Iubesc verile.Chiar daca e foarte cald, chiar daca nu ploua , chiar daca te seaca la inima uneori caldura, zaduful zilei, iubesc verile! Si ele ma iubesc pe mine!Si-mi daruiesc bucurii pe care nu le spun mereu in cuvinte, le spun tainic in inima mea.
Ati simtit tacerea mea?
I-am vorbit insa inimii mele.Am vorbit campiilor pe care le-am traversat cand colo, cand colo, i-am vorbit slavindu-L, lui Dumnezeu, Cel care m-a dus in fiecare zi de mana ca pe , ceea ce sunt, copilul lui,inca cel mic!
Cu El am strabatul campul acesta... spre minunea pe care Dumnezeu a adus-o in viata noastra...
Samburele de om venit sa rodeasca ceva important pentru noi, multimi de sentimente de iubire si impacare... Filip-Teodor! Primul meu nepot, baiatul fiului meu!Parca ieri il leganam pe Andrei si ii spuneam cat de mult il iubesc si uite-ma acum, navalita de toate amintirile tineretii mele tinandu-i in brate copilul!
Da, il tin in brate si il voi tine cat o sa vrea , pentru ca intr-o zi o sa vrea sa mearga singur si el sa fie sprijinul meu!Da, il tin in brate fara teama ca se va invata asa! Sa se invete! I-se cuvin bratele mele! A lui e inima mea!
-Puiul meu! Puiul meu!Puiul bunicii!
Dimineata devreme l-am luat din bratele mamei lui, o copila frumoasa si blanda si l-am adus in camera mea. A dormit langa mine ore intregi... din cand in cand se intorcea pe o parte, isi cauta o pozitie mai buna si adormea profund, tot mai aproape de inima mea, tot mai lipit de pieptul bunicii...Si i-am promis incet, sa nu auda parintii lui, ca intr-o zi ii voi da zahar candel cum imi dadea si mie bunica si el mi-a promis ca va invata toate rugaciunile mele, asa cum si eu le-am invatat pe ale bunicii... Si i-am promis ca ii voi scrie povesti ...S-a trezit apoi si linistit a privit dimineata de duminica. Prin geamul intredeschis se auzeau clopotele bisericii "Pe vii ii chem, pe morti ii plang, fulgerele frang." Ne chemau, dar el inca nu-i botezat si nu puteam merge impreuna. Stiam ca e utrenia. Am deschis micul ceaslov si am citit langa el. Si Filip linistit, mai mult de o ora, a privit camera in care eu ma rugam, fara un scancet...Copil al rugaciunii...
Si cand am terminat de citit utrenia,i-am facut fotografii sa ne ramana momentul noastru de utrenie de duminica, nu numai in mintile noastre !Abia apoi l-am dus mamei lui sa-l hraneasca si am plecat grabita spre biserica din cartierul lor.Acolo a fost duminica liturghia mea! Si fericita voi fi ori de cate ori o sa-l stiu atat de aproape de mine , poate asteptandu-ma, uneori jucandu-se , alteori dormind ca acum!
Dar cat de fericita voi fi, cand el o sa stea langa mine, intre cei botezati ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu