Da,il iubesc pe sfantul apostol Pavel!Pentru ca am in viata mea un drum al Damascului pe care parcurgandu-l,intr-o iarna geroasa,am ramas oarba asemenea lui si tot asemenea sfantului Pavel, am pornit in acest rest de viata orbecaind, tinandu-ma strans de mana oamenilor pe care Domnul mi i-a trimis.
Da,il iubesc pe apostolul Pavel, pentru ca acesta imi este principalul mijlocitor la Domnul...
Da,il iubesc pe apostolul Pavel pentru ca apostolul Pavel,de 13 ani mi-L vesteste pe Dumnezeul pe care eu Il aveam Necunoscut, ca si atenienii...
Si il iubesc si pe patimasul,aprigul,Petru,cel care credea ca niciodata nu se va lepada de Domnul,cel ranit de dragostea pentru Hristos din prima intalnire,martor al minunilor si sincer in toate sentimentele lui, de la teama "Iesi de la mine, Doamne, ca eu sunt om pacatos" la dragoste"Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine"
Cred ca trebuie sa regasim in noi, in fiecare clipa a vietii, fermitatea cu care au trait acesti doi apostoli, modul in care, pana la propria lor moarte: unul prin decapitare si unul prin rastignire cu capul in jos, au inteles sa-L marturiseasca si sa-L arate pe Dumnezeul pe care ei L-au cunoscut!
Ce post frumos!
Nu avem nimic in plus de facut!
Doar sa citim, doar sa ne luminam cunoscand Faptele apostolilor, doar sa aruncam cate un ochi iscoditor in epistole, in scrisorile lor de dragoste pentru omenire...
Da, simt ca nu iubesc cum mi-as dori!Si nici macar cat as putea iubi!Cum sa nu gandesc asta cand Dumnezeu imi preda lectii de iubire adevarata?
Vorbeam la telefon aseara cu Filip. Imi povestea ultimile lui noutati.
-Bunica Elena, am facut briose si tort!
-Bravo, Filip. Ma bucur pentru tine si pentru voi.
-Bunica Elena o sa-ti opresc si tie sa mananci tort. E foarte bun!
Nu ne-am vazut din 1 iunie cand ei au mers la mare si Filip a cerut ca eu sa-i insotesc.Doar cateva ore, mai mult in masina decat pe plaja, dar ore pline de bucurie simtindu-le mirosul de copilasi inca micuti. Asezat in scaunul de masina exact in spatele meu, imi arata printre scaune cate o cifra si imi spunea cate o vorba, in soapta, sa nu-l trezeasca pe George...
Nu stiu cand ne vom revedea. Inca suntem separati,inca mai credem in pericolul contaminarii cu covid...Dar Filip imi pastreaza din tortul lui, pentru ca este foarte bun si pentru ca, din iubire, el vrea ca eu sa am ceva foarte bun!
Aceasta este iubirea! Sa-i dai celuilalt prajitura ta care iti place cel mai mult!
Il iubesc pe Filip si pe copiii mei pentru ca nu stiu sa traiesc un alt sentiment fata de ei si ii iubesc nu pentru ca sunt cei mai frumosi sau cei mai destepti sau cei mai buni...nu! Pur si simplu ii iubesc, pentru ca e tot ce simt, cand e vorba de ei! O imensa blandete si candoare ... o mare dorinta de a le da tot ce am, de a contribui la fericirea lor...Si nu astept nimic inapoi! Nici macar ca ei sa fie cu mine, desi a merge cu ei,chiar fara a sti unde duce drumul,este un lucru tare frumos!
Le-am daruit aripi sa poata zbura cat mai sus sau macar la inaltimea copacilor, dar cred ca ei stiu ca eu sunt radacina spre care se pot intoarce...Iubirea de mama, mama-parinte unic pe pamant, pentru ca desi suna poetic ca parintii nu mor niciodata si chiar este adevarat,eu i-am crescut singura,din adolescenta lor!
Asa as vrea sa iubesc omenirea!Cum ii iubesc pe ei!
Si imi doresc ca in acest post frumos sa incerc, macar sa incerc, sa fiu ca o mama pentru cei pe care Dumnezeu ii aduce alaturi... Dar doar Harul Duhului Sfant e Cel care pune in inimi iubirea...
Iubirea, pacea, bunatatea sunt cele care inobileaza!Nu marirea,nu banii,nu masina sau casa...Bunatatea inimii lui Filip care la nici 5 anisori simte ca trebuie sa-mi pastreze din tortul lui o bucata, fara nici un regret, doar cu bucuria de a darui ceva foarte bun! Fara Duh Sfant, toate faptele le facem in felul nostru, al existentei noastre atat de banale...daruim ce prisoseste, ce-i invechit,sau un leu cu care cersatorul nu poate sa-si cumpere nici macar o paine...si vrem sa castigam Raiul!
Sfarsitul e aproape! Asa simt!Cum altfel daca calendarul arata ca a trecut aproape toata viata?
Am trait in felul meu, romantic,dezordonat,iubind, razand, plangand, castigand mai mult decat am pierdut.Imi asum responsabilitatea pentru toate cele traite,stiind ca nu pot schimba trecutul, pot insa sa traiesc prezentul alegand sa fiu un om mai bun, mai iertator... sa impart, nu doar cu Filip, felia de tort...Gandul e luminos, asa il vad, dar pana la fapta este un ocean de incercare...
Am doar acest timp! Aceasta zi!
Am avut o perioada cu incercari, din senin au venit ocara si lovirea. Am dus greu! Si realizand ca nu am dus tocmai dupa modelul Mantuitorului,am coborat in spovedanie si m-am inaltat la Sfantul Potir cerand ajutor la singurul nostru sprijin ...
Ghetimani... traim desigur si noi uneori, locuind in gradina Ghetimani cu lacrimi si suspine, dar indreptatindu-ne,si astfel plansul nostru nu este un plans care sa ajute, dimpotriva... Astazi am primit o alta lectie de smerenie si adevar! Si m-am privit in oglinda cautand femeia care se spunea ca sunt. Doar cateva secunde,pentru ca eu nu ma mai privesc in oglinda decat uneori cateva secunde si accidental.Si m-am vazut cum sunt: suvite albe imi ieseau dintr-un coc neglijent, niste riduri au aparut pe frunte si sub ochii incercanati era o buba dovada alergiei atopice cu care traiesc dupa moartea lui Grig. Nu semanam deloc cu femeia pe care o stiam ca sunt. Si nici cu cea despre care se spunea ca as fi! Dar ea, aceea era acolo sub inima pe care o port...era trecutul ...erau pacatele tineretii mele inca neiertate de Dumnezeu pentru lipsa deplinei pocainte... Si mi-am amintit un verset din paslmul 118" mai inainte de a fi umilit am gresit" Si-am inteles ca acest ghimpe in obraz imi este dat ca si lui Pavel,ca voi trai cu ocara poate tot restul de timp,ca batranetile mele poate vor fi mereu tavalite in noroi, fie de unul sau altul, mai apropiati sau mai indepartati...dar oamenii acestia nu au nicio vina, ei sunt doar instrumente ale lui Dumnezeu pentru plamadirea smereniei mele si sunt sprijinul meu in a-mi aminti ceea ce vreau sa uit si nu trebuie! De ce m-as supara? Nu este ca si cand au o vina ei pentru pacatele mele... Si ma ridic din Ghetimani, strang cu maini tremurand parul alb sub basmaua neagra, plec ochii cu convingerea ca ortodoxia este totusi o credinta a iubirii, acea Iubire care va da eliberarea din durere poate si aici ! Doar asa ne rugam! Pentru binele si din lumea acesta!Fie si doar o secunda cat sa pot sa simt racoreala si frumusetea Raiului in care Filip imi pastreaza din prajitura lui! Si daca nu o sa fie asa, astept veacul ce o sa fie!
Vorbeam la telefon aseara cu Filip. Imi povestea ultimile lui noutati.
-Bunica Elena, am facut briose si tort!
-Bravo, Filip. Ma bucur pentru tine si pentru voi.
-Bunica Elena o sa-ti opresc si tie sa mananci tort. E foarte bun!
Nu ne-am vazut din 1 iunie cand ei au mers la mare si Filip a cerut ca eu sa-i insotesc.Doar cateva ore, mai mult in masina decat pe plaja, dar ore pline de bucurie simtindu-le mirosul de copilasi inca micuti. Asezat in scaunul de masina exact in spatele meu, imi arata printre scaune cate o cifra si imi spunea cate o vorba, in soapta, sa nu-l trezeasca pe George...
Nu stiu cand ne vom revedea. Inca suntem separati,inca mai credem in pericolul contaminarii cu covid...Dar Filip imi pastreaza din tortul lui, pentru ca este foarte bun si pentru ca, din iubire, el vrea ca eu sa am ceva foarte bun!
Aceasta este iubirea! Sa-i dai celuilalt prajitura ta care iti place cel mai mult!
Il iubesc pe Filip si pe copiii mei pentru ca nu stiu sa traiesc un alt sentiment fata de ei si ii iubesc nu pentru ca sunt cei mai frumosi sau cei mai destepti sau cei mai buni...nu! Pur si simplu ii iubesc, pentru ca e tot ce simt, cand e vorba de ei! O imensa blandete si candoare ... o mare dorinta de a le da tot ce am, de a contribui la fericirea lor...Si nu astept nimic inapoi! Nici macar ca ei sa fie cu mine, desi a merge cu ei,chiar fara a sti unde duce drumul,este un lucru tare frumos!
Le-am daruit aripi sa poata zbura cat mai sus sau macar la inaltimea copacilor, dar cred ca ei stiu ca eu sunt radacina spre care se pot intoarce...Iubirea de mama, mama-parinte unic pe pamant, pentru ca desi suna poetic ca parintii nu mor niciodata si chiar este adevarat,eu i-am crescut singura,din adolescenta lor!
Asa as vrea sa iubesc omenirea!Cum ii iubesc pe ei!
Si imi doresc ca in acest post frumos sa incerc, macar sa incerc, sa fiu ca o mama pentru cei pe care Dumnezeu ii aduce alaturi... Dar doar Harul Duhului Sfant e Cel care pune in inimi iubirea...
Iubirea, pacea, bunatatea sunt cele care inobileaza!Nu marirea,nu banii,nu masina sau casa...Bunatatea inimii lui Filip care la nici 5 anisori simte ca trebuie sa-mi pastreze din tortul lui o bucata, fara nici un regret, doar cu bucuria de a darui ceva foarte bun! Fara Duh Sfant, toate faptele le facem in felul nostru, al existentei noastre atat de banale...daruim ce prisoseste, ce-i invechit,sau un leu cu care cersatorul nu poate sa-si cumpere nici macar o paine...si vrem sa castigam Raiul!
Sfarsitul e aproape! Asa simt!Cum altfel daca calendarul arata ca a trecut aproape toata viata?
Am trait in felul meu, romantic,dezordonat,iubind, razand, plangand, castigand mai mult decat am pierdut.Imi asum responsabilitatea pentru toate cele traite,stiind ca nu pot schimba trecutul, pot insa sa traiesc prezentul alegand sa fiu un om mai bun, mai iertator... sa impart, nu doar cu Filip, felia de tort...Gandul e luminos, asa il vad, dar pana la fapta este un ocean de incercare...
Am doar acest timp! Aceasta zi!
Am avut o perioada cu incercari, din senin au venit ocara si lovirea. Am dus greu! Si realizand ca nu am dus tocmai dupa modelul Mantuitorului,am coborat in spovedanie si m-am inaltat la Sfantul Potir cerand ajutor la singurul nostru sprijin ...
Ghetimani... traim desigur si noi uneori, locuind in gradina Ghetimani cu lacrimi si suspine, dar indreptatindu-ne,si astfel plansul nostru nu este un plans care sa ajute, dimpotriva... Astazi am primit o alta lectie de smerenie si adevar! Si m-am privit in oglinda cautand femeia care se spunea ca sunt. Doar cateva secunde,pentru ca eu nu ma mai privesc in oglinda decat uneori cateva secunde si accidental.Si m-am vazut cum sunt: suvite albe imi ieseau dintr-un coc neglijent, niste riduri au aparut pe frunte si sub ochii incercanati era o buba dovada alergiei atopice cu care traiesc dupa moartea lui Grig. Nu semanam deloc cu femeia pe care o stiam ca sunt. Si nici cu cea despre care se spunea ca as fi! Dar ea, aceea era acolo sub inima pe care o port...era trecutul ...erau pacatele tineretii mele inca neiertate de Dumnezeu pentru lipsa deplinei pocainte... Si mi-am amintit un verset din paslmul 118" mai inainte de a fi umilit am gresit" Si-am inteles ca acest ghimpe in obraz imi este dat ca si lui Pavel,ca voi trai cu ocara poate tot restul de timp,ca batranetile mele poate vor fi mereu tavalite in noroi, fie de unul sau altul, mai apropiati sau mai indepartati...dar oamenii acestia nu au nicio vina, ei sunt doar instrumente ale lui Dumnezeu pentru plamadirea smereniei mele si sunt sprijinul meu in a-mi aminti ceea ce vreau sa uit si nu trebuie! De ce m-as supara? Nu este ca si cand au o vina ei pentru pacatele mele... Si ma ridic din Ghetimani, strang cu maini tremurand parul alb sub basmaua neagra, plec ochii cu convingerea ca ortodoxia este totusi o credinta a iubirii, acea Iubire care va da eliberarea din durere poate si aici ! Doar asa ne rugam! Pentru binele si din lumea acesta!Fie si doar o secunda cat sa pot sa simt racoreala si frumusetea Raiului in care Filip imi pastreaza din prajitura lui! Si daca nu o sa fie asa, astept veacul ce o sa fie!
