Iarasi Plecari...

Am in arhiva blogului incepute cateva postari, una despre Georgia, una despre Israel, alta Rusia-dragostea mea...

Nu am timp sa scriu, sau poate timp ar fi, dar ma simt( de la intoarcerea din Rusia sentimentul e acut), ca pe un peron, asteptand trenurile... sau avioanele.

Am crezut ca plecarile mele sunt de la Dumnezeu si Il intrebam cand si cand " Ce vrei, Doamne ,sa-mi arati?"Numai ca nu auzeam nimic...

O tacere blanda ma invaluie si eu mai despachetez un bagaj si iar fac altul...

Azi am luat un troler nou, mic,pentru "bagaj de mana". Si tot azi, duhovnicul meu a cazut pe ganduri si a zis ca Dumnezeu nu vrea sa-mi arate nimic, imi implineste doar vise...Dumnezeu mi-a aratat Tot ce trebuia...Si ca e un duh bun care ma poarta si  in locuri in care ortodoxia e doar un filon mititel de credinta... Parintele se referea la noua destinatie spre care voi porni in curand...

Cu ajutorul lui Dumnezeu care implineste vise! Dar e normal! Asta face cu fiecare dintre noi, clipa de clipa, doar ca uneori altcineva trebuie sa-ti spuna...

Astazi am fost sa vad un om care imi este tare drag si inainte sa plec spre el am intrebat:

-Vreti sa va aduc ceva?

si de la am primit un sms cu o rugaminte, sa duc ceva banal, ieftin, dar ceva ce ii lipsea , dar nu pentru dansul ci pentru altii... 

Ca o incercare a dragostei si a rabdarii , nu am gasit usor acel lucru...am batut bulevardul in sus si jos de doua ori. Era cald si eu eram imbracat prea gros, poseta imi atarna ca un pietroi in mana, telefonul suna prea des, dar eu continuam sa caut ...

 Am cerut lamuriri si am primit inapoi un mesaj:

-Daca e greu, renuntati !

-Nu, nu-i greu! Caut!

Si, asa cum face Dumnezeu cu cei care persevereaza in lucruri bune, am gasit si am dus acel lucru mic, neinsemnat...

Si m-am trezit zicand la drum catre soferul meu:

-Vezi ce putere are iubirea? Nu am obosit niciun pic si nici nu m-am suparat ca alerg dupa un fleac! Iubirea care toate le poate si care nu cauta ale sale! Asa, cum mama cand este sculata din somnul cel mai dulce, de copilul care plange, nu se gandeste decat la plansul copilului si cum sa-l impace, nicidecum la cat de bine dormea ea...Vai, minunata si mare forta are iubirea!

Si am continuat drumul spre  omul acesta nestiind cat aveam sa primesc inapoi...Inmiit...

Clipe de taina si de curatire...

M-a dus la masina care ma astepta

Din poarta m-a petrecut cu privirea,asa cum numai mama mea o facea,iar cu inima a ramas lipit de mine, in rugaciune

Si cand ma intorceam acasa, prin campul pustiu, cu inima plina de Bucuria Iubirii pe care o primisem, am zis iar:

-Doamne, Tu stii ca eu nu merit..."Iesi de la mine ca sunt om pacatos" 

Dar spuneam asa, alintandu-ma si pocnindu-mi palmele de bucurie ca gasisem mai multa Iubire decat daruisem , precum copilul care plange si pe care mama il alinta in miez de noapte, desi uneori poate si ea ar plange...

Si plec la drum iar...mii de kilometri, zeci de mii... acum voi trece oceanul ...dar desi despartiti, las in urma un parinte care sa vegheze la drumul meu...si despartirea nu-i despartire , pentru ca nimic nu-i lumeste din ceea ce traim, totul are talc, totul are radacini si brate de rugaciuni...nesfarsitele brate ale rugaciunii unui duhovnic ...

George

Il tin in brate ca pe un buchet de orhidee... cu grija sa nu  strivesc nici frumusetea petalelor, dar nici corola tainica a lor. Am linistea inimii care l-a iubit dinainte de nastere  si  siguranta bratelor ce au tinut si alti copii...

Este al meu...George-Gabriel!

Nepotul meu, baiatul fiului meu, Andrei!Poarta pentru vesnicie numele bunicului lui...sub scutul sigur al Sfantului Gheorghe si al arhanghelului Gavriil.

Are abia o zi.

Poate creste oricat! Intr-o zi, poate o sa fie mai inalt decat tatal lui, poate fi un barbat oricat de puternic, poate implini orice aspiratie pe care o poate avea, poate urca toti muntii, poate cobori in adancul oceanelor lumii, dar nimic nu va schimba acest lucru: ca el este al meu!

Prin venele lui, acum fine ca niste linii subtiri, trasate cu creion, curge sangele meu... carnea lui are in compozitie adn-ul meu...si eu cu el voi fi, oriunde vor calca picioarele lui... 

Il privesc bland si mintea mea ii spune deja sigurul fapt asteptat de umanitate ... nasterea unui copil care avea sa ne redea Raiul...
"Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel..."

Si il privesc rostogolindu-se in bratele mele , sigur ca ele il vor tine...si-l tin firesc...cu zambet larg...

Cum as putea sa-I arat  lui Dumnezeu cat Ii multumesc pentru el? Cum altfel decat crescandu-l ca el sa-I apartina , atenta sa nu fiu un factor care sa-l rataceasca prin tufisurile si tenebrele acestei vieti?

Si ii spun incet, convinsa ca vorbele ajung la inima lui, cea care ma stie...  

Nu iti promit nimic, pentru ca nu am nimic, nici clipa de acum nu e a mea, e darul lui Dumnezeu pentru noi, in toamna aceasta, dupa alte toamne in care am sters lacrimi, am jelit, am acoperit ochi dragi pregatiti de Inviere...si desi cred si credeam profund in Inviere, atat de greu e sa traiesti despartirile...Mama, Ina, Tudor, fetita -ingeras care scutura clopoteii in ceruri, Grig tanar si frumos... ei, toti par stransi in tine, prunc sfant rostogolit in bratele mele...pentru ca sangele tau e sangele meu si pentru ca ei,  toti acestia, mama, prieteni, sot si nepoata, toti prin iubirea pe care le-am purtat-o sunt in Adn-ul meu, parte a mea...parte a ta...

Si te imbratisez ca si cand pe mine ma imbratisez, copil frumos si eu , aproape tamaduit de apropierea ta...

Mirosi frumos...dumnezeieste ...a mir, a sfintenie, a curatenie, a ceva ce nu poate fi total povestit in cuvinte ...sarut grumaz, sarut scutece, ating, prin atingerea ta, Cerul, Vesnicia...

Si uite asa, in toamna aceasta atat de frumoasa,intelegem totul si punem gand bun pentru toate...Cu adevarat"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte"

Traim impreuna imbratisati, bunica si nepot, un anotimp al plenitudinii, al amintirii, dar si al inscrierii intr-un ciclu al inoirii neamului nostru...

Bine-ai venit, minune!