Rusia cu dragoste-2017 partea a treia/ Solovat

...am continuat drumul spre Olonet...localitatea in care urma sa dormim ....Purtam salul negru si gros, cumparat special pentru Solovat.
Florile campiilor minunate ale Rusie se mutasera in fata mea agatate pe scaunul de langa mine... Flore,pelerinul de alaturi, mi le daruise 

 si am ajuns si ne-am odihnit in hotelul cu "bulevardul "Stefan Cel Mare...

 si dimineata, spalate si gatite de duminica, adica "chitite" cum zicea Veronica, am mers singure la biserica.

-Biserica e in spatele hotelului, va treziti si va duceti singuri! ne spusese parintele Valentin...
 Si noi, desi un pic socati de cum ne "parasisera" am plecat singuri...

 un drum superb...intr-un peisaj de basm frumos...

 si o biserica mare si luminoasa

 Anele strangeau bani si pomelnice intr-o punga...pentru biserica atat de saraca.

 si am regasit icoana Maicii Domnului care ma urma...

 si pe sfantul Serghie

Preotii din grup erau in biserica, deja in sfantul altar, iar maicile au urcat in cafas si au slujit si ele... Sfanta liturghie minunata... asa ca in ceruri...

 a trebuit sa plecam repede, foarte repede...

 dar tot am gasit timp sa ne bucuram... sa facem poze... fetele fugisera sa ia bagajul,eu cu Raluca pentru ca piciorul meu era tot mai obosit, am mers mai incet....

 ... fetele imi adusesera tot bagajul, mai putin salul cel negru si frumos... care le-a  cazut din brate si a ramas pe holurile ... cat bulevardul din Chisinau!Si iar m-am gandit ca Sfantul Ioan Botezatorul e dupa mine...
Am oprit tot drumul la diferite statii de alimentare carburanti. Eram multi...masina Vip oprea prima si cand ajungeam, deja coada la toaleta era imensa...lucruri banale care ne iritau si ne invrajbeau... eu credeam ca sunt inainte altuia, acela credea si sigur era inaintea mea, dar de frica ca il supar pe Anatol nu cedam si pentru 30 de secunde ne suparam unii pe altii. 
Dar si cata binefacere sa stam de vorba, sa mancam inghetata impreuna...

 si iar plecam... cate un parinte, ca aici parintele Marian, ne predica dupa evanghelia zilei... 

 ne apropiam de portul Kem...

 ziua era tot mai luinga, chiar foarte lunga... traiam deja in nopti albe ... fotografia e undeva la ora 22-23...dar arata ca si cand e ora 17... in lunile iunie-iulie Polul Nord este mai multa vreme luminat de Soare,ziua are durata maxima, noaptea este de fapt un crepuscul prelungit…

 si am ajuns la Kem...

 si am dormit iar impreuna cu fetele si Raluca...iar dimineata am plecat spre Solovat...punctul central al pelerinajului meu... 

Mănăstirea Solovăţ este cea mai nordică mănăstire mare a Rusiei, situată aproape de Cercul Polar de Nord. Ea a fost înființată pe la anii 1400 de către preacuvioșii părinți Savatie, Zosima și Gherman, a căror pildă de viață ascetică a atras mulți urmasi. Viața monahală de aici a format mulți asceți, a căror influență s-a întins în toată Rusia. După Revoluția Roșie, Stalin transformă mănăstirea Solovăț în primul și cel mai crunt lagăr de exterminare politică și religioasă (1920 - 1991), model pentru Gulagul sovietic. Mănăstirea s-a redeschis dupa Perestroika. Ansamblul istoric, cultural și natural de pe insula Solovăț din Marea Alba (mănăstirea și întreg areal) facand parte din patrimoniu UNESCO

https://doxologia.ro/locuri-sfinte/solovat-manastirea-din-rusia-aproape-de-cercul-polar-de-nord-galerie-foto

Parintele Teodor citindu-ne...

 http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-solovetsky-solovki-96258.html

Marea Alba...

aer curat si mai mult decat curat...

sfintenie in fiecare fir de praf, in fiecare celula, in fiecare fir de iarba

se construieste mult...Solovat-ul e un santier, dupa voia buna a lui Dumnezeu

e praf

e vechi...

dar e altceva... ne strangeam unii in altii ca si cand fusesem deja acolo, traisem durerea celor al caror sange se scursese in acest pamant....

oriunde am fi intors privirea, era ceva la care sa ramai

o vaca a trecut prin mijlocul nostru , a impuns cu capul unul din pelerini si-n rasul nostru a trecut mai departe... sunt amintiri care pot parea banale , dar sunt amintirile noastre si doar noi putem sa radem de asta...o vaca impingandu-ne cu capul,sa ne dam din drumul ei, la Solovat...

am privit schitele, fotografiile  pe care ghidul ni le arata... Solovat acum o suta de ani ...

si Solovat acum...

muzee...

si biserici...

minunate usi imparatesti si minunata acustica...

si preotii au cantat iar spre slava lui Dumnezeu...

detaliu de pe catapeteasma aratat de Anatolie...

si apoi biserica cu sfintii...

Gherman, Zosima si Savatie

sfantul Filip

Am strabatul Solovatul cat am putut de mult si cat a putut sa ne duca Anatolie... muzeu...

si iar afara in iarba plina de floricele

si alte drumuri...Andrei si Tudor erau cu noi ...

preotii si Vladut  au urcat undeva de unde puteau sa vada toata panorama si cineva ne-a cantat de acolo un nou paraclis...clipe si amintiri pretioase...

e trist la Solovat si e totusi bucurie sfanta pentru ca Hristos a invins Satana...

si Maica Domnului cu naframa rosie si Maica Domnului meu... aceia care ma urma...aici in albastru zambea plina de iubire...

 Am stat pe insula cateva ceasuri...undeva la ora 15 era plecarea cu vaporul... 

Stiam ca este frig...si ne-am imbracat gros cu totii. Unii isi luasera ghetele din Romania. Altii si-au cumparat sosete si ciorapi grosi" de lana " vorba fetelor mele. Eu insami mi-am pus pe mine tricou, bluza cu maneca lunga,pulover, scurta mai subtire si una mai groasa ... si mi-am pus o broboada de casmir.

Siguri: parintele  si Anca erau imbracati subtire pentru ca nu aveau haine groase... si am trait o minune la Solovat:ni s-a spus ca in an sunt cel mult cinci zile calduroase,iar ziua aceia, 10 iulie era prima zi calduroasa din an si avea sa fie cea mai calduroasa din ultimii 15 ani!

Dumnezeu incalzise Solovat-ul pentru ca vaselor alese sa le fie bine! Si bine le-a fost!

Dar si noua!

Ne-am bucurat de Solovat... 

am plans, am zambit si am mancat la Solovat...

si am facut si poza de grup...atati cati mai eram adunati...

Andrei m-a imbratisat ca un fiu...

si am facut fotografii cu parintii si Anca mea...

am mers sa asteptam vaporul si in calea noastra o pisica grasa, pisica de Solovat ne urma blanda...

Si am continuat drumul ...mai obositi dar mai buni...mai atenti... mai asezati decat eram la venire...Alti oameni, alte amintiri...

si am ajuns la... raul "Babilon"...la insula  pe care este schitul sfantul Andrei....tocmai Sfantul Andrei...

Draga noastra Iuliana si Raluca mea....

Cine nu a fost aici nu poate intelege de ce am plans ca niciodata in viata mea...mai dureros si mai sfasietor decat la moartea lui Grig sau decat la Sfantul Mormant...

si s-a facut parastas pentru cei adormiti

Oare cum este Raiul ? Dar Iadul? Aici, pe insula acesta existau amandoua si era atat frumusete si atat durere in fiecare piatra si fir de iarba ... si viata toata si moartea au cazut peste noi ... 

Si crucea simbol al suferintei dar si a Invierii 

am coborat la mare cu picioare umflate si nesigure...

si drumul ducea spre ceva ce nu intelegeam...in stanga era ceva rau care nu trebuia atins, in dreapta era Domnul si binele...in fata neantul si noi plangeam...si eu si maica Eulalia si Veronica ma tinea in brate si imi zicea sa nu plang ... dar eu plangeam si ceream ...
-Da-le, Doamne, Solovatul si iarta-ne, Doamne, ca mult am gresit, dar mult am iubit dupa greseala... 

si a fost ca si cand acolo, in acel loc pustiu, atat de indepartat de tara mea si plin de frumusete , l-am regasit pe Grig si el m-a imbratisat ca in viata, real, mai frumos, mai plin de iubire, fara dor, dar cu imensa durere...Of, Doamne, mortii mei , adormitii mei in grija Ta, Doamne!!!

si ne-am intors la biserica  si maicile au cantat...

si totul era curat si special

Am plecat iar cu vaporul pe insula ...eram obositi si am dormit...

Ne-am intors la Solovat ca acasa...

si am stat la vecernie

Ni s-au deschis raclele sfintilor si le-am sarutat cu evlavie...

Ziua trecuse aproape...ca timp ...altfel  zilele sunt lungi, scurse unele in altele...

Raluca era senina...toti oamenii sunt buni, nu, draga mea?

pana si eu paream ca pot zambi iar

sfantul Stefan Cel Mare fusese cu noi...

nu gaseam niciun loc sa ma asez si ma dureau picioarele ...

marea era linistita ca sufletul meu...nu se poate ca Dumnezeu sa nu-i mantuiasca pentru ca Dumnezeu este Iubire si aude rugaciunea mea...

atata pace... atata liniste...

nici chiar vaporul nu reusea sa tulbure prea mult marea...

si parca de undeva de departe Grig ma privea si imi spunea ca acest crepuscul e un semn al unui sfarsit ...

Soarele asfintea ore in sir...aproape nefiresc de lung asfintit...Solovatul ramasese in urma, dar intr-un mod tainic si el pleca cu noi...in inimi si amintiri...

si iar portul Kem...in nopti albe...