Era o zi in care zaceam in casa. Nu as fi vrut sa aud pe nimeni si nici sa vad.
Prabusita in negura vietii mele, stiam ca exista lumina si asteptam sa o vad! Eram convisa ca intr-un mod sau altul,ea,lumina va veni. Nu stiam insa cum.
Prabusita in negura vietii mele, stiam ca exista lumina si asteptam sa o vad! Eram convisa ca intr-un mod sau altul,ea,lumina va veni. Nu stiam insa cum.
Si m-am trezit cu parintele Anatolie zicand:
-Pe 18 aprilie la ora 7 va astept in Iasi la Palatul Culturii. Mergem la Sveatogorsk sa batem clopotele!
A fost darul lui Dumnezeu, care avea sa desavarseasca in mine ceva ce trebuia sa inceapa in noaptea de Inviere...atunci cand aveam sa bat tochita...
Asa ca pe 17 aprilie, seara am plecat la Bucuresti si de acolo cu avionul la Iasi .Singura.Aproape pierduta intr-un aeroport mare.Dar nici ca imi pasa. Poate, pierduta in lume, ma voi gasi mai repede.
Si dimineata la ora 7.30 eram deja in Jitomir.
Jîtomîr (în ucraineană Житомирська область, transliterat Jîtomîrska oblast) este o regiune din Ucraina. Capitala sa este orașul Jîtomîr.
Minunata e intalnirea cu un oras necunoscut...oameni putini pe strazile incalzite timid de soarele primavaratic...si imaginea catedralei printre copaci infrunziti
Jîtomîr (în ucraineană Житомирська область, transliterat Jîtomîrska oblast) este o regiune din Ucraina. Capitala sa este orașul Jîtomîr.
Minunata e intalnirea cu un oras necunoscut...oameni putini pe strazile incalzite timid de soarele primavaratic...si imaginea catedralei printre copaci infrunziti
si aici...Icoana Maicii Domnului Podalskaia.
Ca peste tot, in bisericile noastre femeile sunt cele mai prezente ... ele slujesc alaturi de preoti si strana, ele fac curat si tot ele, tin steagurile...
Pe malul drept al Niprului, pe doua coline inverzite, se intinde marea Lavra Pecerska, loc de pelerinaj vestit in intreaga lume. Lavra Pecerska sau Lavra Pesterilor este inscrisa ca ansamblu pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Pe o suprafata de 28 de hectare se afla peste 100 de edificii, biserici de suprafata si subterane, doua pesteri cu moaste de sfinti, clopotnite, fortificatii, grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee, chilii ale calugarilor, ateliere de pictura si de croitorie pentru vesminte preotesti, Academia de Teologie, un Seminar teologic si multe altele, toate acestea intr-o armonie arhitectonica dominata de albul zidurilor, de cupolele aurite si impregnata de sunetele celeste ale clopotelor si de vocile fantastice ale corurilor.
mănăstirea a fost restaurată și mărită de către Arhimandritul Petru Movilă, devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii Kievo-Pecerska, cu o programă de inspirație occidentală. În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu care mai târziu a devenit Academia Teologică Kieveană "Petru Movilă"
Am intrat in pesteri cu parintele Anatolie, bucurosi ca nu era deloc aglomerat si am putut sa ne rugam si sa zabovim la sfinti.
Vizita in pesteri este tulburatoare. Sunt zeci de metri de coridoare si numeroase chilii sapate in stanca in care se afla racle de sticla cu moaste intregi de sfinti invelite in vesminte preotesti. Deasupra fiecarei racle arde o candela si langa racle se afla icoanele sfintilor. Drumul prin pestera este luminat doar de candele si de lumanarile din mainile noastre
Cei zavorati isi duceau viata inchisi intr-un loc foarte stramt, intr-o chilie mica si li se dadea mancarea printr-o ferestruica.
E primavara in Kiev si e primavara in Lavra. Toti pomii sunt infloriti si roadele lor ne vor bucura in cateva luni, dar cata bucurie e in "degustarea" de acum a mirosului florilor, viitoarelor fructe.
Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de retragere și de înmormântare pentru frații din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape, urmat în 1074 de Teodosie, care a fost înmormântat în Peșterile de Departe. Potrivit tradiției, atât Sf. Antonie cât și Sf. Teodosie și-au cunoscut dinainte sfârșitul și s-au retras în peșteri, care s-au închis în urma lor, moaștele celor doi sfinți nefiind niciodată găsite, în ciuda strădaniilor monahilor.
Sfanta Sofia de la Kiev
Aproape o jumatate de veac mai tarziu, Iaroslav a chemat si el artisti bizantini, veniti probabil de la Constantinopol, pentru a decora la inceputul anului 1040 marea biserica Sfanta Sofia de la Kiev, la a carei zidire pornise in 1037. Acesti mesteri s-au inconjurat fara doar si poate de colaboratori localnici. Sapaturile au revelat ca se fabricau cuburile de mozaic la fata locului. Din ratiuni de ordin pecuniar folosirea mozaicului a fost limitata la partile principale: cupola centrala si altarul, restul fiind decorat cu fresce. Mozaicurile ne aduc asupra situatiei picturii bizantine de la inceputul dominatiei nobilimii civile o marturie care concorda cu aceea oferita de Sfanta Sofia de la Ohrid si de Nea Moni din Chios care, si ele, dateaza de prin anii 1040.
Ele au pastrat din arta din jurul anului o mie severitatea clasica, uneori cam aspra, figurile greoaie, rigoarea geometrica a desenului executat in mari linii drepte, draparile cu falduri frante. Dar aici se releva, ca si in Nea Moni, o abundenta folosire a petelor mari de lumina si coloritul nu este mai putin bogat, deoarece au putut fi numarate in jur de o suta treizeci de nuante. Lucrarile de curatire intreprinsa incepand din anul 1952 de atelierul de restaurari al Academiei de arhitectura din RSS Ucraina si care au inlaturat neinspiratele rezugraviri in ulei din secolul al XVIII-lea, au redat acestor mozaicuri intreaga lor splendoare originara.
In cupola centrala apare Pantocratorul inconjurat de patru arhangheli si, intr-o a doua zona, cei doisprezece apostoli. In conca absidei se inalta Maica Domnului in atitudine de oranta. Ea poarta o batista alba prinsa la cingatoare, dupa o iconografie specifica pentru Constantinopol. Chiar dedesubt, Hristos, reprezentat de doua ori, de fiecare parte a prestolului (masa altarului) si secondat de un inger, da impartasania (cu paine si vin) la doua grupuri de cate sase apostoli, carora vioiciunea gesturilor si atitudinilor, in repetarea lor identica, le confera ritmul unui sir de dansatori.
La capetele scenei, Aaron si Melhisedec il prefigureaza pe Hristos in calitate de preot. Mai jos, de o parte si de alta a celor trei ferestre, s-au infatisat frontal, in doua grupuri, marii dascali si ierarhi ai bisericii rasaritene, carora li se alatura papa Clement al Romei, primul care - dupa legenda - a crestinat Crimeea, si arhidiaconii martiri, Stefan si Laurentiu. Nu mai putina intensitate spirituala exista si in portretele unor martiri, in bust, pe arcurile ce sustin cupola.
Ciclul hristologic, care probabil cuprindea saisprezece scene, a fost pictat in fresca. Din el nu a mai ramas decat o parte. Tot in fresca s-a executat si decorul tribunelor, colateralelor si peretilor in spirala ai scarilor din turnul de vest. Suntem ispititi sa recunoastem maniera pictorilor rusi in anumite figuri de sfinti, la care tensiunea spirituala a chipurilor face loc unei expresii mai blande.
In tribuna, unde cneazul si familia sa primeau impartasania dupa modul cum se proceda cu basileul in Sfanta Sofia de la Constantinopol, s-au pictat scenele din Vechiul si Noul Testament, care simbolizau Euharistia: Ospitalitatea lui Avraam, Isaac adus spre jertfa, Cei trei tineri iudei in cuptorul de foc, Nunta din Cana, inmultirea painilor si pestilor si Cina cea de taina.
Pe peretele de vest al navei centrale si pe cei adiacenti de nord si de sud, Iaroslav si sotia sa, Irina, urmati de fiii si fiicele lor, aduceau in dar noua biserica lui Hristostronand. Intreg decorul peretelui de vest, cu grupul central, a disparut. Dar cunoastem ansamblul printr-un desen, dealtfel in parte eronat, executat in 1651 de Abraham van Westervelt, si lucrarile recente de curatire au scos la iveala ceea ce a mai ramas din frescele de pe peretii nord si sud.
Pe zidurile turnului cu scari dinspre apus cneazul poruncise sa fie infatisate subiecte care aminteau ca modul sau de viata era aidoma cu acele al basileului de la Constantinopol. Imparatul era figurat asistand cu sotia la spectacolele din hipodrom. Vizitii purtand culorile partidelor de la Constantinopol asteptau sa li se deschida barierele pentru a porni in cursa. Mai departe se desfasurau numerele de atractie ale muzicantilor, dansatorilor si mascaricilor, sau luptele. Scene de vanatoare completau acest ansamblu direct inspirat din pictura profana de la Constantinopol.
C. Delvoye sursa http://www.crestinortodox.ro/arta-bizantina/arta-bizantina-ix-xiii/sfanta-sofia-la-kiev-67345.html
Am vizitat apoi manastirea Kitaev.
Mănăstirea Kitaev adăposteşte importante relicve sfinte: părţi din moaştele Sfinţilor 12 Apostoli, ale Sfinţilor Ioachim şi Ana, ale Sfinţilor Zaharia şi Elisabeta, ale Sfintei Cuvioase Dositeea, ale Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos şi ale altor mari sfinţi ai Bisericii.
Conform tradiţiei, Mănăstirea Kitaev a fost înfiinţată de cneazul Andrei Bogoliubskii (Iubitorul de Dumnezeu) în secolul al XII-lea. La început era un schit micuţ, cu peşteri. În anul 1716, guvernatorul Goliţin a construit aici o biserică de lemn, închinată Sfântului Cuvios Serghie de Radonej, şi câteva chilii, schitul devenind în scurt timp un loc de pelerinaj. Cei mai importanţi stareţi ai mănăstirii au fost Dositei şi Teofil. Între 1763-1768, Ştefan Demianov a construit o biserică din piatră, în stil baroc, închinată Sfintei Treimi. În 1744, mănăstirea a fost vizitată de împărăteasa Elisaveta Petrovna (fiica lui Petru I), aceasta contribuind la construcţia trapezei.
În 1835 a fost construită biserica închinată Sfinţilor 12 Apostoli, o trapeză şi clopotniţa.
În anul 1904 a fost ridicată biserica închinată Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.
Până în 1870, Pustia Kitaiului servea ca loc de veci pentru monahii adormiţi întru Domnul de la Lavra Pecerska. Peşterile din Kitaev aveau aproximativ aceeaşi lungime ca cele din Lavra Pecerska şi au fost descoperite în 1858.
În a doua parte a secolului al XIX-lea, în apropierea Pustiei Kitaiului, pe drumul ce duce în satul Kruglik, a fost ridicat Schitul „Schimbarea la Faţă”, cu un cimitir al fraţilor de la Lavră. Acest schit a fost închis în 1924.
La începutul secolului al XX-lea, aici s-a deschis un orfelinat. După 1917, mănăstirea a fost devastată, fiind transformată în închisoare pentru preoţii şi monahii din Kiev şi din împrejurimi.
În anul 1920, mănăstirea a fost închisă şi, din 1930, transformată în Institut de Cercetare pentru fructe. Clopotniţa a fost distrusă în 1932, cărţile şi alte obiecte bisericeşti de valoare s-au pierdut, multe au fost arse. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu altarul de lemn din secolul al XVIII-lea, în stil baroc, poleit cu aur. Ultimii călugări au fost arestaţi în 1931 şi acuzaţi de activitate contrarevoluţionară. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai multe clădiri ale mănăstirii au fost distruse.
În 1990, biserica a fost redeschisă ca parohie în subordinea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În 1993-1994, în urma unor descoperiri arheologice peşterile au fost înzestrate cu cele necesare bunei desfăşurări a slujbelor religioase şi a fost sfinţită biserica închinată Sfântului Dositei. Din 1993 este schit al Lavrei Pecerska, iar trei ani mai târziu, în 1996, mănăstirea a devenit independentă. Cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de la Naşterea lui Iisus Hristos, în cea mai mare încăpere din peşteri a fost sfinţită o biserică închinată Soborului Maicii Domnului.
Mănăstirea Kitaev adăposteşte importante relicve sfinte: părţi din moaştele Sfinţilor 12 Apostoli, ale Sfinţilor Ioachim şi Ana, ale Sfinţilor Zaharia şi Elisabeta, ale Sfintei Cuvioase Dositeea, ale Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos şi ale altor mari sfinţi ai Bisericii.
Pe lângă acestea, aici se găsesc icoane cu părticele din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, ale Sfântului Mucenic Trifon şi ale Sfântului Daniil al Moscovei, precum şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Vatopedina.
sursa:https://doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva/documentar/kitaev-manastirea-sfantului-teofil-cel-nebun-pentru
Am participat la vecernie in biserica Sfintii 12 apostoli ... era asa frumos, atata liniste si atat bucurie in saptamana luminata!
Cata bucurie sa revad aceste locuri dragi!
“
Aceasta manastire a fost infiintata in anul 1631 de catre Sfantul Mitropolit Petru Movila. Prima biserica a fost inaltata in cinstea Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, a fost o biserica de lemn iar aceasta in care ne aflam e ridicata pe acelasi loc. Cea mai intensa viata duhovniceasca in manastire a fost in secolul al XIX-lea pe vremea Sfantului Mitropolit Filaret Amfiteatru ale carui Sfinte Moaste se afla in pesterile de la Lavra Pecerska. In acea vreme a fost construita biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului, in cinstea Cuviosului Ioan Multpatimitorul din Sfanta Lavra, si a fost reconstruita biserica initiala, in cinstea Icoanei Maicii Domnului... “Datatoare de Izvor” Biserica a fost distrusa in 1930, a fost bombardata, biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului a fost in locul acela unde se afla acum clopotele. Manastirea a fost redeschisa in anul 1933, in 25 mai si Prima Sfanta Liturghie a fost oficiata in ziua cand il sarbatorim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.
Noi ne inchinam la Sfintele Moaste ale Cuviosului Alexei Goloseevski. Cuviosul Alexei s-a nascut in anul 1840, in orasul Kiev. Era al noualea copil la parinti. Cand s-a nascut era mut, nu putea vorbi. Cand copilul a implinit 12 ani, la Sfanta Inviere, Sfantul Mitropolit Filaret Amfiteatru i-a spus: “Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oara copilul a raspuns:”Adevarat c-a Înviat!”. Cand tanarul a ajuns sa fie calugarit la Lavra Pecerska, staretul a vrut sa-l calugareasca cu numele de Nicolae. Si cand a venit clipa sa-l calugareasca staretul a uitat numele pe care voia sa i-l puna si un glas interior, din suflet ii spunea: ”Alexei”. Si l-a calugarit cu numele Alexei. Cuviosul Alexei a murit in anul 1917. Timp de 22 de ani a fost mare duhovnic la Lavra si aici la manastirea Goloseev. Din anul 1917 pana in 1993 la sfantul mormant al lui tot timpul se faceau minuni, lumea venea sa ceara ajutor. In anul 1993 s-a redeschis manastirea, s-a facut canonizarea si in 4 octombrie a fost descoperirea Sfintelor Moaste ale Cuviosului. Cu ajutorul rugaciunilor Sfantului Alexei, manastirea renaste din ruini.
Aceasta manastire a fost infiintata in anul 1631 de catre Sfantul Mitropolit Petru Movila. Prima biserica a fost inaltata in cinstea Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, a fost o biserica de lemn iar aceasta in care ne aflam e ridicata pe acelasi loc. Cea mai intensa viata duhovniceasca in manastire a fost in secolul al XIX-lea pe vremea Sfantului Mitropolit Filaret Amfiteatru ale carui Sfinte Moaste se afla in pesterile de la Lavra Pecerska. In acea vreme a fost construita biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului, in cinstea Cuviosului Ioan Multpatimitorul din Sfanta Lavra, si a fost reconstruita biserica initiala, in cinstea Icoanei Maicii Domnului... “Datatoare de Izvor” Biserica a fost distrusa in 1930, a fost bombardata, biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului a fost in locul acela unde se afla acum clopotele. Manastirea a fost redeschisa in anul 1933, in 25 mai si Prima Sfanta Liturghie a fost oficiata in ziua cand il sarbatorim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.
Noi ne inchinam la Sfintele Moaste ale Cuviosului Alexei Goloseevski. Cuviosul Alexei s-a nascut in anul 1840, in orasul Kiev. Era al noualea copil la parinti. Cand s-a nascut era mut, nu putea vorbi. Cand copilul a implinit 12 ani, la Sfanta Inviere, Sfantul Mitropolit Filaret Amfiteatru i-a spus: “Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oara copilul a raspuns:”Adevarat c-a Înviat!”. Cand tanarul a ajuns sa fie calugarit la Lavra Pecerska, staretul a vrut sa-l calugareasca cu numele de Nicolae. Si cand a venit clipa sa-l calugareasca staretul a uitat numele pe care voia sa i-l puna si un glas interior, din suflet ii spunea: ”Alexei”. Si l-a calugarit cu numele Alexei. Cuviosul Alexei a murit in anul 1917. Timp de 22 de ani a fost mare duhovnic la Lavra si aici la manastirea Goloseev. Din anul 1917 pana in 1993 la sfantul mormant al lui tot timpul se faceau minuni, lumea venea sa ceara ajutor. In anul 1993 s-a redeschis manastirea, s-a facut canonizarea si in 4 octombrie a fost descoperirea Sfintelor Moaste ale Cuviosului. Cu ajutorul rugaciunilor Sfantului Alexei, manastirea renaste din ruini.
Eu am avut o noapte grea.M-am trezit peste noapte intr-o urata durere de stomac, stiu ca nu este vina putinei mele nevointe din Postul Mare... e doar vina modului in care eu ma lacomesc apoi la mancare.Dar in final am reusit sa readorm cateva zeci de minute .
A doua zi!
A doua zi!
Ne-am trezit la ora 5...la ora 5.30 am plecat deja din hotel. Era surprinzator de frig...
Prima noastra oprire a fost la manastirea Mgarski.
Manastirea Mgarski a fost fondată în 1619 de către Raine Wiśniowiecką , văduva lui Michale Wiśniowieckim . Mănăstirea a fost construită în pădure , în zona mgarskim Lubni .
În 1653 pe drumul de intoarcere de la Moscova la Constantinopol , Patriarhul Constantinopolului Atanasie III(Patelarie) , forțat de boală a oprit la acesta manastire. Arhiereu a murit în mănăstire la data de 5 aprilie 1654 și în conformitate cu voința sa a fost îngropat în ea. În 1662 , la cererea Mitropolitului Gaza Paisjusza mormântul patriarhului a fost deschis si apoi arhiepiscopul a fost canonizat cu numele Atanasie-facator de minuni din Łubieński . Manastirea a fost distrusa intr - un incendiu în 1726 și 1785, dar de fiecare dată când a fost reconstruita.
În anii 1684-1692, cu fonduri oferite de căpitanii Iwana Samojłowicza și Ivan Mazepa a fost reconstruita si transformata in catedrala cu hramul Schimbării la Fata, în stilul baroc cu elemente de arhitectură tradițională veche Biserica Ortodoxă Rusă.
În timpul războiului civil din Rusia, în 1919, șaptesprezece călugări ai mănăstirii au fost împușcați de către bolșevici. In secolul 20,manastirea a fost închisă și transformată într - o unitate pentru copiii oamenilor considerați „dușmani ai națiunii“. Apoi a adăpostit condamnatii politici intre anii 1946-1985, a fost un depozit militar și tabăra de vara pentru pionieri. Cladirile au fost devastate, iar unele dintre ele - distruse. În stare proastă au supraviețuit catedrala principala, turnul clopotniță, bisericile Sf . Atanasie și Buna Vestire . Biserica Ortodoxă Ucraineană redobandit mănăstirea în 1993.
-Sac, curcane , ca n-ai margele rosii ca ale mele!
Biserica Inatarea Sfintei Cruci
Ne-am inchinat sfintilor Ilarion si Atanasie si Icoanei Maicii Domnului -Ultima nadejde
Catedrala Buna Vestire este cea mai mare biserica ortodoxa din orasul Harkov (Kharkov, Harkiv), al doilea mare oras din Ucraina. Harkovul este unul dintre cele mai importante centre industriale, culturale si de invatamant din Ucraina.
"Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!"
Catedrala Buna Vestire - Harkov
Primul locas de rugaciune construit pe locul actualei catedrale, inchinat tot Bunei Vestiri, a fost zidit inainte de anul 1655. Aceasta prima biserica a pierit intr-un incendiu, in anul 1738. Pe locul ei a fost contruita o alta biserica, din lemn, urmandu-se acelasi model. In acelasi loc, in data de 10 iulie 1789 s-a pus piatra de temelie a unei biserici din piatra, care va fi sfintita in data de 8 septembrie 1794. Aceasta va fi contruita urmandu-se planurile arhitectului P.Yaroslavl.
Pentru ca biserica era mult prea mica pentru numarul tot mai mare de credinciosi, in anul 1836, Sfantul Ierarh Meletie Leontovich a inceput construirea unei biserici inchinate Sfintei Mucenite Varvara si Sfantului Mucenic Ioan (?). Aceasta a fost terminata in anul 1839. Avea o clopotnita inalta, din piatra, si trei altare. Intre anii 1846-1863, aceasta biserica a fost numita catedrala. Apoi, incepand cu data de 3 iulie 1914, actuala catedrala, construita pe locul celei vechi, a fost numita definitiv Catedrala orasului Harkov.
Actuala catedrala a orasului, inchinata Bunei Vestiri, a carei clopotnita atinge inaltimea de optzeci de metri, a inceput sa fie construita in ziua de 2 octombrie 1888. Mareata biserica a fost sfintita in anul 1901, cand vechea biserica inchinata aceluiasi mare praznic a fost demolata.
Proiectul catedralei, intocmit in stilul neo-bizantin, a fost realizat de catre un arhitect local, Mihail Lovtsov. Cand a fost construita, aceasta se numara printre cele mai inalte biserici contruite vreodata in Imperiul Rus.
Incepand cu data de 3 iulie 1914, Catedrala Buna Vestire a fost recunoscuta drept catedrala principala a orasului Harkov. Peretii laterali au inaltimea de 34 de metri, cupola centrala se inalta pana la inaltimea de 59 de metri, iar lungimea bisericii atinge 71 de metri. In interiorul catedralei incap mai bine de patru mii de oameni.
Catedrala are cinci domuri. Prima catapeteasma a catedralei a fost confectionata din marmura de Carrara. Frescele catedralei au fost zugravite in stilul celor prezente inca in Catedrala Sfantul Vladimir, din Kiev. Icoanele imparatesti sunt realizate pe tabla de zinc, de catre artistii A.Danilevsky si M.Mikhaylov.
In anul 1930, la ordinul autoritatilor comuniste, slujbele au fost interzise, iar catedrala a fost inchisa. Dupa aceasta data, in catedrala a fost amenajat un liceu si un depozit. Biserica a fost redeschisa in anul 1943, in timpul ocupatiei germane.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, catedrala s-a aflat sub ocrotirea Bisericii Ortodoxe din Ucraina. In anul 1946, Catedrala Buna Vestire a fost aleasa drept resedinta episcopala pentru Eparhia de Harkov si Bohodukhiv. In acest moment ea a trecut in grija Patriarhiei din Moscova.
Sfantul Atanasie Patelarie, patriarhul Constantinopolului, s-a nascut in anul 1560, intr-o localitate din insula Creta, si a trecut la cele vesnice in ziua de 2 mai (5 aprilie) 1654, a treia zi a Sfintelor Pasti, in Manastirea Schimbarea la Fata, din orasul Lubensk, in Ucraina. El a adormit in Domnul stand in genunchi, cu Sfanta Evanghelie in maini, rostind cu ultimele puteri: “Doamne, primeste sufletul meu!"
Dupa cinci ani de la redeschiderea catedralei, in anul 1948, Moastele Sfantului Atanasie Patelarie si ale Sfantului Ierarh Meletie, arhiepiscopul din Harkov, au fost asezate in interiorul acesteia, unde ele se afla si astazi.
Iulian Predescu
sursa:http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-buna-vestire-harkov-141870.html
Ne-am inchinat icoanei Maicii Domnului Ozoranskaia sfantului Atanasie, sfantului Alexandru si sfantului Meletie
Sfantul Atanasie Patelarie, patriarhul Constantinopolului, s-a nascut in anul 1560, intr-o localitate din insula Creta, si a trecut la cele vesnice in ziua de 2 mai (5 aprilie) 1654, a treia zi a Sfintelor Pasti, in Manastirea Schimbarea la Fata, din orasul Lubensk, in Ucraina. El a adormit in Domnul stand in genunchi, cu Sfanta Evanghelie in maini, rostind cu ultimele puteri: "Doamne, primeste sufletul meu!"
Sfantul Atanasie Patelarie, patriarhul Constantinopolului
Alexie, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1580 (1560?), in localitatea Rethimno, din insula Creta. Copilul a tanjit dupa viata duhovniceasca inca de mic; a citit mult din vietile sfintilor si s-a aprins de dorinta de a urma nevointele lor sfinte.
Invatand la scolile din insula, infiintate si indrumate de venetieni, Alexie s-a dovedit a fi un talentat orator, precum si un bun cunoscator al teologiei, al matematicii, al retoricii, al gramaticii, al stiintelor practice, al astronomiei si al artelor.
Indata ce a ramas orfan de tata, tanarul Alexie a imbratisat viata monahala, fie in metocul sinaitic din Heracleea, fie in Manastirea Sfanta Ecaterina, din Muntele Sinai, primind numele Anania. Dupa ce a petrecut o vreme intr-o manastire din Tesalonic (se crede ca este vorba de Manastirea Sfantul Atanasie), unde a fost hirotonit intru ierodiacon, dorind o viata monahala mult mai inalta, vrednicul Anania a pornit spre Sfantul Munte Athos, unde s-a asezat in Manastirea Esfigmenu sau Manastirea Xiropotamu.
Cata vreme a trait in Sfantul Munte, desi slujea in trapeza manastirii, el s-a hranit doar cu paine si apa, la un ceas tarziu al zilei, iar noptile si le-a petrecut in rugaciune si nevointe duhovnicesti. Dormea foarte putin, intinzandu-se pe pamantul gol.
Dupa o vreme, sfantul a plecat sa se inchine Locurilor Sfinte din Tara Sfanta si in Muntele Sinai. In cele din urma, el a revenit in Sfantul Munte si s-a asezat intr-o chilie modesta din Careia. A continuat viata duhovniceasca, in rugaciune si nevointe ascetice. Acum, el a fost hirotonit ieromonah, sub numele de Atanasie.
Potrivit unei vechi insemnari grecesti, in anul 1626, Sfantul Atanasie Patelarie s-a aflat in Tara Romaneasca, in postul de dascal. In aceasta perioada, el a tradus in limba greaca populara “Psaltirea". Un exemplar din aceasta lucrare se gaseste inca si astazi, in Manastirea Iviron, din Sfantul Munte Athos, iar cópii ale acesteia se afla in Manastirea Sfantului Apostol Ioan, din insula Patmos, si in Biblioteca Nationala din Atena.
Nu dupa multa vreme, Sfantul Atanasie s-a intors in insula Creta, unde a slujit ca preot. Afland despre credinta si darurile duhovnicesti ale vrednicului preot cretan, Sfantul Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului, l-a chemat pe acesta la sine, spre a intari credinta ortodoxa in vechea cetate.
In anul 1631, Sfantul Atanasie Patelarie a fost hirotonit episcop, pe seama scaunului mitropolitan din Tesalonic. Cu mai multe intreruperi, el a fost mitropolit al orasului pana in anul 1642.
Pe atunci, Mitropolia din Tesalonic avea mari datorii banesti. Pentru aceasta, noul mitropolit a intocmit si a trimis cel putin doua scrisori catre tarul rus Mihail Feodorovici, una in anul 1631, iar alta in anul 1641. In pofida darurilor trimise tarului, prima data, ajutorul s-a imputinat pe drum, iar a doua oara, ajutorul a fost insuficient.
In vara anului 1643, pe cand se afla in orasul Galati, din Tara Romaneasca, sub purtarea de grija a voievodului Vasile Lupu, Sfantul Atanasie Patelarie a intocmit o noua scrisoare catre tarul rus.
In scrisoarea sa, Sfantul Atanasie scria astfel: "Deschide, asadar, usile milostivirii tale, prea puternice tar! Grabeste cu mila ta intru ajutor slavitului scaun al Tesalonicului, care piere pana la sfarsit din cauza necredinciosilor agareni (turci). Rascumpara din mainile lor sfintele vase si odajdii pe care le tin la dansii amanet, spre batjocura legii crestinesti. Uita-te la noi, sfinte tar, pentru ca, fara mila ta cea bogata si fara ajutorul tau, eu nu mai pot sa ma intorc inapoi si sa scap de pieire, iar mitropolia noastra se va scufunda pana la sfarsit sub greutatea datoriilor."
Scrisoarea, intarita si de o insemnare a voievodului Vasile Lupu, a fost inmanata tarului de catre arhimandritul Ignatie, staretul Manastirii Sfantul Dimitrie, din Tesalonic. De aceasta data, ajutorul primit a fost mai mare, dar inca insuficient pentru a acoperi datoriile imense ale Mitropoliei.
In data de 6 martie 1634, cand Sfantul Chiril Lucaris, patriarhul ecumenic, a fost exilat in Tenedos, in locul sau a fost ales Sfantul Atanasie Patelarie, care era mitropolit al Tesalonicului. El a pastorit Biserica din Constantinopol vreme de doar 40 de zile.
Din pricina datoriilor, turcii l-au aruncat in temnita pe Sfantul Atanasie, unde acesta a avut de suferit o multime de umilinte si chinuri. In cele din urma, sfantul a luat drumul pribegiei, a calatorit in Italia, prin Ancona si Venetia, si a dorit sa ceara ajutor papei de la Roma. Acesta din urma, in schimbul ajutorului pe care urma sa i-l dea, i-a cerut sa semneze marturisirea de credinta catolica. Dezamagirea sfantului a fost profunda. La fel si ancorarea sa in dreapta credinta ortodoxa.
Sfantul Atanasie a plecat spre Moldova, condusa inca de voievodul Vasile Lupu. Despre aceasta perioada, sfantul va scrie urmatorul lucru, intr-o scrisoare catre tarul rus: "Cumplite si nesuferite nenorociri ne silesc sa umblam din tara in tara, ca sa gasim ajutor si odihna la batranete. Nu pot sa-mi aflu odihna, din pricina nesuferitelor datorii si sufar multe strambatati, nenorociri si prigoniri, ba chiar sedere la inchisoare, care ma ameninta cu moartea. Nemaifiind in stare sa sufar, am pribegit cu mare nadejde la binecredinciosul si de Dumnezeu pazitul domn al Moldovei, Ioan Vasile voievod... la indurarea si milostivirea sa."
In anul 1642, din mila voievodului moldovean, Sfantul Atanasie Patelarie a fost randuit la carma Manastirii Sfantul Nicolae, din Galati, unde a ramas vreme de aproape doisprezece ani, pana in anul 1653, cand a dorit sa plece in Rusia, spre a strange ajutoare. Mai inainte, in septembrie 1647, se crede ca Sfantul Atanasie Patelarie a sfintit Biserica Precista, din Galati.
In cele din urma, Sfantul Atanasie a ajuns in Sfantul Munte Athos, unde a cumparat o veche manastire din Careia. Pe locul ei, sfantul a construit Chilia Sfantul Antonie cel Mare, unde a dorit sa ramana pana la sfarsitul vietii sale. Insa, nu dupa multa vreme, el s-a retras in Rusia, iar pe locul chiliei sale, in anul 1768, patriarhul ecumenic Serafim al II-lea a construit Chilia Serai, care se afla si astazi in centrul Schitului Sfantul Apostol Andrei.
In data de 16 aprilie 1651, patriarhul ecumenic Partenie al II-lea a fost sugrumat de catre turci. In vara anului 1652, cu ajutorul lui Vasile Lupu, Sfantul Atanasie Patelarie a fost ales pentru a doua oara pe tronul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.
In urma unei predici intemeiate pe cuvintele Mantuitorului: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18), catolicii din cetate s-au pornit cu o ura salbatica impotriva lui. Pentru amenintarile turcilor, dupa numai doua saptamani de la numirea sa in scaunul ecumenic, sfantul a semnat o scrisoare de retragere din scaun.
Sfantul Atanasie s-a retras o vreme in Sfantul Munte Athos, iar apoi in Manastirea Sfantul Nicolae, din Galati. In cele din urma, sfantul a pornit spre Rusia, unde, in data de 22 aprilie 1653, s-a intalnit cu tarul. In toamna aceluiasi an, sfantul a savarsit Sfanta Liturghie in palatul tarului. Incarcat cu daruri, Sfantul Atanasie a pornit spre manastirea sa din Galati.
La finele anului 1653, din pricina multimii anilor si a bolilor, Sfantul Atanasie Patelarie a poposit in Manastirea Schimbarea la Fata, din orasul Lubensk, in Ucraina. Si-a cunoscut mai dinainte adormirea in Domnul, drept pentru care si-a marturisit dorinta de a fi inmormantat in acea manastire. Darurile primite de la tar le-a impartit bisericilor, manastirilor si celor care i-au slujit.
Sfantul Atanasie Patelarie a trecut la cele vesnice in ziua de 5 aprilie 1654, in a treia zi a Sfintelor Pasti, in Manastirea Schimbarea la Fata, din orasul Lubensk, in Ucraina. El a adormit in Domnul stand in genunchi, cu Sfanta Evanghelie in maini, rostind cu ultimele puteri: “Doamne, primeste sufletul meu!"
Sfantul Atanasie Patelarie a fost inmormantat in fata Sfantului Altar, sub solee. Dupa opt ani, in manastire a venit mitropolitul grec Paisie Ligaridis al Gazei, care a primit de la Dumnezeu o minunata descoperire. El a vazut in vedenie locul si trupul neputrezit al Sfantului Atanasie.
Cu binecuvantarea mitropolitului din Kiev, mormantul a fost deschis, iar cinstitele Moaste au fost scoase spre inchinare. Vestmintele si tronul arhieresc erau putrezite, insa trupul era neatins de stricaciune. In ziua de 1 februarie 1662, cinstitele sale Moaste au fost asezate in biserica manastirii, iar pomenirea sa a fost hotarata in ziua de 2 mai, cand este praznuit Sfantul Atanasie cel Mare. Moastele sale au trecut neatinse prin doua incendii, in anii 1736 si 1773.
In anul 1922, din cauza schimbarilor poruncite de autoritati, racla cu cinstitele Moaste a fost confiscata si dusa in Harkov. Apoi, prin acelasi lucru au trecut si Sfintele Moaste. Din pricina grecilor, ateii nu au indraznit sa le arda, ci le-au asezat in Muzeul din Harkov.
Catedrala Buna Vestire, din orasul Harkov, a fost redeschisa in anul 1943. Dupa cinci ani, in anul 1948, Moastele Sfantului Atanasie Patelarie si ale Sfantului Meletie, arhiepiscopul din Harkov, au fost asezate in interiorul acesteia, unde ele se afla si astazi.
In ziua de 26 octombrie 2004, o particica din Moastele sale a fost adusa si asezata in Biserica Sfantul Nicolae, din Galati. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 6 martie 2008, a hotarat inscrierea in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Ierarh Atanasie, patriarhul Constantinopolului, cu praznuirea la 2 mai.
Teodor Danalache
sursahttp://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-atanasie-patelarie-141847.html
Un pic suparati am plecat pentru ca era tare frumos acolo , si sfantul asezat in scaunul de spovedanie era un indemn la marturisirea pacatelor.
Manastire noua si icoana Maica Domnului din nisipuri... particele de sfinte moaste de la zeci de sfinti si izvorul cu apa tamaduitoare
a treia zi...22 04 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu