Gand de seara tarzie

Sa ma iertati, dragii mei! 

Ma ratacesc in atatea lucruri prea putin importante si nu mai poposesc pe blog decat rar... Caut uneori sa vad daca sunt comentarii...de trei zile incerc sa scriu despre ultimul pelerinaj in Israel , dar nu reusesc sa finalizez... Am fost la Closca si nici despre asta nu am scris...

Sambata un domn si o doamna m-au oprit pe strada si m-au felicitat pentru blog si eu am amutit... stiam ca nu mai scriu decat accidental si felicitarile dansilor, erau doar un clopotel care zanganea aratand ceva... apoi duminica o doamna imi spunea ca dansa reciteste blogul pentru  ca nu mai sunt postari noi...azi altcineva  imi spunea la fel...

Si m-am rusinat!

Pentru ca e treaba mea  sa scriu pentru cei pe care i-am adunat...mi-am aminit vulpea din Micul Print... "Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit."

Si e o raspundere din iubire, pentru ca eu imi iubesc cititorii si daca ii iubesc, trebuie sa-i si respect...

Am hotarat pentru mine cateva lucruri. Inca e devreme...inca nu pot sa va spun multe ... dar blogul, o sa va ramana voua! Nu-l voi inchide nici eu si nici copiii mei!Blogul o sa ramana deschis atat timp cat lumea aceasta a internetului o sa fie asa cum e acum... ca oricine vrea de aici o lacrima, sa o ia, sau un zambet, sau un sfat...un cuvant...

Poate intr-o zi Filip o sa citeasca ceva pe blog .Cred ca el ma va cunoaste mai bine decat copiii mei si poate el ma va si iubi mai mult!Asa se intampla mereu, cand nu ai timp sa stai mai mult unul cu altul, ramane dorul si intre mine si Filip sunt multe doruri...

Azi am vorbit la telefon si ma imbratisa imbratisand telefonul!

Asa va imbratisez eu acum in prag de noapte...si va promit sa va scriu maine, dupa sfanta liturghie si sa va povestesc ceva...

Haideti, iertati-ma ca am lipsit ... am sa mai lipsesc, sa stiti, din cand in cand, dar voi nu veti lipsi niciodata din inima mea si nici din rugaciunea mea. Dumnezeu sa va binecuvinteze, dragilor dragi si sa va rasplateasca dragostea pe care mi-o purtati, cu alta dragoste! Si vreau sa inchei seara mea de primavara cu acest capitol 13 din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."