ii plac cel mai mult!O, minunata incredere in cei pe care ii iubesti!
Filip nu ma oboseste niciodata. Cu el nu-mi este nici somn, nici foame, nici frig si nici cald... cu el imi este bine oricand.Si binele vine din dragostea pe care i-o port, din dragostea pe care mi-o daruieste, dragostea care toate le poate...
E fascinant jocul cu un copil! Chiar daca Filip ma vede ca sunt "om mare", ma incurajeaza sa fac lucrurile care pe el il fac fericit.
Vineri am fost in parc. Eu duceam caruciorul din care George ne privea curios,
Filip impingea masinuta ridicol de mica, dar pe care o vrea inca in parc. Picioarele ii atarnau din ea, mergea precum Fred Flinstone, imi spunea unde sa-l astept si imi indica exact locul pe care sa pun picioarele.Fata ii stralucea de bucurie. Avea cu el : pe mama lui, pe George si pe mine, adica cam jumatate din ceea ce iubeste si ii era suficient sa fie fericit! O, fericitul timp al suficientei !Mi-a aratat mangaind niste trandafirasi mici rosii si mi-a spus ca sunt frumosi, dar nu cat irisii albastri!
Si m-a strigat, urcand un povarnis:
-Buica Ena, te iubesc cat pe George!
George fiind barometrul iubirii lui, maximul pe care il poate simti.Si eu am ajuns, nu stiu cum , nu stiu de ce, pe maximul acestei iubiri! Cat pe George!
Cuvinte de scris in calendarul inimii, de luat cu mine cand voi pleca si cand Domnul ma va intreba ce am facut cu viata mea, sa-i spun:
-Nu stiu, Doamne, dar m-am straduit sa iubesc pentru ca au fost in viata mea cativa oameni care m-au iubit!Si dupa modelul lor si eu am vrut sa iubesc!
Pe alee era un sotron si Filip mi-a zis:
-Hai, buica, fa asa!
Si imi arata cum sa sar din casuta in casuta si ma urmarea fericit ...si iar de la capat!
Am sarit sotronul, desenul acela cu patratele si cap de om si brate, am sarit purtand pe cap basma si tinandu-mi cu mana fusta neagra, lunga pana-n pamant! Imagine rara in parcul acela mare din Bucuresti!
Am jucat sotronul cand eu insami eram copil si l-am jucat iar, acum cu Filip! Si el era fericit ca am inteles si sar ca si el..."Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm"spune GB Shaw si joaca noastra e o dovada ca Filip stie cumva sa ma intinereasca si astfel ma indeparteaza de batranete.Si facea acesta nu pentru ca stie ca voi muri, ci pentru ca stie cat de fericit il face joaca pe el si vrea ca si eu sa fiu fericita!
Oricat va mai iubi in viata lui, niciodata nu va mai iubi ca acum, pe George, pe mama lui, pe tatal lui, pe bunici, pe Cata, Lucian si Lux, pe mine...acea iubire in care se daruieste totul si universul tot se cuprinde in iubirea ta.
Ii vorbeam lui Filip despre apostolii lui Iisus si era fascinat si fericit ca unul din apostoli se numea Andrei, unul Filip ...si mi-a spus fericit:
-Si unul Cata!
Catalin prietenul tatalui sau si obiectul iubirii lui Filip!!!
-Nu , nu il chema atunci pe nici un apostol Catalin, dar Catalin poate fi acum apostol al lui Hristos!
Nu stiu cat invata Filip de la mine! El are desigur cativa educatori buni alaturi care se ocupa de el 24 de ore din 24...
Stiu doar ca el isi va aminti cum il fac sa se simta : adica iubit, foarte iubit, atat de iubit incat i-L predau pe Hristos ca fiind singura invatatura care va ramane neschimbata, Acelasi, A fost, Este si Va fi!I-L predau pe Iisus pentru ca il vreau fiul al Luminii dupa cuvantul Domnului "Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii."(Evanghelia dupa Ioan cap 12)
Seara i-am povestit despre ingerul lui si am cautat imediat pe telefon si i-am aratat ingerul din Serbia...
- Asa arata ingerul tau! i-am spus .
-Da, imi place, e frumos! mi-a spus
Apoi cand ziua urmatoare a gresit ceva, greselile varstei cand nu stii sa-ti controlezi starile , i-am spus:
- Nu trebuia sa te comporti asa!Te-a vazut ingerul tau!
Si el si-a privit imediat umarul drept pe care ii spusesem ca sta ingerul lui!
Privirea de teama si regret ca l-a suparat pe inger, a fost raspunsul la intrebarea mea:oare fac bine?
Da, fac bine imi spunea cineva azi... frica de a pierde iubirea lui Dumnezeu ,a ingerului tau pazitor, a Maicii Domnului,pe care nu-i vezi cu ochi trupesti, dar ii stii cu ochii inimii, trebuie sa te cutremure intrega ta existenta...si desi nu-i vezi,trebuie sa stii ca ei sunt cu tine totdeauna, ca nu te poti ascunde de la fata lor!Si astfel vei creste intelegand ca iti este de folos sa fii corect,moral,respectand totdeuna pe toti.Si nici nu te vei simti niciodata singur!
Filip si George sunt iubirile mele mici! Si Filip este sfatuitorul meu...
Pasim alaturi, atat cat ne da Dumnezeu in viata aceasta si ne oprim sa privim drumul...pare lung, destul de lung, deja avem aproape 4 ani de cand ne stim, jucam sotron, invatam sa respectam regulile,povestim pe unde am umblat,atingem florile, privim cerul si ne minunam de nori...si dincolo de nori, eu stiu ca este Acasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu