Iarasi Plecari...

Am in arhiva blogului incepute cateva postari, una despre Georgia, una despre Israel, alta Rusia-dragostea mea...

Nu am timp sa scriu, sau poate timp ar fi, dar ma simt( de la intoarcerea din Rusia sentimentul e acut), ca pe un peron, asteptand trenurile... sau avioanele.

Am crezut ca plecarile mele sunt de la Dumnezeu si Il intrebam cand si cand " Ce vrei, Doamne ,sa-mi arati?"Numai ca nu auzeam nimic...

O tacere blanda ma invaluie si eu mai despachetez un bagaj si iar fac altul...

Azi am luat un troler nou, mic,pentru "bagaj de mana". Si tot azi, duhovnicul meu a cazut pe ganduri si a zis ca Dumnezeu nu vrea sa-mi arate nimic, imi implineste doar vise...Dumnezeu mi-a aratat Tot ce trebuia...Si ca e un duh bun care ma poarta si  in locuri in care ortodoxia e doar un filon mititel de credinta... Parintele se referea la noua destinatie spre care voi porni in curand...

Cu ajutorul lui Dumnezeu care implineste vise! Dar e normal! Asta face cu fiecare dintre noi, clipa de clipa, doar ca uneori altcineva trebuie sa-ti spuna...

Astazi am fost sa vad un om care imi este tare drag si inainte sa plec spre el am intrebat:

-Vreti sa va aduc ceva?

si de la am primit un sms cu o rugaminte, sa duc ceva banal, ieftin, dar ceva ce ii lipsea , dar nu pentru dansul ci pentru altii... 

Ca o incercare a dragostei si a rabdarii , nu am gasit usor acel lucru...am batut bulevardul in sus si jos de doua ori. Era cald si eu eram imbracat prea gros, poseta imi atarna ca un pietroi in mana, telefonul suna prea des, dar eu continuam sa caut ...

 Am cerut lamuriri si am primit inapoi un mesaj:

-Daca e greu, renuntati !

-Nu, nu-i greu! Caut!

Si, asa cum face Dumnezeu cu cei care persevereaza in lucruri bune, am gasit si am dus acel lucru mic, neinsemnat...

Si m-am trezit zicand la drum catre soferul meu:

-Vezi ce putere are iubirea? Nu am obosit niciun pic si nici nu m-am suparat ca alerg dupa un fleac! Iubirea care toate le poate si care nu cauta ale sale! Asa, cum mama cand este sculata din somnul cel mai dulce, de copilul care plange, nu se gandeste decat la plansul copilului si cum sa-l impace, nicidecum la cat de bine dormea ea...Vai, minunata si mare forta are iubirea!

Si am continuat drumul spre  omul acesta nestiind cat aveam sa primesc inapoi...Inmiit...

Clipe de taina si de curatire...

M-a dus la masina care ma astepta

Din poarta m-a petrecut cu privirea,asa cum numai mama mea o facea,iar cu inima a ramas lipit de mine, in rugaciune

Si cand ma intorceam acasa, prin campul pustiu, cu inima plina de Bucuria Iubirii pe care o primisem, am zis iar:

-Doamne, Tu stii ca eu nu merit..."Iesi de la mine ca sunt om pacatos" 

Dar spuneam asa, alintandu-ma si pocnindu-mi palmele de bucurie ca gasisem mai multa Iubire decat daruisem , precum copilul care plange si pe care mama il alinta in miez de noapte, desi uneori poate si ea ar plange...

Si plec la drum iar...mii de kilometri, zeci de mii... acum voi trece oceanul ...dar desi despartiti, las in urma un parinte care sa vegheze la drumul meu...si despartirea nu-i despartire , pentru ca nimic nu-i lumeste din ceea ce traim, totul are talc, totul are radacini si brate de rugaciuni...nesfarsitele brate ale rugaciunii unui duhovnic ...