Recunosc ca eu iubesc toamna. Toamna, pentru ca ea are inauntru sau toate anotimpurile!E singurul timp in care poti trai toate starile anului...pot inflori zanatici pomii, pot sa se scuture livezile, poate fi cald pana la lesin si poti trai si viforul iernii...
Primavara insa, inmugurirea vietii,inflorirea,explozia de culoare si lumina, ma secatuieste de vlaga...Mi-e greu pana sa si rup o tableta in doua...
Femeile se bucura. Copiii se bucura. Toti daruiesc. Eu intru in categoria celor care primesc, singurele carora le daruiesc sunt fetele mele:Ruxandra si Andreea, martisoarele mele feminine,cele mai valoroase si pretuite. Primesc flori, martisoare, felicitari cu flori si urari...Si ma bucur, dar nu e in bucuria mea adevarata bucurie a anilor dinainte de moarte...Imi pare rau, chiar imi pare rau, ca nu pot rasplati cat ar trebui...
Si ma intreb:oare ce astept eu?Am colindat lumea. Si inca colind.Am urcat pasii pe Everest si am pus piciorul in aproape toate marile pamantului si-n aproape toate oceanele! Am cunoscut oameni din aproape toate continentele si am simtit imbratisari de dragoste profunda, fara viclesug si fara asteptari...Undeva in India intr-un magazin o femeie indianca m-a sarutat pe frunte si mi-a spus un cuvant nemaiauzit si in pestera in care este mormantul Maicii Domnului, monahul grec care facea de paza mi-a zis" Noi ne bucuram cand femei ca tine vin aici" Deci stiu, stiu, stiu...dar vietii mele lipseste ceva ...ceva ce am gustat si stiu gustul si mirosul si cum e sa fii imbatat de Dragostea aceia care toate le poate, toate le duce, toate le transforma in raspuns de Dragoste! Pentru ca nu stiu si nici nu vreau sa stiu, cum ar fi sa nu poti raspunde Dragostei cu Dragoste ...
Primavara mea e Hristos ! Si de aceia astazi in liturghie am plans in inima mea cand nu m-am apropiat!
Maine sunt mosii de iarna. Voi merge la biserica devreme cu coliva,vinul,prescura si pachetele cu mancare.Voi ridica singura, coliva si vinul si voi plange singura pe cei care m-au iubit si sunt mutati de la noi. Dar ca mine vor fi zeci de femei in biserica in care voi fi, care vor face acelasi lucru! Pentru ca este in adn-ul nostru sa avem astazi bucuria de a fi sarbatorite ca suntem femei si printre picaturi de timp, sa facem sarmale si mucenici, coliva si pachete cu mancare de daruit...sa scriem pomelnice lungi in care sa trecem neamul intreg pana la strabunici...
Da, iubesc toamna mai mult, pentru ca toamna, in zborul cocorilor spre alte luni, zboara un pic din dorul meu si-n lacrimile toamnei nu mi se vede chipul tot mai schimbat in chipul mamei...Acesta e sentimentul ...ca si eu ar trebui sa plec, ca numai placand ii pot regasi...dar nu pot face decat voia Domnului de a astepta o alta zi, un alt ceas, o alta pomenire, o alta toamna, traind primavara asa cum pot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu