Craciun altfel.
Era mai 2019...eram in Egipt cand Andrei mi-a scris un mesaj.Simplu, fara niciun artificiu, mi-a comunicat ca un membru al familiei noastre a fost depistat bolnav , foarte bolnav...si foarte aproape de moarte.
Si am vazut ca nu sunt un om curajos. Am plans cateva zile pana cand datorita stersului ochilor cu maini murdare , m-am trezit cu ochii rosi, plini de sange , avand conjunctivita.
-Plangi ca necredinciosii !-mi-a spus Parintele
Dar nu avea dreptate, de data aceasta, nu avea... Nu ca necredinciosii, ci ca cei care se despart greu de toate, ca cei cu sufletele lipite de oamenii din viata lor, de case, de bunuri, de tot ce le face lor placere...
In ziua a 6 a Dumnezeu a facut omul , barbat si femeie si le-a zis:
si m-am incalzit la caldura bradului lor si mai ales a dragostei lor...
Apoi am revenit la Closca...
Liturghia, cerul pe pamant...
Mi-am dus darul la Maica Domnului ... o caciulita roz pe care Maica s-o puna pe crestetul fetitei ingeras...
Am privit Cerul inalt in care sunt toti cei plecati ai mei ... am pus un gand rugaciune catre ei si mi-am continuat zilele...
In ziua a 6 a Dumnezeu a facut omul , barbat si femeie si le-a zis:
"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte."(Facerea, cap 1)
Din iubirea lui Dumnezeu si din Facerea lumii este gandul cel bun de inmultire si de iubire...De acolo este iubirea de frati, surori, de neam...de lume...
Nici nu as vrea sa nu ma doara! As considera ca am trait degeaba neimplinind nici macar 1 la suta porunca iubirii...
Ma doare , desigur ma doare suferinta celor dragi mie. Pe toti ne doare.In toata lumea ortodoxa se inalta rugaciuni pentru usurarea suferintei lor si pentru tamaduire...Pe toate canalele mele de comunicare primesc zilnic cateva mesaje cu cei bolnavi:unii sunt operati, altii sunt in suferinta mare trupeasca, sufleteasca... rar cineva e nepasator si fereasca Dumnezeu de impietrirea sufletului. Eu am trait asa mare durere la moartea fetitei-ingeras incat, fara mila lui Dumnezeu si ajutorul sfantului Spiridon, nu stiu cum as fi rezistat cu sufletul acela pustiu!
Asa ca...inapoi in suferinta si rugaciune!
Nu exista timp si loc de odihna.
Astazi m-am trezit la ora 5.
La ora 10 m-am asezat iar in pat, obosita de viata traita 60 de ani.
Dar am coborat pentru ca nu-mi pot permite luxul de a zace. Daca o voi face, inseamna ca nu ma voi mai scula inca cateva saptamani si...nu-mi pot permite sa pierd atat timp. Ranita, lovita, obosita, oricum as fi, trebuie sa continui...Pana cand poarta cerului se va inchide in urma mea...
A fost Craciunul...
O noapte de priveghere la Closca si o transpunere in Betleem...Timpul a trecut repede in slubele de la Closca, in cantari de ingeri, pastori si magi...
Apoi am petrecut ziua cu prieteni dragi, in casele lor
Am privit Cerul inalt in care sunt toti cei plecati ai mei ... am pus un gand rugaciune catre ei si mi-am continuat zilele...
Copiii mei, toti sase, au petrecut Craciunul in Tenerife, asa cum stiu ei, la anii lor...Eu insa i-am asteptat in casa mea populata la jucarii... un inorog, un submarin, carti cu micul print...
Si ei au venit ca o furtuna de primavara...au rascolit colturile...au cerut cadourile:
-Bunica Elena, cumva submarinul meu galben este la tine!
...au plimbat degetele pe clapele pianului .
chiar au cantat spre bucuria tatalui lor...
sub ochii iubitori ai sfantului Filip....
am hranit si iubit...Minunatii mei copii, rodul vietii mele...
am alintat...
si am citit despre micul print... Eu insami mi-am pus o rochie plina de stele si comete...
i-am privit sarutandu-se plini de dragoste, frati adevarati...
cu o mama atenta si foarte iubitoare...
si ne-am odihnit in patul bunicii, printre carti minunate...
baietii au cantat iarasi la pian, la patru maini
Frumos este cand toti canta cantec de iubire si bucurie...chiar si spectatorii... A cânta este cu adevărat un alt fel de a spune ca iubesti, ca esti viu...muzica nu minte... casa mea , casa bunicii a fost vie in duminica aceia in care baietii au cantat iar, dupa 12 ani de tacere a pianului...Grig ar fi fost fericit sa-i auda ...
Minunat miroase casa mamei si a bunicii in asteptarea nepotilor...
Si ei au venit ca o furtuna de primavara...au rascolit colturile...au cerut cadourile:
-Bunica Elena, cumva submarinul meu galben este la tine!
...au plimbat degetele pe clapele pianului .
am alintat...
i-am privit sarutandu-se plini de dragoste, frati adevarati...
Cred ca el i-a si auzit... de undeva din inalt, o fetita care s-ar fi numit Elena, i-a acompaniat pe fratii ei si a aplaudat in final...Lumea toata e plina de muzica, atat doar ca fiecare aude altceva...Noi insa sa auzim acordurile blande,potrivite cu dragostea noastra, dragostea care nu doare!
