Am ajuns la Diveevo la ora 4.
Ninsese toata noaptea si deja zapada se asternuse, strat usor, dar nu atat zapada era nefireasca, ci frigul iernii.
Am stat inca o ora in masina si la ora 5 am plecat spre biserica. Sambata dimineata.Liturghie...acatist...pomenirea celor adormiti...langa Maica Domnului Umilenie si Sfantul Serafim de Sarov.
Atat de aproape de sfant, punandu-mi picioarele pe aceleasi locuri pe care abia acum sase luni le-am pus primadata.
Am plans la sfantul Serafim! Aveam atatea sa-i spun, pentru atatea trebuia sa-i multumesc!Si sunt sigura ca sfantul m-a auzit!
Ninsese toata noaptea si deja zapada se asternuse, strat usor, dar nu atat zapada era nefireasca, ci frigul iernii.
Am stat inca o ora in masina si la ora 5 am plecat spre biserica. Sambata dimineata.Liturghie...acatist...pomenirea celor adormiti...langa Maica Domnului Umilenie si Sfantul Serafim de Sarov.
Am plans la sfantul Serafim! Aveam atatea sa-i spun, pentru atatea trebuia sa-i multumesc!Si sunt sigura ca sfantul m-a auzit!
Apoi impreuna cu toate doamnele am ramas in biserica la curatenie.
si abia in jurul praznului am venit la hotel si ne-am cazat.
si am revenit la Diveevo, ne-am inchinat sfintelor starete: Sfanta Alexandra si Elena apoi Parascheva, Pelaghia,Matrona,Maria si Marfa
si dupa priveghere, seara am mers la cantina pentru pelerinii saraci si am mancat , nu pentru ca imi era foame ci pentru ca doream sa impartim intre noi blidul sarac cu mancare, eu, idealista pana la moarte, sperand ca asta ne va apropia...dar daca nu te apropie sfantul potir, cum ar putea altceva?
Si oamenii s-au impartasit , biserica intreaga s-a apropiat de Hristos tinand mainile incrucisate pe piept...
Am stat pana la ultimul moment in biserica, efectiv nu puteam pleca, atat timp pamantesc ma desparte de Diveevo si atatea pustiu e intre mine si locul acesta binecuvantat...atat de greu il strabat pamanteste si atat de usor duhovniceste...
Am strans bagajul , lumea a mers sa manance... si ne-am vazut la masina , spre Murom.
Apoi am mers la manastirea unde sunt moastele sfantului Constantin cu fii Mihail si Teodor...
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-iuliana-lazarevo-ocrotitorea-familiei-135322.html
Sfanta Iuliana din Lazarevo, ocrotitorea familiei
Sfanta Iuliana din Lazarevo (Lazarevskaia) a trait in sec. al XVI-lea, in Rusia, ducand viata de familie. Pentru dragostea sa jertfelnica mai este cunoscuta si sub numele Sfanta Iuliana cea Milostiva. Prin rabdarea, rugaciunea, credinta si smerenia ei, aceasta femeie simpla s-a ridicat la inaltimea marilor Sfinti ai Ortodoxiei. Este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 2 ianuarie.
Locul Sfintei Iuliana din Lazarevo in aghiografia moscovita este intrucatva unic. Nu a fost nici printesa, nici ctitor de manastiri, ci o femeie simpla, casatorita , mama a 13 copii (6 i-au murit de mici, iar 2 ca adulti). De altfel, viata Sfintei Iuliana a fost scrisa chiar de catre unul dintre fiii sai, Droujina Ossorguine. Redactat in slavona bisericeasca, acest text pastrat in doua versiuni – una extinsa si una prescurtata - depaseste modelul stilizat, traditional, al "vietilor sfintilor”. Scrierea sa anticipeaza, mai degraba, arta si tehnica biografiei moderne.
Sfanta Iuliana s-a nascut in timpul domniei tarului Ioan al IV cel Groaznic, intr-o familie de nobili rusi. Tatal Sfintei Iuliana, Iustin, este descris de fiul sau ca un "barbat credincios si milostiv de la curtea imparateasca" - facand parte din mica boierime. Mama sa, Stefania este si ea descrisa ca "iubitoare de Dumnezeu si de saraci". Au avut mai multi copii si erau destul de instariti, insa aceasta nu i facea sa se abata de la singurul lucru care trebuie - caci traiau in mare virtute.
Viata Sfintei Iuliana, ca a multor copii din vremea sa, a fost marcata cu numeroase incercari. Ccand Iuliana avea 6 ani, mama ei a murit, iar ea s-a dus sa locuiasca la bunica ei. Acolo, vreme de 6 ani, a fost crescuta in credinta si virtute. Murind si bunica, ea s-a dus la matusa ei, care fusese insarcinata de bunica sa o creasca pe Iuliana cum se cuvine si intru evlavie. Matusa avea si ea 8 fiice si un fiu, deci Iuliana a ajuns din nou intr-o familie numeroasa.
Inca de mica, Sfanta Iuliana era foarte credincioasa, indragind rugaciunea si linistea. Se pare ca matusa ei, desi era o femeie de treaba, nu era la fel de credincioasa ca mama si bunica sa. De pilda, obisnuia sa o dojeneasca pe Iuliana pentru postul ei, caci fata nu voia sa manance dimineata. Si verii ei radeau de ea. Matusa ei locuia destul de departe de biserica, astfel ca Iuliana avea putine prilejuri sa auda cuvantul lui Dumnezeu ori invataturile despre mantuire. Fiul ei ne spune ca ea a invatat cele ale credintei urmand cu sarguinta poruncile Evangheliei. A ajuns inteleapta prin virtute, chiar daca nu avea carte.
La varsta de 16 ani, s-a casatorit cu George Ossorguine, un nobil din regiunea Mourom. Fiul ei ne spune ca au fost cununati in satul sotului, de catre preotul Patapie - care pentru virtutea sa a fost mai tarziu facut arhimandrit intr-o manastire din imprejurimi. Acest preot virtuos i-a invatat despre credinta - invataturile Apostolilor si ale Sfintilor Parinti.
Obiceiurile ei bune, de a coase noaptea pentru a ajuta orfani si vaduve, de a se ruga indelung cu metanii, dimineata si seara, nu au fost descoperite altora decat intamplator si nu i-au afectat viata de familie, intr-o gospodarie extinsa – ea locuind impreuna cu socrii, instariti, si cu multime de slujitori. Gasea timp atat pentru a-si implini toate datoriile cerute, caci socrii ii incredintasera administrarea gospodariei, cat si pentru nevointele ei in cinstea lui Dumnezeu si in slujba aproapelui.
Nu certa slugile obraznice sau lenese, smerindu-se inaintea lor si implinind personal treaba pe care ele nu o faceau, desi socrii si chiar sotul o certau pentru atitudinea ei. Cand a fost atacata intr-o noapte de diavoli, furiosi pe ea pentru rugaciunile indelungate, a cerut ajutorul Sfantului Mare Ierarh Nicolae, care s-a aratat si i-a promis ca o va apara mereu de cel viclean si de oamenii rai.
Cata vreme i-au trait socrii, ea si-a ascuns cu tarie faptele de milostenie, iar dupa moartea acestora, le-a inmultit, ajutand pe saraci si orfani, ca pomana pentru cei raposati. Spre batranete, Iuliana a dorit sa se retraga la manastire si a cerut voie sotului ei. insa acesta i-a citit din scrieri sfinte ca este posibil sa se roage si sa inainteze spre sfintenie si in cadrul casatoriei, si a rugat-o sa ramana alaturi de el pana la sfarsit, vietuind de atunci ca frate si sora. Iuliana a urmat sfatul sotului, sporind facerile de bine pentru cei din jur.
Dupa moartea sotului, in vreme de foamete, a cheltuit toata averea pentru familie, slugi si cei veniti dupa ajutor, iar cand nu a mai avut nimic, a pregatit paine din talpa-gastii si scoarta de plop, care i-a ajutat pe multi localnici sa reziste foametei, vreme de 2 ani, si care era dulce la gust, prin rugaciunile ei.
S-a pregatit cu osardie inaintea sfarsitului vietii pamantesti, din 2 ianuarie 1604. La moarte, deasupra capului ei a stralucit o coroana si o lumina alba.
Fiul ei povesteste ca, ani mai tarziu, cand s-a sapat un mormant pentru unul dintre fii ei alaturi de al sau, groparii au dat de moastele ei din care se revarsa mir binemirositor. El spune ca aceasta e pricina pentru care a pus pe hartie viata ei. Mai tarziu, prin mijlocirile ei, s-au facut si minuni.
In Rusia, in cinstea modelului de viata oferit de Sfanta Iuliana, s-a instituit Sarbatoarea nationala a milei, in 21 august, pe langa pomenirea ei, din 2 ianuarie.
Este considerata taumaturga si ocrotitoare a familiei, savarsind numeroase minuni.
Prin "hotararea ce buna” si "dorinta de mantuire” pe care le-a dobandit inca din copilarie si le-a pastrat intreaga viata, Sfanta Iuliana din Lazarevo s-a asemanat celor doua femei cu viata sfanta pe care Dumnezeu i le-a randuit spre pilda Sfantului Macarie Egipteanul, dupa cum aflam din Pateric:
"Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: “Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”
Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: “Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le.” Si au raspuns femeile catre batranul: “Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”
Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.
Iar ele, silite fiind, au zis: “Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.”
Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: “Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.”
articol de Radu Alexandru
Bucurosi de intalnirea cu sfanta Iuliana am parcurs restul de zi privind prin geamul masinii,cerul minunat al Rusiei sfinte cu nori albi si pufosi
si am parcurs iar drum lung spre vama... o ora doar la iesirea din Rusia, o ora la intrarea in Ucraina...
RUGACIUNE CATRE TOTI SFINTII LAVREI PECERSKA DIN KIEV
Preacuviosilor si de Dumnezeu purtatori parinti ai nostri, ANTONIE si TEODOSIE, dimpreuna cu toti cuviosii parinti din Pecerska, ca niste luminatori ce sunteti si care ati rasarit cu slava din locuintele cele intunecate ale pesterilor in pamantul rusesc, ne luminati cu razele de lumina ale vietii voastre celei asemenea ingerilor, caci prin marile voastre virtuti si prin stralucirea dumnezeiestilor minuni, ati uimit intreaga lume. Desi acum, vremelnic, prin moarte trupeste ati apus in morminte, cu sufletele ati rasarit in Imparatia Cerurilor, impreuna cu Hristos, Soarele dreptatii, de la Care toti dreptii se umplu de lumina si lumineaza. Nu ne uitati nici pe noi, cei care ne rugam voua acum, dar care petrecem in noaptea patimilor si a necazurilor. Luminati-ne de sus cu lumina harului, pentru ca umbland in lumina, vietii voastre celei pline de virtuti sa ne invrednicim si de vederea luminii celei neapropiate a slavei lui Dumnezeu, laudand impreuna cu voi Treimea cea Preasfanta, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Am facut un pic de cumparaturi, am mancat impreuna cu Ecaterina si Raluca dand slava lui Dumnezeu pentru toate care fusesera...in Rusia eu fara ruble, in Kiev Raluca fara grivni... dar amandoua hranite de Dumnezeu, ospatate ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu