Opreste-te putin

De mult timp ma simt sub o presiune imensa. Nu stiu de cand, pentru ca nu mai masor timpul. Dar cred ca lupta aceasta acuta, este de dupa moartea lui Grig. Spaima ca nu este mantuit, ca zace in iad in chinuri imense, ca responsabilitatea mantuirii lui imi revine mie, doar mie, eu fiind vinovata de iadul lui in toate modurile posibile si imposibile, spaima ca nici nu voi fi in stare sa fac ceva, m-au transformat intr-un om permanent pe fuga.

Eram la Lainici in camera de sub altar, era trecut de miezul noptii si parintele Ambrozie mi-a spus ca sfintia sa nu crede ca e mantuit, ca a murit nespovedit si neimpartasit, despartit de Hristos, ca are o persoana foarte draga care a murit tot asa si stie ce spun sfintii parinti ai bisericii...acelasi lucru avea sa mi-l spuna peste cativa ani, parintele Antonie, la Odesa intre coloanele catedralei unde se afla sfantul Inochentie...

Am suferit atat de mult, incat atunci mi s-a agravat alergia cu care luptam de la moartea lui,m-am umplut de bube din cap pana in picioare, apoi dupa Oseda ceva a pocnit in creierul meu si am uitat Odesa crezand ca voi uita si cuvintele ...dar desi am uitat Odesa, cuvintele au ramas:

-Nu pot sa te mint! Nu plange! Sansa lui la mantuire esti tu, sotii se mantuiesc impreuna.Mantuieste-te tu si va fi si el mantuit.

Aceste cuvinte si altele care s-au adaugat, m-au tinut in pozitia acesta de atentie maxima.De constientizare a pacatelor pana la a nu mai putea trai fericita sfanta liturghie, pana cand heruvimicul s-a transformat in atata durere, incat rauri de sange curg din inima mea si iadul tot inghite sufletul meu...  rezist nu stiu cum, sustinuta de inger, pana la Osana Osana... si mantuieste-ne Doamne, e strigatul de biruinta mai puternic ca al  nibelungilor.

Acesta este adevarul. De aceia strabat lumea, la toate icoanele Maicii Domnului, la toti sfintii, la Sfantul Mormant, in Tara Sfanta...

Dar accidentul din primavara a incetinit pasul meu. Am obosit. Sincer, am obosit.

Dimineata m-am trezit la ora la care ma trezesc zilnic, dar am privit ceasul si am hotarat ca azi sa nu merg la biserica. Desi e sambata...Lucru extrem de rar, rar savarsit in aproape 10 ani.

 Am spus singura mergand prin casa rugaciunile diminetii, psalmul 50...Crezul...

Am pregatit micul  dejun, cafeaua...am mancat lejer, primadata dupa luni de zile ...am vorbit la telefon cu femei dragi... 

Azi a fost zi de vacanta. Nu deplina. Pentru ca am casa ca un santier . Totul strans , pus in cutii si in saci...de luni mesterii vor intra in casa si vor incepe zugravitul.

Imi doresc sa schimb ceva in viata mea. De fapt nu ceva ...mai mult decat ceva.Imi doresc sa ma odihnesc ... sa transform rugaciunea in altceva decat a fost pana acum...imi doresc atatea lucruri bune...lucruri pe care nu le voi face daca nu ascult acest indemn pe care "cineva" ...soptit mi-l spune"Opreste-te putin!"

Dar pana atunci, tragand un picior bolnav, mai ''strabat'' niste nori...mai vad niste mari...cautand peste tot, o silueta draga a Singurului drag...Cel de la care vine mantuirea...pe Domnul nostru Iisus Hristos!

Rusia cu dragoste 2017 /ultima parte

 Vineri 15 iulie 2017
Am stat dimineata la Vladimir, la catedrala...

Apoi am plecat spre Murom

bucuria de a ne fotografia iar cu Anatolie in curtea mare si frumoasa a manastirii

 desi sfarsit de iulie, dupa calendar, acolo era primavara...iasomia inflorita ... si noi bucurosi ...oaspeti ai sfintilor Petru si Fevronia

si apoi...

ai sfantilor Mihail, Constantin si Teodor

si Maicii Domnului

Ne-am odihnit la Murom...am mers cu Anatolie ...api am mancat pe iarba alaturi de  maica Fotini

si am continuat drumul spre ...Diveevo

casutele frumoase ca in povesti

mure sau fragi...

si turlele bisericii in departare

Cazarea a fost la doua pensiuni. Anatolie nu a reusit sa ne cazeze la manastire pentru ca eram foarte multi si pentru ca am vrut sa stau cu fetele si cei care stateau patru in camera, stateau in acea cladire ...ne-a cazat in pensiunea cea mai indepartata... 

M-am tulburat desigur. Mergeam tot mai greu.Piciorul stang era ca o bucata de lemn si nici cel drept nu arata altfel. Racisem si ma simteam la capatul puterilor si la marginea Rusiei!

Si pensiunea acesta  mai departe de manastire, decat cealalta pensiune unde Anatolie isi dusese pe cei apropiati , ma intrista.

Am urcat greu doua etaje tragand de tot bagajul ... si inauntru am gasit ceva simplu si curat.

si am pus gand bun!
Era important ca eram cu fetele. Ele intr-o camera si eu cu Raluca in alta, avand comun baia si holul... Aveam sa ne simtim bine si aici. Seara invatam moldoveneste si radeam fara niciun stres ca deranjam pe cineva...

Aceasta ne-a fost casa! Manastirea!

Biserica Schimbarea la Fata!

sfantul Serafim si Maica Domnului. Gazdele noastre!

cioara... 

cioara cea urata dar blanda...

Nu pot povesti Diveevo! Am stat la slujbe de dimineata pana noaptea. Am stat in curte... am ras si am plans...

ne-am bucurat de flori...

de dimineti si de seri

...ne-am rugat si ne-am uitat la altii cum se roaga cu adevarat...

am mancat la saraci

Ce mancare buna, Doamne! Multumesc , Tie!

am vorbit cu lumea... Maria avea un pisoi de dat cuiva si desi Raluca inca plange dupa el...l-am lasat la Diveevo, sa-l gasim mare

asfintituri...

si canafca in asfintit...

minunate seri...multumesc, Doamne pentru darurile Tale

"unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor."Evanghelia dupa Matei cap 18

zile dupa zile... seri cand ne intrebam la ce ora sa mergem la biserica: la prima liturghie la ora 5.30 sau la ora 8... si Elena zicand inteleapta:
-Hai sa nu ne usidem , ca suntem in concediu!
Si rasul nostru plin de voiosie si ...totusi de cele mai multe ori am ales liturghia de la ora 5.30

Iubim Diveevo pentru ca si Divvevo ne iubeste!Bucuria sfantului suntem si fiecare om e bucuria noastra.

bem impreuna apa de izvor...mancam impreuna atat cat avem...

dar intre noi este prietenie si iubire care nu se termina , care merge in Vesnicie...

Mancam mere de pe jos, din pomii sfantului Serafim 

icoana Maicii Domnului ...si zeci de drumuri la pangar

chipuri dragi incadreaza Diveevo ca in fotografii celebre...

O, cata frumusete si cata rugaciune pe canafca... Mi-e dor de  Ecaterina si Maricica si sora Maria, de Iuliana si celelalte femei din pelerinajul din primavara...Le adun in rugaciunea mea si o strig pe Maica Domnului sa le ajute...

muncitori romani lucreaza la biserica acesta

O frumoasa inserare se lasa peste manastiri

minunata cina  la invitatia dragului nostru Anatolie...

minunate nopti...

si  dimineata ,marti, 18 iulie 2017 ultimul drum din vara acesta spre manastire , pe langa visini aflati in parga...si Veronica strigand:
-Ileana!

biserica care la Judecata de va inalta la cer, biserica sfintelor starete.

Biserica Sfintei Treimi

si am plecat greu , alergand sa strangem bagajele, sa luam tot, sa nu intarziem...

dor despartirile...pe mine ma dor! Si daca ar urma sa revin ziua urmatoare. pe mine ma doare...

rugaciuni de calatorie...si parintele Stefan plin de ravna, asezat in genunchi si rugandu-se pentru mama Rusie... cea care ne oblojise ranile atatea zile si nopti...

cer...nori... soare...

soare rasarind...soare asfintind...

un abur iesea din pamant

cupolele bisericilor strapungeau cerul prelungindu-se in el

si atat verde...

si campuri coapte...

am sa plang restul de viata dupa cerul Rusiei si oamenii pe care Rusia mi i-a dat

dar si lucruri pe care m-am rugat sa le uit si Dumnezeu nu a ingaduit uitarea ...si amestec Rusia cu ele, pentru ca toate fac parte din ingaduinta lui Dumnezeu...

vami...multe vami

Goloseev si ultima noapte impreuna....sarutul Alinei, prima care pleca! Doamne miluieste-o pe Alina si implineste-le pelerinilor acestia, toate cererile pe care Ti le-au facut in Rusia si le sunt de folos!

Si dimineata devreme, in ziua de sfantul Ilie...

batand la usi care erau inchise...

zambind si multumind... 

Cu Dumnezeu alaturi, chiar daca ai un picior frant si celalalt picior, bolnav, poti strabate lumea!
Pentru ca Dumnezeu a fost cel care a randuit langa mine oameni care mi-au fost sprijin si ajutor.

Multumesc tuturor celor care mi-au fost sprijin in acest pelerinaj:parintelui Marin care a crezut ca eu voi merge in Rusia, la doar o luna dupa operatia la picior si a facut tot ce a putut ca eu sa si strabat acest drum, dragului meu Anatolie care m-a ajutat  sa duc povara drumului si a noptilor, parintelui Valentin care m-a incurajat mereu, ca si Tudor, Denis si Andrei,  tuturor celor care mi-au carat bagajul...Raluca, Elena, Veronica, baietii la vama...,tuturor care m-au sprijinit in multe feluri,mi-au dat intaietate la urcat si coborat, m-au asteptat sa ajung si eu la locurile de inchinare, care mi-au dat paturile de jos sa pot sa dorm, locurile din fata sa stau comod,Paraschevei care mi-a impachetat picioarele in frunze de brusture, Elenei care mi-a adus unguent si scaunel din Republica Moldova ca sa-mi sprijin piciorul,celor care ma intrebau zilnic cum ma simt, celor care s-au rugat pentru mine, aducand asupra mea, mila lui Dumnezeu...tuturor celor care au facut posibil ca eu sa strabat 10 000 de km in 22 de zile, de la mine de acasa pana iar acasa la mine...totul in drumul si cautarea lui Dumnezeu. Caruia i se cuvine slava in vecii vechilor. Amin!