Pelerinaj organizata de Centrul de Pelerinaje m.d +373 62 193 009+40 72 292 5283 -
"Prietenul este un om bun, cu suflet sănătos, care cugetă cele drepte, fiind iubitor de virtute, integru în ce priveşte deprinderile sale morale, fidel iubirii, sincer în cuvinte, statornic sufleteşte, sfetnic vrednic, curajos, iubitor de adevăr şi dreptate. Prietenul este asemenea [în toate] celui cu care se află într-o legătură de prietenie; socoteşte că bucuria prietenului este şi bucuria sa, iar tristeţea acestuia este propria sa tristeţe; având o sensibilitate deosebită, simte starea de spirit a prietenului şi îndură, la rândul său, ceea ce pătimeşte acesta; pricepe înainte ca prietenul să-i facă mărturisirea şi aleargă în ajutorul lui înainte ca acesta să-l roage; se oferă fără preget spre a-l ajuta în lucrurile lui şi-l sprijină atunci când este în primejdie.
Prietenii prietenului său sunt şi prietenii lui, iar duşmanii acestuia sunt şi duşmanii lui; sare în apărarea prietenului său şi se pune în pericol pentru el. În trupul lui se află sălăşluindu-se sufletul prietenului său. Este un sfetnic bun, spune întotdeauna ceea ce este folositor şi se îngrijeşte de cinstea şi renumele prietenului; cele pe care prietenul lui le socoteşte sfinte sunt sfinte şi pentru el şi respectă cele pe care prietenul său le socoteşte a fi vrednice de cinste. Prietenul adevărat este un acoperământ puternic, şi cel care-l află, află o comoară. Prietenul este cel mai de preţ dintre toate. Prietenul adevărat este bogăţie nepreţuită, mai de cinste decât oricare dintre cele ce pot fi dobândite; nu există măsură pentru frumuseţea lui. Prietenul, atât în necazuri, cât şi în împrejurările fericite ale celui care-i este prieten, rămâne acelaşi. Prietenul adevărat aduce laudă celor vrednice de laudă şi le acuză cu îndrăzneală pe cele de necinste.
Nimic nu este mai bun decât un prieten sincer. Sfatul lui este mai puternic decât un medicament, vindecând sufletul rănit şi inima întristată a prietenului; cuvintele sale sunt remedii dătătoare de viaţă. Prietenul cel bun poate să facă bine atât sufletului, cât şi trupului prietenului său. Prietenul bun şi-a pus sinele pentru toate câte lipsesc celui pe care-l socoteşte prieten, şi atunci când i se face bine, arată recunoştinţă, iar când [celălalt] greşeşte, încearcă să îndrepte deplin [greşeala]. Prietenul ajunge să fie cugetul, simţirea şi ochiul celui socotit prieten. Prietenul este personificarea virtuţii. Nu este cu putinţă ca cel care este prieten să fie rău. Sfântul Grigorie Teologul spune: „Prietenul credincios este o comoară însufleţită, o grădină împrejmuită, un izvor pecetluit, care se deschide din vreme în vreme pentru a te împărtăşi de el; nu pot să-i numesc prieteni decât pe cei care sunt buni cu adevărat şi care s-au împrietenit cu noi pe temeiul virtuţii.”
Sfantul Nectarie din Eghina CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI; Editura Sophia
Am dorit sa incep postarea despre ultimul nostru pelerinaj cu aceste cuvinte ale sfantului Nectarie, despre prietenie.
Cei care cititi postarile mele, stiti ca am un cult al prieteniei si ca totdeauna am investit in oamenii din jurul meu: cele mai multe sentimente!
Cei care cititi postarile mele, stiti ca am un cult al prieteniei si ca totdeauna am investit in oamenii din jurul meu: cele mai multe sentimente!
In zilele de trecere in anul calendaristic 2017, am stabilit cu Raluca,Razvan,Anatolie si Florin, ei fiind dintre pelerinii de Rusia, ca in zilele libere de 1 mai 2017, sa mergem impreuna intr-un alt pelerinaj si cineva, nu stiu cine, a propus Republica Moldova pe care eu doar o tranzitasem de cateva ori, in drumul meu spre Ucraina sau Rusia. Cu noi erau si Victoria ,Roxana si Nicusor... Cu totii am promis ca vom incerca sa adunam din grupul de Rusia 2016 si de aceia, inaintea zilelor libere de 1 mai, am plecat spre IASI, locul intalnirii mele cu ei. Am invata ca promisiunile trebuiesc onorate! Si apoi atata bucurie aveam sa ii vad , incat deja pregatisem ca dar pentru fiecare o fotografie cu noi in pelerinajul nostru in care ne-am cunoscut.
Mai noua varianta de ajungere la Iasi, in primavara acesta a fost avionul! Cursa Blueair...in 40 de minute deja eram iesita din aeroport si o vedeam pe maica Modesta care ma astepta!
Maica Modesta e tot pelerin Rusia- 2016,iar acum urma sa fie gazda mea in Iasi.Cu adevarat e o binecuvantare sa te astepte cineva, cand ajungi intr-un loc necunoscut.
Dimineata devreme m-a sunat Anatolie si a venit impreuna cu Stefan, soferul nostru pentru aceasta prima zi, sa ne inchinam Sfintei Treimi si Maicii Domnului si sa plecam la drum.
La usa bucatariei am baut cate o gura de cafea facuta de maica si am plecat , Anatolie, Stefan, Mihaela si eu... In centru Iasului ne asteptau prietenii pelerini: Irina,Ana Bologa, Anisoara din Piatra Neamt,Ana din Iasi, Maria, Mihai, Ovidiu,doamna Eugenia-Kuku,Felicia,Veronica din grupul Rusia 2017, Florin impreuna cu parintii lui,Nicusor si Roxana si inca cateva doamne care aveau sa fie noile noastre prietene in acest pelerinaj . Fiecare a urcat grabit si s-a asezat unde a apucat... autocarul fiind mare , aproape fiecare pe doua locuri. Aceasta pentru prima zi!
Pe drum aveau sa se adauge alti pelerini, foarte , foarte asteptati de noi!
Manastirea Hancu
In anul 1678 a luat fiinta un nou locas sfant, purtand numele ocrotitoarei Moldovei – Sfanta Cuvioasa Parascheva. Initiatorul si fondatorul este considerat cu adevarat, boierul moldovean, marele stolnic Mihalcea Hancu.
Hancu, avand nevoie de o armata cat mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al sau serdarul Apostol Durac, si mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, caruia ii promisese mana fiicei sale, dar apropiindu-se ziua casatoriei, ea a refuzat sa se marite cu aliatul tatalui sau, fugind de la casa parinteasca si ascunzindu-se intr-o vizuina.
Fiica lui Mihalcea Hancu a petrecut un timp oarecare in pestera, fiind gasita de vanatorii ce o cautau. Fata a refuzat sa paraseasca pestera. Atunci a venit la ea chiar tatal, stolnicul Mihalcea Hancu, rugand-o sa iasa din pestera. Fiica a acceptat, doar cu conditia, ca va iesi numai dupa ce va auzi dangatul clopotelor unei biserici.
Astfel, Mihalcea Hancu a dat porunca sa se construiasca o biserica, ulterior aici fiica sa si-a inchinat viata in slujba Domnului. La inceput manastirea Hancu, cu hramul Cuvioasei Parascheva initial a fost intemeiata ca schit de maici, avand doar un duhovnic.
Mihalcea Hancu se hotaraste sa imparta mosiile si averea intre cei doi copii, intocmind actul de danie manastirii in care slujea fiica sa.
In anul 1715 domnitorul Nicolae Mavrocordat a inchinat acest schit Patriarhiei din Alexandria, dar peste un an, Mihai Racovita anuleaza aceasta decizie.
Invaziei tatarilor in Moldova a ruinat schitul, destrugandu-l si incendiind biserica. In urma groaznicelor evenimente desfasurate in 1757 maicele au nevoite sa paraseasca schitul.
La sfarsitul anilor 60 ai secolului XVIII urmasul lui Mihalcea Hancu, Lupul Hancu, il roaga pe ieromonahul Varlaam de la manastirea de calugari Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit.
Ieromonahul Varlaam intre anii 1870-1872 impreuna cu cativa monahi impodobesc imprejurimile schitului cu gradini si livezi, repara chiliile si schitul, in intregime cu sprijinul si aportul financiar al boierului Lupu Hancu, care mai construieste si o biserica noua.
In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam al II-lea construieste o biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnul, cateva chilii pentru calugari.
In acest timp au fost construite noi chilii, deoarece sa marit numarul calugarilor. In anul 1802 staret a fost numit Egumenul Iezechil, moldovean de origine, care a reconstruit biserica de iarna din lemn si a schimbat catapeteasma in biserica de vara.
In anul 1817 in manastirea Hancu toti calugarii erau moldoveni, aveau legaturi stranse cu schiturile si manastirile din Moldova si Sfantul Munte Athos. In manastire vietuiau trei monahi rusi refugiati din 1819.
Manastirea Hancu este prima asezare monahala din Basarabia unde prin 1820-1822 s-a introdus viata de obste. Mitropolitul Gavriil a numit in 1821 un supraveghetor asupra manastirilor si schiturilor.
Pe teritoriul manastirii, langa biserica a fost construita o cladire, acoperita cu sindrila, ce includea 12 chilii pentru frati cu trei pridvoare. Mai erau sase case separate, cu cate patru chilii fiecare. La fel separate, se mai afla si o trapeza cu o brutarie, acoperita cu sindrila. Pe langa manastire se aflau hambare, distilerie, ateliere de tamplarie, fierarie, etc.
In aceasta perioada Manastirea Hancu devine una din cele mai vestite Manastiri din Moldova. In anul 1868, Stefan Toma si Ioan Radu au daruit manastirii o livada, iar in 1870, Ioan Cursov impreuna cu marele poet Ioan Sarbu au mai daruit una.
In anul 1884 pe langa Manastirea Hancu a fost creata o scoala cu orfelinat. La inceputul sec XX in clopotnita bisericii de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva s-au instalat 10 clopote.
In aprilie 1944 o parte din calugarii manastirii Hancu au fost evacuati in manastirea Balaciu jud. Ialomita, dar cea mai mare parte din ei au fost arestati si dusi in sudul Romaniei la inchisoarea din orasul Braila.
In luna septembrie anul 1949 au inceput sa fie inchise unele manastiri printre care si Manastirea Hancu. In perioada anilor 50 toate Manastirile Moldovei in afara de manastirea Japca au fost inchise. Manastirea Hancu n-a fost o exceptie.
Intreg complexul monastic a fost reconstruit intre anii 1985-1986, au fost construite: o cantina si cinci case. Conducerea Universitatii a mai initiat constructia drumurilor de acces la manastire, constructia unor bazine, a conductei de apa.
Biserica cu Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva
In anul 1676 la solicitarea stolnicului Mihalcea Hancu a fost construita o biserica de lemn cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva care s-a pastrat pana-n anul 1835. Biserica in anul 1817, era de lemn, ingradita, lipita cu lut si varuita.
Acoperisul bisericii era din lemn cu flori incrustate si poleite cu aur. Fiind ruinata de vremi, staretul Dosoftei impreuna cu calugarii in anul 1835 au hotarat sa ridice tot in acel loc o noua biserica din piatra, mai mare cu o clopotnita pastrandu-i hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva.
Aceasta este o biserica unde se oficiaza servicii divine in timpul cald al anului, adica primavara, vara, toamna. Restaurarea bisericii de vara a inceput in anul 1994.
In Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva se gaseste o racla frumoasa cu o particica din sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva ca donata de Prea Sfintitului Doremidont episcop de Briceni si Edinet.
Biserica cu Hramul Adormirii Maicii Domnului
In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam construieste din lemn o biserica de iarna cu hramul Adormirea Maicii Domului. Insa in 1841 biserica a fost reconstruita din piatra de care staretul Dosoftei impreuna cu calugarii.
Biserica este situata in mijlocul cladirii cu cele 16 coloane. In aceasta cladire se afla: trapeza, sala pentru oaspeti, staretia si noua chilii. Este acoperita cu sindrila, in fata are 16 coloane patrulatere si 12 stalpi din piatra in forma sferica.Aproape de aceasta cladire se afla un havuz din piatra construita in anul 1935. Aici serviciile divine sunt oficiate in lunile de iarna. Cand s-a redeschis manastirea, in anul 1992 biserica prezenta un depozit de picturi de pret care s-au pastrat, unele icoane au disparut.
De aceea in anul 1993 s-au luat masuri necesare pentru reparatia, reconstructia picturilor de pe pereti, insa din motivul ca biserica este situata la poalele padurii si nivelul de umiditate este inalt, lucrarile de reparatie au fost efectuate si in anul 2002. Pe pereti pana la jumatate este aplicata teracota.
sursa www.crestin ortodox.ro
sursa www.crestin ortodox.ro
Biserica cu hramul sfantului PANTELIMON, sfant pe care nu intelegeam de ce il vedeam primul peste tot si Maica Domnului Potoleste Intristarea.
Manastirea Capriana
Manastirea Capriana
Manastirea Capriana este una dintre cele mai vechi manastiri din Moldova, fiind intemeiata in anul 1429 si asezata intr-o zona pitoreasca la o distanta de 40 de kilometri fata de orasul Chisinau. Manastirea a fost folosita mult timp drept resedinta de catre mitropolitului Moldovei, iar intre domnitorii care au ctitotit-o se numara si domnitorul Stefan cel Mare.
In perioada imediat urmatoare intemeierii tarii Moldovei (1359), documentele istorice atesta existenta unei manastiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" in codrii Lapusnei. Acest asezamant il vom gasi mentionat si in secolul urmator, sub denumirea de "Manastirea lui Ciprian" sau "Manastirea Capriana".
Domnitorul Alexandru cel Bun, intr-un document din 10 februarie 1429, mentioneaza ca manastirea a fost ctitorita de cativa tarani si boieri din satul Mereni. In fruntea acestora se gasea fratele egumenului Ciprian din manastirea mai sus mentionata.
In perioada 1420-1429, o serie de documente mentioneaza Poiana lui Ciprian, dand si o serie de detalii legate de asezamant: in manastire traiau in jur de 40-50 de calugari si frati, incinta fiind alcatuita din o biserica, mai multe chilii, egumenie si arhandarie (toate din lemn).
Manastirea Capriana va deveni manastire domneasca in anul 1429, cand Alexandru cel Bun, casatorindu-se cu fiica unuia dintre grupul de ctitori locali, va randuit, prin decret domnesc, noul statut al Caprianei - mai multe privilegii.
Prima jumatate a secolului al XVII-lea a fost un timp greu pentru manastire, cazand din motive necunoscute in ruina. Starea precara in care ajunsese Capriana il determina pe Petru Rares in a doua sa domnie, sa o refaca intre anii 1542-1545, fapt consemnat in cronica lui Grigore Ureche.
Manastirea Capriana a fost una dintre manastirile inchinate Sfantului Munte, si anume manastirii Zografu. In anul 1698 Alexandru cel Bun este pictat ca ctitor al manastirii din Lapusna.
In anul 1470, cu binecuvantarea mitropolitului Teoctist al Moldovei, Stefan cel Mare a semnat, la dorinta fiicei lui Alexandru cel Bun (mostenitoarea manastirii) doua decrete prin care manastirea Capriana era inchinata marii lavre de la Neamt.
Domnitorul Stefan cel Mare si-a legat numele si de manastirea Capriana, acesta zidind din piatra biserica "Adormirea Maicii Domnului".
Legat de numele manastirii exista o legenda conform careia, voievodul Stefan, intorcandu-se dintr-o batalie de pe Nistru, ar fi poposit intr-o poiana frumoasa din acel loc. Acolo ostenii sai ar fi zarit o caprioara urmarita si prinsa de lupi. Impresionat de intamplare, voievodul a zidit acolo manastirea Capriana.
La randul sau, Alexandru Lapusneanu, nascut in tinutul Lapusnei, a purtat de grija Caprianei, intarindu-i unele drepturi. Tot el l-a folosit pe egumenul Eftimie al Caprianei in unele misiuni diplomatice.
La sfarsitul secolului XVII incepe o perioada de declin in viata spirituala si obsteasca a manastirii Capriana, intre anii 1698 si 1813 aceasta fiind inchinata manastirii Zografu din Sfantul Munte.
Biserica manastirii Capriana, afectata in urma unui cutremur, va fi rezidita intre anii 1819 si 1820 de catre mitropolitul Gavriil Banulescu, care va inalta si un nou lacas in cinstea Sfantului Gheorghe.
Ansamblul monahal actual prezinta trei biserici, o casa cu doua etaje, chilii si alte acareturi. Manastirea a avut mult de suferit in cursul istoriei sale, mai ales de pe urma calamitatilor naturale.
Dintre obiectele de valoare ale manastirii merita mentionat epitrahilul brodat intre anii 1427 si 1431, fiind foarte valoros, mai ales pentru faptul ce este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pana astazi (pe ea apareau chipurile sfinte si portretele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale) si epitaful mitropolitului Macarie al Moldovei din anul 1428.
In februarie si respectiv in aprilie 2003 a fost organizat un radio-telemaraton pentru a colecta donatii de la populatie in vederea reconstructiei bisericilor de la Manastirea Capriana.(SURSA WWW CRESTIN ORTODOX .RO)
La şedinţa de lucru a Sinodului Mitropolitan din 28 septembrie 2016 a avut loc o decizie istorică pentru Basarabia: propunerea de canonizare a primului nostru ierarh – Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni – o mare personalitate bisericească şi culturală, căruia îi datorăm mult pentru revitalizarea spirituală a românităţii de la est de Prut.
La 21 august 1813 Bănulescu Bodoni este numit în fruntea unei Arhiescopii din Basarabia, cu sediul la Chişinău – un târg neînsemnat până la acea perioadă. În 1814, înfiinţează prima tipografie din ţara noastră, în fruntea căreia a fost numit monahul Ignatie de la Mănăstirea Neamţ, un ucenic al lui Paisie Velicikovski. La stăruinţele lui, la Sankt Petersburg au fost tipărite Noul Testament (1817) şi Biblia (1819) în limba română.
Anume Mitropolitului Gavriil aparţine iniţiativa construcţiei Reşedinţei Mitropolitane (pe locul unde se află în prezent Guvernul RM) şi a Catedralei Naşterii Domnului, amplasarea căreia a fost planificată încă în anul 1817 (din păcate, Înaltpreasfinţitul era plecat la Domnul când aceasta a fost deschisă), a fost reconstruită biserica Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Căpriana. Anume în perioada păstoririi sale Mănăstirea Căpriana a devenit unul din cele mai importante centre culturale şi spirituale din Basarabia. În perioada păstoririi sale (1813-1821), în Basarabia au fost construite peste 200 de biserici.
Cu spirijinul său, la Chişinău a fost deschis un Seminar Teologic (1813), care a avut o rol important în formarea intelectualităţii basarabene (Alexei Mateevici, Alexandru Plămădeală, Ion Pelivan, Pan Halippa, Ion Inculeţ), precum şi a unei Şcoli Duhovniceşti (1816) – în care erau educaţi copii boierilor, printre care au fost şi Alexandru Hâjdeu, Alecu Russo, Alexandru Donici, Constantin Stamati. Tot el a fost unul din iniţiatorii deschiderii la Chişinău a primelor şcoli lancasteriene (sistemul monitorial), în care făceau carte copiii din popor. În anul 1818, Împăratul rus Alexandr I a vizitat oraşui Chişinău, având şi o întrevedere şi cu Mitropolitul Gavriil, în cadrul căreia a mulţumit ierarhul pentru activitatea rodnică. Acestei vizite datorăm astăzi existenţa parcului public „Ştefan cel Mare” din centrul Chişinăului, amenajat în grabă cu ocazia vizitei ţarului rus.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţieisale fost înfiinţat oraşul Odesa în anul 1794, fiind considerat în drept unul părintele duhovnicesc al acestui oraş portuar.
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Gavriile a plecat la Domnul la 30 martie 1821, fiind înmormântat la Mănăstirea Căpriana.
Lui ăi datorăm existenţa unei intelectualităţi basarabene, a perpetuării unei vieţi culturale româneşti în Basarabia, care au avut ca finalitate unirea Basarabiei cu România în 1918. În pofida faptului că este român ardelean prin naştere, Mitropolitul Gavriil este unul din adevăratele simboluri ai ţinutului dintre Prut şi Nistru, un adevărat părinte duhovnicesc al acestui ţinut, care merită să fie cinstit şi drept un sfânt protector al Basarabiei.
In biserica era o cununie si am asteptat linistiti sfarsitul acesteia... Nina si Ion ii cheama pe tinerii care s-au casatorit.Dumnezeu sa-i binecuvinteze cu prunci buni si lor sa le daruiasca dragoste si rabdare in a forma o familie crestina.
Minunat este momentul cand te apropii de un sfant care are originea ta ca natie. Si desi ii iubesc si incerc sa-i cinstesc pe toti sfintii, unii dintre ei ma atrag prin legaturi aflate in viata mea si in lor.Asa este si sfantul Gavriil. Poate faptul ca fiul meu e nascut in ziua sfintilor arhangheli, poate faptul ca biserica mea de suflet are acest hram si ma inchin zilnic arhanghelilor, poate faptul ca si eu am fost iubitoare de carte... nu stiu, dar sufletul meu se aseaza la picioarele sfantului Gavriil !
Minunat este momentul cand te apropii de un sfant care are originea ta ca natie. Si desi ii iubesc si incerc sa-i cinstesc pe toti sfintii, unii dintre ei ma atrag prin legaturi aflate in viata mea si in lor.Asa este si sfantul Gavriil. Poate faptul ca fiul meu e nascut in ziua sfintilor arhangheli, poate faptul ca biserica mea de suflet are acest hram si ma inchin zilnic arhanghelilor, poate faptul ca si eu am fost iubitoare de carte... nu stiu, dar sufletul meu se aseaza la picioarele sfantului Gavriil !
Mănăstirea de maici „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” de la Suruceni, aflată în preajma Chişinăului, este o oază a credinței strămoșești atestată documentar în anul 1785.
Loc de rugăciune, reculegere, pomenire, bună-rânduială şi viață monahală, Sfânta Mănăstire Suruceni este un perimetru în care îţi propui să revii, pentru a descoperi noi şi noi aspecte ale felului în care creştinismul se trăieşte şi se gândeşte…
Așezare: La o distanţă de 12 km de Chişinău, lângă satul Suruceni, r. Ialoveni, pe o colină împădurită, înconjurată de vii şi livezi, în preajma râuleţului Suruci.
Sfinte Moaşte: o parte din moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de Mănăstirea „Schimbarea la Faţă”, Valaam (Rusia).
În mănăstire se păstrează cu sfințenie și o raclă cu 55 părticele din moaştele Sfinţilor și o părticică de lemn din Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
Icoane: Aici se află două icoane vestite: Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia şi Maica Domnului cu Pruncul “de la Suruceni”.
Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține sfantului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821–1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky. Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare la care orașul Chișinău își aniversează hramul – 14 octombrie. Arhitectul locașului sfânt este Avraam. I. Melnikov, maestru al stilului empir rus.
Ansamblul catedralei este alcătuit din: biserică sau catedrala propriu-zisă, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte.
Clopotnița. A fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 m distanță de ea, simetric cu catedrala și față de centrul geometric al cartierului catedralei. Are patru niveluri, trei prismatice, cu latura în retragere succesivă, iar al patrulea sub forma unui foișor circular în plan, pentru camera clopotelor, acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două coloane, amplasat în latura sudică. Porticuri identice împodobeau fiecare fațadă a clopotniței, realizându-se o repetare, la o scară micșorată a compoziției catedralei, armonizând cu aceasta și prin forma cupolelor. A fost demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă.
Stiu ca nu ar trebui sa fac marturisiri , dar daca toti tacem, niciodata nu veti afla cat de aproape suntem de Maica Domnului!
Sunt oameni pe care ii iubesc mai mult decat pot spune. Ei sunt cei care ma duc la Hristos!
De doi dintre ei sunt despartita in acesta viata. Cel putin acest lucru se intampla acum. Si port cu mine durerea despartirii de ei!
Precum poporul evreu la raul Babilonului, am plans catre Maica Domnului la acesta icoana simtindu-ma straina in acesta lume si exilata din Sionul meu ... si plangand am luat in mana telefonul la care tot mai putina lume suna, doar facebook-ul ma mai leaga de el si am vazut ca tocmai primisem mesaj de la unul din acesti doi oameni.
Si mesajul spunea atat:" Bunul Dumnezeu sa va dea har in tot ce faceti!" Si pun alaturi de aceste cuvinte, cuvintele sfantului meu drag, inca necanonizat, Serafim Rose despre acest psalm , 136"să ne pregătim pentru și mai marea Sărbătoare când Domnul nostru se va întoarce să Își ia credincioșii săi în Noul Ierusalim, din care nu va mai exista înstrăinare, căci este veșnic."
Si desi plangeam inca de dor si durere, in inima mea s-a pornit cantarea pe care aveam sa o zicem mereu in aceste zile de sarbatoare:
"Lumineaza-te, lumineaza-te, Noule Ierusalime, caci slava Domnului peste tine-a rasarit! Salta, salta acum si te bucura, Sioane!Iar tu, Curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau!"
Am mancat extraordinara de bine intr-un restaurant curat si intim. Eu am stat la masa cu Ovidiu si Nicusor, doi tineri minunati...
În preajma satului Țigănești din raionul Strășeni, la distanța de 35 km de Chișinău se află Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului". Mănăstirea a fost întemeiată în 1725 de boierul Lupu Dencă şi de răzeşii din comuna Cobîlca . Aceştia au construit o biserică din lemn. Primul stareţ al mănăstirii a fost ieromonahul Samuil.
În 1846, pe locul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care se ruinase deja, a fost construită o biserică din piatră. A doua biserică (de iarnă), cu hramul „Sfîntul Nicolae”, a fost construită în 1868, pe timpul Egumenului Ghedeon.
După al doilea Război Mondial, autorităţile sovietice au făcut cîteva tentative de a închide mănăstirea. Prima tentativă a avut loc în 1945, pe cînd stareţ era Ioachim Burlea. La acea dată însă mănăstire a rezistat. Prin anii '50, mănăstirea încă mai avea în proprietate 108 hectare de pămînt, două mori de apă şi una de vînt şi acolo trăiau 180 de călugări şi fraţi. În 1960, toţi cei 165 de călugări au fost încărcaţi în camioane şi duşi în direcţii necunoscute. Icoanele şi cărţile bisericeşti, sub pretextul că sînt duse la Hîrbovăţ, au fost arse. Singura icoană care a fost salvată a fost cea a Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon, dăruită mănăstirii în 1909 de către episcopul Serafim. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat. A dispărut şi Cărarea Maicilor, drumul ce unea sfîntul locaş cu mănăstirea de maici din Tabăra.
În incinta mănăstirii a fost deschis un spital de psihiatrie. Bolnavii erau ţinuţi în chiliile călugărilor şi în biserica de iarnă, iar în biserica de vară se afla depozitul.
În 1992 mănăstirea a fost redeschisă. Edificiile complexului monastic au fost renovate.
Biserica de vară cu hramul „Adormirea Maicii Donmului” a fost construită în stil rusesc, avînd planul dreptunghiular, de dimensiuni mici. Are doua turle în stil gotic, una deasupra pridvorului și alta deasupra naosului. Absidele laterale sînt puțin evidențiate.
În 2009 a fost sfințită cea de-a treia biserică, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvor Tămăduitor”, deoarece e situată deasupra unui izvor. De curînd zona unde se află mănăstirea Țigănești a devenit Parc Național. O atracţie pentru turişti este şi biblioteca impresionantă unde sînt depozitate cărţi vechi de peste o sută de ani.
Unica icoană care s-a păstrat este icoana făcătoare de minuni a Sf. Mare Mucenic Pantelimon cu părticică din ale lui sfinte moaște... Vedeti? Iarasi sfantul Pantelimon ne iesea in cale!Sigur ceva urma a spune , a face, dar nu era timpul sa inteleg!
Ne-am inchinat pe intuneric... nu am vazut nimic din frumusetea locului, am simtit insa incarcatura extraordinara a bisericii , am mers la pangar de unde iarasi am cumparat carti si la izvorul cu apa tamaduitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu