Codul de pacient

Suntem mai mult numere decat nume...sau cel putin eu asa ma simt...numerotata si aruncata intr-un laborator...

Am intrat in a doua saptamana in care zilnic caut raspunsul unui laborator medical pentru una din biopsiile luate acum o luna si o saptamana... Si mi-se  scrie... "cod pacient  XXXX /Nu exista analize finalizate pe acest numar de cerere"

Primele zile m-am bucurat ca nu era rezultatul, urmatoarele 3-4 m-a ingrijorat fiecare tacere a calculatorului si doar in mutenia lui desavarsita, cuvintele "nu exista analize finalizate..."

Ieri insa am uitat sa mai caut raspunsul,cautasem dimineata, nu era nimic si abia undeva la miezul noptii, mi-am amintit si am cautat pe site ..azi, si mai bine,  am uitat dimineata,  ziua s-a scurs in firescul ei, si abia acum, mi-am amintit ca ar trebui sa verific...  si am gasit  acelasi lucru" Nu exista analize finalizate".

Si lumea traieste la fel... Acum doua nopti s-a nascut un baietel, Petru, fratele lui Pavel... un cuplu  dupa 33 de ani de casatorie  divorteaza ... micii intreprinzatori ai urbei vor sa le inchei contracte sa vanda martisoare in fata magazinului mare...ne pregatim de botezul lui George...cumnatul meu e suferind si este neclar daca va participa la botez... si, cu toate acestea, lumea merge mai departe,iar in pustia Baraganului, au inflorit ghioceii!

In urma cu  o saptamana am simtit primavara si ii scriam Parintelui ca  probabil in curand vor inflori ghioceii, iar Parintele mi-a trimis o fotografie cu cativa ghiocei deja  rasariti in pustie!
 Priveam fotografia si simteam ghioceii ca si cand ii tineam in palmele mele, pana si mirosul lor imi venea  in narii... ii simteam ca un dar din Rai  si ii priveam parca asemanandu-ma lor:asa am fost copil , un ghiocel de copil si asa ma simt acum dupa boala ...ceva intre ghiocel si papadie...

Desi am primit multe daruri in viata mea, putine gesturi au fost facute special ca sa ma bucure...Suntem cu totii formali ...suntem politicosi... suntem recunoscatori, dar suntem deficitari in iubire, fiecare asteptand ca el sa fie obiectul atentiei celuilalt...

Atat de mult m-am bucurat! Din zile de negura, din zile de suferinta, din durere si amaraciune ca nu pot pasi mai senina peste mine insami, au rasarit ghiocei! Doar ca ei au aparut langa Parintele meu ca raspuns al lui Dumnezeu la rugaciunea din alta mare si dureroasa suferinta, cea a Parintelui...
Se  spune ca atunci cand Adam si Eva au fost alungati din Rai era iarna, iar pamantul era acoperit cu un strat gros de zapada. Pe masura ce inainta prin zapada, Eva a inceput sa inghete si sa planga, amintindu-si de frumusetile din Gradina Paradisului. Atunci din zapada au rasarit ghioceii.

Iar astazi, cand aici la mine ploua si in intunericul  zilei, ma zbateam sa scriu, sa lucrez, sa rezolv multimi de probleme la serviciu... chiar ma simteam depasita de atatea probleme si intr-o pauza cat o  respiratie, am privit telefonul si am vazut trimis de Parinte, fara cuvinte, un filmulet ... Parintele mergea prin curtea mare a manastirii si filma toti ghioceii din pustia aceia in care traieste rugandu-se... Sigur acolo era soare si umbra Parintelui se vedea peste ghiocei!
Si pentru ca tocmai citesc Faptele apostolilor mi-am amintit  cum apostolii faceau minuni, iar oamenii vazand acestea''scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau” (Fapte 5, 15-16).

Si priveam umbra parintelui peste ghioceii, curajosii si totusi atat de firavii ghiocei, si-am inteles ca sunt deja tamaduita! Ca indiferent de rezultatul analizelor mele, indiferent de cuvintele care se vor scrie acolo, pe buletinul de analize in dreptul numarului care este codul meu de pacient, eu sunt tamaduita"Iata te-ai facut sanatoasa, de acum sa nu mai gresesti " imi spunea  profetic,acum cateva zile, un alt parinte dintr-o alta pustie...

"Un dram de viață cât mai este

În lumea asta să trăiești,

Jertfește-l numai pentru suflet

Și lasă grijile lumești"." 
Asa spune sfantul Ioan Iacob Hozevitu...

Ne imbolnavim pentru ca uitam sa fim fericiti..uitam sa privim cerul, uitam sa asteptam sa apara ghioceii, sa-i privim ca pe un miracol si sa ne bucuram de ei,ca fiind un raspuns al lui Dumnezeu la lacrima noastra... nu mai reusim sa ne bucuram cu cei de langa noi, uitam sa ne pese de un strain, chiar si sa plangem pentru durerea altuia o facem greu, preocupati sa nu ne incarcam cu "energii negative" ...si adunam in noi frustari si egoism, indiferenta ...Si astea ne macina nu numai sufletul, ci si trupul!
Asa ca ma scutur de haina de iarna pe care am imbracat-o, privesc ghioceii, si in proces de convalescenta privesc zambind lumea cu totul frumoasa de dincolo de geamul meu... si ma gandesc ca pentru lacrimile  din suferinta , in toate pustiile lumii, au aparut ghioceii...