Plecarile si iubirea

Am parasit blogul. Am parasit internetul.

Am vazut iar cat de usor ma pot desprinde de micile placeri, cat de usor pot sa las totul si sa traiesc asa cum cere momentul vietii mele.Zile intregi nu l-am deschis nici macar odata, apoi imi aminteam ca e responsabilitatea mea si canonul meu, ca un duhovnic mi-a spus sa am grija sa-i bucur pe cei care il deschid, iar un episcop sa nu-i dezamagesc incetand sa mai scriu,pe cei care citesc.

Si am facut un pas pe facebook si am vazut ca sunt oameni care se bucura ca am revenit si atunci...dragilor...uite-ma aici , iarasi la laptop , iarasi insirand cuvintele...facandu-le dantelearii care sa va bucure, sa va fie de folos...

E grea viata si de ce as face-o si eu si mai grea?

De peste munti, de peste vai, Parintele Alexie mi-a trimis un mesaj " Dna Doina iubirea trece peste toate. Iisus Hristos si Maica Domnului va iubesc. Ce zice Pavel Apostolul... nici foamea, nici ocara nici orice nu ma va opri de la Hristos. Prin rabdare si rugaciune cresteti in virtute. Va pomenim in Hristos!"
Si rugaciunile lor, ale celor atat de dragi mie, rugaciunile preotilor, rugaciunile Mariei, prietena mea de la Lisabona, ma tin in acest echilibru atat de imperfect.
Citesc...Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov

Capitolul 4

1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?

2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.

4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?

6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".

7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.

8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.

9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.

10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

11. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.

12. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?

13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,

14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.

15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.

16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.

17. 

Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face, păcat are.

Abur sunt care se arata o clipa si piere...Si vad ca lupta e si in mine si simt ca daca nu pun pace cu mine, nici cu ceilalti nu am s-o fac!

Imi stiu pacatele mai bine decat le stie duhovnicul meu si nu pentru ca as ascunde ceva! Eu le stiu aproape pe toate! Sfintia sa sigur le-a uitat, pentru ca asa e normal. Nu este zi sa nu plang in inima mea pentru ele! Nu e zi in care sa nu le regret! Credeam cand eram tanara si frumoasa si iubita de lume, ca la batranete, band ceai din cescute cu floricele, imi voi aminti cu plecere de dulceata pacatelor. A fost si asta o greseala! Pentru ca ...nu este asa! As fi vrut sa fi trait cunoscandu-L pe Dumnezeu in tinerete! As fi vrut sa fi stiut s-o strig pe Maica Domnului cand imi era greu in loc sa spun cuvinte pe care le regret...

Dar... nu pot sa schimb trecutul! Nu pot, desi mi-as da restul de viata! 

Pot face putine lucruri! Sa le regret, sa nu le mai repet si sa am in fata, pomenirea permanenta a mortii mele si a judecatii . Daca nu as crede in iertarea lui Dumnezeu, in faptul ca El nu se scarbeste de mine si pacatele mele, m-as sinucide ca Iuda. Dar eu cred ca Iisus Hristos este singurul care nu se scarbeste de mine, e singurul care ma cheama intre cei impovarati , e singurul care nu ridica piatra si care scrie pe nisip pacatele celor care ma lovesc...Eu cred in iubirea Lui. Eu cred in iertarea Lui. Eu cred ca azi dimineata cand dadea drumul soarelui spre Baraganul acesta atat de torid ii dadea un bobarnac gandindu-se si la mine sa-mi lumineze ziua , sa-mi insenineze sufletul, si pentru asta , ziua de azi nu e foarte calduroasa...

Si cred ca Ella, mult mai tanara mea prietena si sfatuitoarea mea, are dreptate citandu-l pe Mircea Eliade"Daca adevarul nu vine prin iubire inseamna ca nu acolo este adevarul" si pe IPS Justinian Chira"Pe om trebuie să-l priveşti cu cel mai înalt respect dar şi cu adâncă compasiune, cu încredere dar şi cu prudenţă, ca pe un copil ce e în stare oricând de cele mai senine drăgălăşenii, însă şi de greşeli ireparabile." 

Si pun in inima mea cuvintele acestea si ma gandesc la toti cei care m-au intristat, ca sunt fapturi frumoase ale lui Dumnezeu, le vad frumusetea extraordinara dar si imperfectiunea cu care cei mai multi lupta si pun o lacrima pentru ei, din ochii mei ce vor sa vada doar iubirea.

Si in sfarsit ingenunchez la Maica Domnului, acum la sfarsitul acestui post si o rog" Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi."