India cu dragoste /jurnal de septembrie 2023

Exista totdeauna o chemare,un glas pe care trebuie sa-l auzi si in pofida tuturor greutatilor,daca e voia lui Dumnezeu sa urmezi chemarea,sa o faci!Va voi spune,daca am sa pot,povesti din India!Azi sunt la drum,asteptand imbarcarea...spre Delhi,spre Himalaia...cu ajutorul lui Dumnezeu poate zaresc Everestul ...cu ochii inimii la apostolul Toma...

23 sept 2023

India... privind rasaritul soarelui din avion ...India cu oameni frumosi si ingandurati...India cu oameni amabili, desi sunt musulmanii sau hindusi,fericiti ca vii la ei in tara si nu stiu cum sa-ti multumeasca...Ce sa va spun ?Imi vajie urechile si vibreaza sub mine fotoliu din hotelul de 5 stele in care sunt acum..."aud" claxoane,tipat de barbati care se cearta intre ei,mai ales daca cei tineri le fura clientii ...copii desculti,cerand sa-i imbratisez si sa faca poze cu mine, femei facandu-ti semn ca le e foame,adevarat sau nu,gestul lor doare...temple pline de lume ...opulente ...lume in genunchi asteptand hrana de seara in moscheie...si brahmani frumosi cu priviri de vulturi ...femei elegante imbracate stralucitor...E noapte ...eu il port in inima pe Toma Apostolul si ma gandesc ca ei ar trebui sa fie crestini...dar in mod paradoxal ii iubesc asa cum sunt!Noapte buna,India!...

24 septembrie

A doua zi...India !Deci...sa va povestesc!Azi am plecat din Delhi spre Jaipur.Am fost la un turn Qutub Minar...un monument islamic,dar construit de hindusi...cam ca la piramidele egiptene construite cu israeliti...Simbol de putere,o dantelarie in piatra incredibila...Apoi...drum lung prin India...am lasat in urma zona curata si frumoasa...si am continuat spre Jaipur(Orasul Roz)construit in 1727...Undeva la un hotel,am mancat o supa de pui cu boabe de porumb,un deliciu si lipie cu usturoi, care au costat cateva rupii si am pornit iar la drum...Spre seara am ajuns la un templu unde sunt maimute

...si copii framanzi si iar la drum...India este imensa si foarte aglomerata,peste tot sunt mii de vaci costelive,care nu deranjeaza pe nimeni si multe masini si lume multa,atata lume pe mp nu am vazut nicaieri...si atata frumusete rar...foarte rar...Ghidul indian, Baron, partea buna a educatiei indiene !

Din Jaipur va spun:Noapte buna,Lume!Noapte buna,India!

Si cand am ajuns aici a inceput sa ploua torential...Multi din grup s-au descaltat de pantofi si au intrat in templu. Eu am ramas afara si am citit cateva catisme din psaltirea lui David... Si era atata frumusete din jur ...copii si femei, maimute si vaci costelive... si un ghepard pe stancile cele inalte...

In brate ni s-au asezat maimutele firave cautand o frantura de banana... si totul era zambet desi simteam foamea celor din jur ...

25 septembrie

India a treia zi.

Am inceput dimineata, cu micul dejun la hotel. Deja ne cunoastem intre noi si ne adunam cu drag la mese. Mancarea e foarte buna, dar total diferita de mancarea europeana. Indienii insa au invatat gusturile noastre si fac un mic pogoramant, in sensul ca nu pun foarte multe condimente, decat daca ceri. In jurul orei 8 am plecat din hotel spre orasul Amber. Deja era f aglomerat, si ma gandesc ca indienii nu prea dorm mult. Dintr-un anumit punct am urcat pe elefanti si am plecat pe traseul pe care si imparatul il facea tot cu elefantul, spre Fortul Amber, capitala locuitorilor minas, primii din aceasta zona. Constructia este din secolul al XVII lea. Centrul puterii!!! Desi elefantul tragea greu, mie mi-a fost si mai greu! Stateam in fata si cand misca urechile, aerul cald imi ajungea in fata.Din cand in cand obosit de drum si de caldura ridica trompa si o aducea in spate si ma stropea. Pe drum, indieni incarcati de marfuri ma trageau de picioare sa cumpar cuverturi, elefanti din lemn, palarii...

Aveam sentimentul ca o sa cad in picioarele elefantului...

Palatul arata superb...se spune ca imparatului ii placea sa doarma afara sub cerul instelat,dar pentru ca le era teama ca nu pot sa-i asigure paza,au facut o incapere cu oglinzi care noaptea luminau ca stelele...Exista si incaperi in care stateau femeile si priveau si ele prin cate un ochi de geam...

Am coborat cu jeep-urile lasand in urma o istorie a unor lupte al caror talc nu-l pricep...

M-am bucurat sa revin la hotel fie si numai pentru 5 min pentru ca m-am schimbat ca eram efectiv leoarca de transpiratie...inca ma resimt...

Apoi am.plecat iar.La o fabrica de casmiruri,bumbace,covoare manuale din matase...inca se tese manual.Asezate pe jos cateva femei imbracate in sari torceau niste fire...Le-am imbratisat din partea tuturor femeilor din neamul meu care au tors candva lana...

Apoi am mers la Observatorul Astronomic.Nu pot sa inteleg si sa accept dorinta oamenilor de a ghici viitorul...dar am admirat modul in care savantii indieni cunosteau ora si o socoteau adevarata pe cea a lor,nu pe cea a englezilor...

Ce a urmat?

O vizita la Palatul imparatului ...mult din el se viziteaza si apoi imparatul era plecat,poate tot cu elefantul...Ne-a prins iar ploaia,dar eram in palat

.

Era de mult timp pranzul dupa toate ceasurile lumii,dar noi am plecat la bazar...Nu am luat nimic...chiar nimic,desi ei sunt asa amabili ca ai vrea sa-i ajuti cumva...

Repede vine seara...Iar un templu in care nu am intrat...soarele asfintea minunat peste orasul roz care a fost candva gri si l-au pictat roz la vizita reginei Victoria...Acum e asa prafuit,dar asa de frumos in toata decaderea lui in unele parti si splendoarea lui in altele...Am luat cina la o familie de indieni,am vazut gatindu-se mancarea si mai ales am vazut ospitalitatea si dragostea lor ...

Si am revenit privind in unele zone oamenii strazii dormind intre pomi aproape dezbracati...in altele lumini de cristal...strazile au ramas pline de motociclisti si tic-ticuri...Hai,India,dormi...curand e maine!Noapte buna,Jaipur !Noapte buna,lume!

26 septembrie

INDIA a patra zi.Am plecat dupa un mic dejun la care iarasi nu am putut manca decat omleta,spre Agra.Dar drumul trece prin Fetehpur Sikri,o alta fostă capitala imperiala din sec al XVI -lea.Iarasi multimi de indieni hindusi si musulmanii incercand sa-si vanda si ei marfa adunata cu speranta ca poate vor putea hrani familiile lor...Cum sa nu cumperi ceva?Dar daca scoti portofelul poti fi sigur ca iti vor numara cu privirea banii...

Cladiri multe facute din gresie rosie...palate langa palate,pentru cele doua din trei sotii avute de crudul si viteazul imparat Arbak...O sa va pun o fotografie cu piatra in iarba cea frumoasa, pe care puneau capul celor vinovati si elefantii il striveau...A ajuns imparat la 11 ani,la 15 ani a castigat prima batalie si evident...puterea pe care si-a mentinut-o pana la 67 de ani,cand a murit de moarte buna,lucru extrem de rar in acel timp...Dorinta cea mare a imparatului Arbak a fost sa aibe baieti...si si-a indeplinit dorinta prin sotia lui hindusa.Evident a avut si fiice ,dar ...fetele nu au fost niciodata prea iubite de acest popor...

Am mers si am mancat la un restaurant, extrem de bine si ieftin...Asa de amabili si bucurosi sunt indienii cum.nu am vazut nicaieri...

ACA

Acum,seara am fost la teatru si am vazut un spectacol care m-a pregatit pentru maine...Nu cred ca poti intelege o tara fara sa stii cultura ei.Artistii indieni sunt minunati:delicati si foarte buni dansatori...culorile costumelor ne-au aratat exact starea lor sufleteasca,povestea...In sala a fost o liniste deplina,iar fotoliile aveau atasate casti cu traducerea in engleza si cate o sticla mica de apa!La final am urcat pe scena si am facut poze cu artistii...Sunt in Agra...Noapte buna,India!Noapte buna,lume!

27 septembrie

Azi dimineata ,ne-am urnit la ora 5.20 spre Taj Mahal.Si daca veneam numai sa vad acest monument,tot trebuia sa ajung...

Nu e minune a lumii,dar e o lacrima de dragoste pe obrazul lumii...

Povestea e aceasta:sotia iubita(a treia)

a imparatului,moare la a...14 nastere si el face acest mormant...

In 22 de ani

Cu 20 000 de oameni si armata de elefanti...

Este f frumos...marmura alba incrustata cu pietre pretioase.Am vazut rasaritul de soare colorand albul marmurei in auriu...

Razele patrund prin gemulete ca fagurii de miere si inauntru doua morminte,ale lor...

Mereu a existat iubirea...Inauntru doua morminte ale unor oameni care imi sunt dragi:Shah Jahan si dulcea si desteapta lui sotie Mumtaz...Au trecut secole,ei zac unul langa altul,dar dragostea lor ramane atat de puternica, incat mii si mii de oameni vin sa le priveasca mormantul pe care Dumnezeu Adevarat ingaduie sa lumineze negura din inimile noastre...Da,a existat iubire si cred ca inca exista...Eu simt ca asa va lumina Dumnezeu locul meu de DINCOLO...cu imensa Dragoste...cea care nu cade niciodata...

Partea a II a...India ziua a Va

Am revenit la hotel parca mai tacuti dupa Taj Mahram..din usa m-am intors si am mai privit iar dantela dragostei.Nu pot sa ma intreb daca voi mai reveni...uneori este destul cat primesti!Am strans bagajul,am mancat si am plecat la drum... Fortul Agra .Capitala si centru Imperiului Mughal.Shah Jahan a construit aici un palat pentru fiul lui...In ultimii ani de viata,aproape nebun,aici a fost inchis in incaperi cu ferestrele spre Taj Mahal si a murit privind imensa constructie in care asezase trupul lui Mumtaz...Am vazut stilurile diferite ale palatului...Era atat de cald incat nu reuseam sa stergem apa curgand de pe noi.Intr-o sala am intalnit zeci de elevi indieni.. Sunt fascinati de noi,de europeni...ne-au rugat sa facem poze cu ei.Erau atat de uluiti de noi, incat pentru ca ne-am asezat in spatele lor,cred ca au iesit intorsi in poza.

Grupul a plecat, iar eu am ramas prinsa in imbratisarea lor,parca stiau cat iubesc copiii lumii...

Restul de zi? Excursia continua cu vizitarea Fortul Agra care a fost capitala si centrul Imperiului Mughal pana cand Shah Jahan l-a mutat in Delhi. Shah Jahan, cu dragostea lui pentru marmura alba curata, a adaugat unele dintre cele mai impresionante structuri din interiorul complexului. Meterezele exterioare au fost contributia lui Aurangzeb. O plimbare prin acest complex masiv, printre pavilioanele regale si salile de audienta ne-au facut sa intelegem evolutia esteticii si stilurilor din epoca Mughala

Magazin de ceaiuri si drum lung spre Delhi...Maine incepe excursia in Nepal...Hai,India ,odihneste-te!Oare cum e luna deasupra de Taj Mahal?Noapte buna,India! E ultima data cand spun ...luna aceasta,anul acesta:Noapte buna,Lume!

India ramane parte a inimii mele!Oriunde voi merge, oricat voi trai imi voi aminti oamenii cu care am pasit pe acest pamant si multe chipuri ale celor pe care i-am privit:copilul pe care il spalau cu apa din sticla in mijlocul strazi, femeia care imi facea semn ca ii e foame,copilul adormit asezat in mijlocul trotuarului, copiii care ma imbratisau,chelnerii care ne aduceau cafea, doamna eleganta care ne-a primit in casa ei...tesatoarele din magazinul de covoare, femeia care m-a sarutat in magazinul cu ...Domnul meu, Cel Adevarat sa-i miluiasca si sa le lumineze vietile, si pe noi sa ne ierte ca insuficient Il vestim lor!

Dar am vazut in chipurilor lor, in bunatatea si smerenia lor , chipul lui Dumnezeu si asta am iubit. Acolo, in India pe care am strabatut-o tinand in maini noua mea carticica de rugaciuni , m-am simtit atat de aproape de Dumnezeu, mai mult decat in unele nopti de Inviere!Si pentru acest miracol de a-L fi gasit si de a-L fi trait in inima mea , India va fi totdeauna cartea mea de dragoste ...pentru ca in India a inceput vindecarea inimii mele si cineva mi-a zis :

Iti ofer pace.

Iti ofer dragoste.
Iti ofer prietenie.
Iti vad frumusetea.
Iti aud nevoia.
Iti simt sentimentele.
Intelepciunea mea vine de la Sursa cea mai Inalta.
Salut acea sursa in tine.
Haide sa lucram impreuna pentru dragoste si pace.
Mahatma Gandhi (1869 - 1948)

s

+11

Reflectii la inceput de An Nou

     Anul Nou este ceea ce incepe dupa  Ziua care marcheaza sfarsitul unui timp masurat intr-un an.Pentru mine nu e important!Port in mine atat oboseala si atat dorinta am sa ma odihnesc, sa petrec un timp in casa mea, sa fie cald, sa fie curat, sa stiu ca toti ai mei si asta inseamna toti cei pe care ii stiu,sunt bine, iar eu, cu o carte in mana sa petrec un timp al meu, pe aceasta frantura de drum.

    Dar e greu sa te odihnesti, pentru ca pana la judecata,totdeauna cineva rauvoitor te va impiedica sa o faci si va trimite peste tine toate plagile nelinistii si ale durerii. E greu sa te pastrezi bun si ingaduitor si bun pana la jertfa, cand si tu esti inca un om nedespatimit .

Prin multe incercari trecem pe calea aceasta a curatirii! Si incercarile nu vor veni de unde te astepti, de la straini, de la necredinciosi, de la cei care stii ca au ceva impotriva ta. Totdeauna, sau aproape totdeauna, incercarile vin de la cei mai apropiati, de la cei carora crezi ca le pasa de tine. Ei te vor lovi, ei vor presara urzici pe drumul tau, cand te vad descult ...Si de aceia imi este greu...Am cativa oameni care nu m-au ranit niciodata,care imi stiu si zambetele si lacrimile, care imi respecta libertatea de a fi fara masca si fara ipocrizie,si ma iubesc cum sunt,oameni care mi-se daruiesc ca timp si straduinta a mintii si inimii lor sa ma ajute ... Dar am in preajma si oameni care  desi declara si lor si altora, ca tin la mine, ma ranesc pentru ca ei nu stiu sa mangaie si pentru ca in adancul inimii lor sunt ca niste cutii goale...si se justifica zicand ca asa trebuie sa fie, pentru ca in ei exista numai Hristos si nu au treaba cu tine! Dar ce sa caute Hristos in intuneric? El este lumina! Lumina lumii!

Si duc greu loviturile si perceptia lor urata despre mine...Da, nu-s despatimita! Inca mai sunt zile in care  ma simt bucuroasa intre prieteni si ii caut sa rad cu ei,sa povestim,sa ne bucuram de frumustetea zilelor... Dar sunt si multe zile in care duc greu privirile incruntate si dispretuitoare ale altora...Totusi imi spun in aceste momente,eu, singura imi spun, cuvintele unui cantec popular:

"Eu si atunci o sa fiu bun cand ma latra cainii-n drum/si n-oi arunca cu piatra sa ma mai latre odata/Si cu paine de secara, nici prea dulce nici amara, le-oi astupa gura/si in veci nu m-or latra!"

Iubiti-i pe cei care nu va iubesc si nu va respecta! Stati departe de ei, dar daca se intampla sa vi-i aduca viata alaturi, iubiti-i cum sunt, ca nu stiti luptele lor !Dar stati departe! Nu le fiti pricina de pacat si cadere!Nu va ganditi ca daca va vor cunoaste mai bine, va vor admira si va vor respecta si iubi!Chiar daca pe moment vor parea mai toleranti, mai ingaduitori cu voi, in adancul mintii lor, voi ramaneti asa cum v-au perceput initial, iar la primul vartej vor izbucni. Nici nu trebuie sa faceti ceva!Nu va ganditi ca puteti sa-i schimbati voi! Nu! Educatia se face in pruncie si daca ei nu au primit-o, fie ca nu li-s-a dat, fie ca nu au acceptat-o, vor reactiona asa cum le spune instinctul si va vor tranti la podea! Stati departe de cei care nu va iubesc! Fie ca va sunt neamuri sau straini de neam, tineri sau batrani, femei sau barbati ...nu-i provocati cu prezenta voastra.Nu-i atatati la manie!Feriti-va sa faceti milostenie cu cei care va dusmanesc pentru ca nu veti face decat sa mariti dusmania si ura lui.Am constatat prin propria mea experienta ca bunatatea si milostenia pe care o faci cu cel care te uraste e si mai mare pricina de dusmanie.Asa ca e suficient sa-l treci pe pomelnicul tau si straduieste-te sa poti sa zici:Doamne, iarta-i lui, pacatul acesta! 

"Femeilor,supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului. Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni" Epistola catre coloseni

Cine va  iubeste o sa o faca atat cat poate inima lui, mult sau putin, si chiar daca o sa va uite, cand o sa va  revada, chiar si dupa ani de zile, o sa va iubeasca la fel!De aceia cu unii oameni totdeauna ne este bine, ne sunt odihna si pace!

Dar acesta nu e un argument ca noi sa-i iubim numai pe ei! Iubiti-i si respectati-i pe cei care va iubesc si va respecta!Pretuiti-i! Dati timp din timpul vostru pentru a fi cu ei, pentru ca in bunatatea lor crestem mai usor si noi buni!Dar iubiti-i si pe cei totdeauna cu pumnul strans. Vai, cat de greu trebuie sa le fie si cat vor suferi cand lovesc!Pentru ca nu e lovitura sa nu se intoarca in cel care da! 

Intelegeti ca Dragostea e intodeauna de la Dumnezeu, e darul Lui,spre toti este trimisa,  dar nu  toti o  primim din pricina propriei inimi invartosate! "Largiti cu totii inimile voastre " spune apostolul Pavel.Ar trebui sa fie atat de simplu!!!Si totusi simt ca nu ajung sa practic,sa implinesc pe deplin...Dumnezeu sa ne ajute, tuturor!