Rusia e iubirea mea. Iubirea si marea mea slabiciune. Nu stiu de unde o am... din amintirea lui Grig, din inima tatalui meu care a strabatut Rusia in al doilea razboi mondial si a lasat pe campurile de lupta parte a sanatatii lui,din iubirea parintelui Leontie fata de sfintii rusii, iubire transmisa prin lectura dupa slujbele de vecernie...
Nu stiu, dar cert e ca Rusia e o destinatie spre care as pleca oricand. Desi e greu,e mult, e scump, e istovitor...
Seara inainte de plecare, cineva," iubitor" de telefoane mobile mi-a luat din poseta, pe negandite, telefonul avand in el istoria tuturor prieteniilor mele. Greu, istovitor a fost, pana am recuperat o cartela cu acelasi numar si am pus-o intr-un telefon vechi.
-Sfantul Ioan Botezatorul este cu tine. Te ajuta sa te despatimesti-avea sa-mi spuna Parintele
Nu stiu, dar cert e ca Rusia e o destinatie spre care as pleca oricand. Desi e greu,e mult, e scump, e istovitor...
Seara inainte de plecare, cineva," iubitor" de telefoane mobile mi-a luat din poseta, pe negandite, telefonul avand in el istoria tuturor prieteniilor mele. Greu, istovitor a fost, pana am recuperat o cartela cu acelasi numar si am pus-o intr-un telefon vechi.
-Sfantul Ioan Botezatorul este cu tine. Te ajuta sa te despatimesti-avea sa-mi spuna Parintele
Deci am plecat iar in Rusia ... tot cu Emaus si Anatolie... pana in Iasi cu avionul...
si pe drum, deja telefonul meu vechi era mort sau macar adormit in poseta, dovada ca sfantul Ioan Botezatorul ma vegheaza neobosit.
Manastirea Cetatuia este deja punct in pelerinajul meu, acolo, la maica Modesta, ma odihnesc si imi incarc bateriile duhovnicesti...
Am mancat la Cetatuia...maica ne-a ospatat extraordinar de generos, facand dovada ca in manastirile din Roamnia , pelerinii sunt tratati ca ingerii, dupa cuvantul Apostolului Pavel... am dormit la Cetatuia in chilia maicii ...
Prima zi de pelerinaj 1 iulie 2017, sambata...
A fost un grup mare... 80 si ceva de oameni, impartiti in doua autocare...unii in Vip cu Anatolie si Andrei, dragul meu Andrei...si eu cu inca 30 intr-un autocar mai mic, cu Denis si Tudor si cu parintele Valentin . Anele din Iasi cu grupul lor aveau sa fie in autocarul Vip, pe primele locuri si tot acolo era si Raluca si Anca, dar acest lucru nu avea sa ma instraineze, decat de cei care si-au dorit acest lucru...
Aveam sa privesc curioasa chipurile de langa mine...ei aveau sa fie familia mea pentru aproape trei saptamani...si aveau sa ramana ai mei, restul de viata...
Am strabatut, in prima zi, distanta de la Iasi pana la Kiev...cu vami...cu popasuri in statiile de alimentare carburanti si la Chisinau s-au urcat fetele mele dragi, Elena mea si Veronica mea...si am continuat drumul cu ele...
din cand in cand cate o cantare intrerupea tacerea...
Si dimineata... card mare, cu preotii si maicile in frunte, am plecat la Lavra...
Duminica 2 iulie/ a doua zi de pelerinaj si prima sfanta liturghie ...
"In orice parte te vei uita amintirea acelor privelisti te va urmari restul de viata.Pentru ca Lavra Pesterilor este un loc binecuvantat de Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Domnului.
Cuviosul Teodosie a proroocit ca va fi aici o biserica foarte mare si biserica a fost construita, chiar din initiativa Cuviosului Teodosie.
Istoria este acesta: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a binecuvantat doisprezece ziditori din Grecia care au venit incoace pentru a construi biserica pentru rugaciunile Cuviosilor Antonie si Teodosie. Ei doreau foarte mult ca aici sa fie un sobor, o biserica foarte mare. Biserica a fost construita. Insa in timpul celui de-al doilea razboi mondial biserica a fost bombardata. A ramas doar un perete din biserica, a fost pastrat si-l putem vedea marcat in actuala constructie si a mai ramas o cupola care este sus in partea dreapta. A fost ridicata o noua biserica dupa razboi. Este o biserica mare cu cinci altare. In aceasta biserica este pristolul central in cinstea Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si inca patru bisericii cuprinse toate in aceasta constructie mare deci sunt cinci biserici intr-una. Sus la coruri sunt doua biserici in cinstea Schimbarii la Fata si in cinstea sfantului Apostol Andrei, la primul nivel avem doua bisericii in cinstea Sfantului Arhidiacon Stefan si sfantul Prooroc Ioan Botezatorul." Acestea le scriam anul trecut...istorii permanent adevarate...
Impreuna cu parintele Teodor, in Catedrala Adormirii Maicii Domnului, mi-am gasit loc pe bancuta, pe lateral si acolo aveam sa stau la acea minunata sfanta liturghie...
nu mi-am imaginat ca voi putea merge... dar am mers... am coborat in pesteri si am multumit sfintilor care au facut posibil pelerinajul meu ...aveam o luna de la operatia genunchiului meu ...eram cu o orteza care imi strangea mai rau ca un gips piciorul... coboram greu...urcam greu, dar scarile acelea nu au fost o piedica...
Purtam pe mine o bluza din matase naturala cumparata de la o firma recunoscuta... o pastrasem noua pentru Kiev! In catedrala a trebuit sa ma acoper pe spate pentru ca desi noua...in spate s-a desfacut ...Si l-am auzit iar pe Parinte zicand:
-Sfantul Ioan Botezatorul este cu tine...
Si ca despatimirea mea sa continuie... nici aparatul foto nu mai facea poze frumoase...
-Cine lipseste? E doamna Lavinia? E doamna Mihaela?
am plecat la Manastirea VEDENSKAIA
Manastirea Vedenskaia sau Icoana Maicii Domnului chemare la smerenie
Maica Domnului de la Vedenskaia ("Chemare la smerenie")
In vara anului 1993, inchinanduse in fata icoanelor din biserica manastirii "Vedenskaia" (Intrarea Maicii Domnului in Biserica) din Kiev, egumenul Damian a observat ca una dintre ele, care o infatisa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, se cam intunecase. I sa parut ciudat, caci nu trecuse decat un an de cand fusese redata in buna stare manastirii, de schimonahia Teodora, care o pastrase ca pe o comoara, in toti anii cat biserica fusese inchisa. Deosebit de frumoasa, asezata intrun chivot special facut pentru ea, icoana fusese pusa la loc de cinste, in stanga iconostasului. In urma observatiei facute de monahul Damian, sa luat hotararea ca icoana sa fie restaurata. Indepartand in acest scop sticla chivotului, nu mica a fost mirarea celor prezenti, cand au observat ca, de fapt, icoana era la fel precum o stiau, tonalitatea culorilor fiind neschimbata, doar sticla ceo acoperea nu mai era aceeasi. Pe luciul ei aparuse o dublura a Maicii Domnului din icoana, o imagine usor argintie, precum cea a negativului unui film. Un fenomen nemaiintalnit. Cum a fost posibil? Sa cerut parerea oamenilor de stiinta. Cu binecuvantarea mitropolitului, cercetatorii sau lansat in descifrarea misterului. Pornind de la ideea ca ar fi un fals, au analizat icoana, au examinat imaginea de pe sticla, au luat mostre de vopsea de pe cea dintai si particule din substanta depusa pe cea din urma si le-au studiat la microscop. Nici vorba de urma vreunei pensule! Imaginea aparuta in mod inexplicabil pe interiorul sticlei. Nu a trecut mult timp si egumenul Damian ii invita din nou la manastire pe cercetatori. Pe noua sticla ce acoperea icoana, de data aceasta pusa la o distanta mai mare, se imprimase din nou chipul Maicii Domnului. Un an de zile le-a trebuit specialistilor ca, in urma unor analize amanuntite si a unor indelungi dezbateri pe marginea lor, sa si decline competenta, afirmand ca, "deocamdata", stiinta nu poate explica fenomenul. Sticla pe care s-a imprimat chipul Maicii Domnului, considerata icoana nefacuta de mana omeneasca, a fost inramata si depusa, si ea, spre inchinare. Se spune ca cei care au ganduri tulburi, cu greu se pot apropia de ea, o forta necunoscuta respingandui si facandui sa scoata tipete ciudate. In 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ucrainene a hotarat ca cele doua icoane, Maica Domnului si "dublura" ei, sa fie trecute in randul icoanelor facatoare de minuni.
In aceiasi biserica sunt moastele sfintelor Dimitria si Olimpiada.
Cuvioasa Dimitra din Kiev
Cuvioasa Dimitra s-a născut în 1810 în oraşul Silistra, într-o familie de oameni foarte credincioşi. Mai târziu, familia Cuvioasei s-a mutat în Basarabia. Dimitra s-a căsătorit cu Ivan Egorov, căpitan în armata rusă, însă acesta a murit eroic în Războiul Crimeii (1853-1856). Maica Dimitra a luat şi ea parte la apărarea Sevastopolului (1855-1856), acordând asistenţă celor răniţi în război. În timpul Războiului Ruso-Turc (1877-1878), ea a organizat un spital pentru răniţi în propria sa casă din Kiev. Din 1856, Cuvioasa Dimitra a dus o viaţă plină de evlavie sub îndrumarea Mitropolitului Isidor Nikolski, care i-a fost părinte duhovnicesc. A trăit în lume, dar a fost calugărită în taină, desfăşurând o activitate asiduă în beneficiul bisericii şi al societăţii.
Monahia Dimitra a alcătuit o comunitate de femei creştine menită să sprijine văduvele şi orfanii de război. Era practic nucleul din care avea să se constituie ulterior obştea maicilor de la Mănăstirea ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ (Vovidenia) din Kiev. Considerată întemeietoarea acestui sfânt aşezământ, Cuvioasa Dimitra n-a mai apucat însă să conducă această obşte: a trecut la Domnul în pace, în martie 1878, la Sankt Petersburg, în ziua prăznuirii celor 40 de Mucenici.
A fost înmormântată temporar în Lavra Aleksandr Nevski. În acelaşi an, rămăşiţele pământeşti ale Cuvioasei au fost aduse la Kiev, la Mănăstirea Vovidenia, conform ultimei sale dorinţe. La scurt timp după ce mănăstirea a fost închisă, rămăşiţele au fost duse la cimitirul din Zverynets.
În 1996, cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir al Kievului şi al întregii Ucraine, moaştele Cuvioasei au revenit la aşezământul monahal Vovidenia, descoperindu-se cu această ocazie că partea de sus a corpului şi a capului au fost ferite de putreziciune, iar sub îmbrăcămintea lumească a Cuvioasei se găsea paramanul monastic.
Pentru faptele sale şi viaţa sa binecuvântată, Dumnezeu a hărăzit-o cu minunatul dar al tămăduirii celor bolnavi. Cuvioasa Dimitra a fost canonizată de Biserica Ortodoxă din Ucraina pe 18 aprilie 2008.
Aici la manastirea Vedenskaia, mi-am cumparat o caciulita speciala ... am cunoscut o maica ...maica Elena care ma poarta in rugaciunile ei , asa cum si eu incerc sa nu o uit... rugandu-ne unii pentru altii implinim una din poruncile lui Dumnezeu...
Catedrala Sfintei Treimi din Mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Ilie (1069) – catedrala în care acum se află moaştele Sf. Lavrentie, Sf. Teodosie şi ale Sf. Filaret.
In secolul marii prigoane împotriva Bisericii Creştine şi a slujitorilor săi, secolul în care, cu o ură nedisimulată, monstruoasă, puterea atee din estul Europei a batjocorit şi a supus la grele persecuţii şi chinuri milioane de creştini (exact ca în primele patru veacuri de după Hristos), Dumnezeu a lăsat în Rusia câteva figuri emblematice de oameni ai Săi, care au sprijinit şi au întărit în credinţă poporul drept‑credincios: Sf. Ioan de Kronstadt (trecut la Domnul în anul 1908), Sf. Iona din Odessa (1924), Sf. Serafim de Viriţa (1949), Sf. Lavrentie al Cernigovului (1950), Sf. Matrona din Moscova (1952), Sf Luca, Arhiepiscopul Crimeii (1961), Sf. Ioan Maximovici (pentru diaspora rusă, 1966)… Aceştia sunt poate cei mai cunoscuţi sfinţi ai secolului XX – teologi cu lucrări de mare anvergură duhovnicească, nebuni pentru Hristos, stâlpi ai ortodoxiei veneraţi pe bună dreptate de poporul pravoslavnic. Unii dintre ei au lăsat proorociri asupra vremurilor din urmă, care deja au început să se împlinească..
La Cernigov l-am reintalnit deci pe sfantul Lavrentie... Ni s-au deschis raclele si ne-am inchinat cu mare nadejde sfintilor Lavrentie, Teodosie si Filaret...
Ea este o femeie din Basarabia, ramasa de ani de zile in Ucraina...inima ei m-a primit si pe mine pentru ca amandoua inimile noastre bat romaneste...
Si am revenit in oras ...la hotel unde iarasi am dormit singura, cumva separata de oameni, dar ... am mers in camera la fete...am mancat impreuna si apoi m-am odihnit cateva ore pentru ca la ora 4.30 am plecat spre Rusia...
3 iulie 2017 a treia zi...
Am trecut repede vama... drum lung ... am citit din Noul Testament, din cand in cand, cineva imi talcuia putin, maica Eulalia era tot mai prezenta, desi discret, elegant, dar era alaturi, o simteam in spatele meu ca si pe Monica.Uneori trimiteam in spate cate o bomboana...Piciorul stang mi-se umfla pana aproape de pocnire... oamenii care stiau ma ajutau sa cobor si sa urc, bagajele mele mergeau in alte maini, chiar si poseta -rucsac era la altcineva si uite, asa parcurgeam deja drumul spre sfinti
Sfintii Parinti din Pustia Optina au facut din acest loc pustiu si uitat de lume un focar si un izvor de spiritualitate isihasta, pentru intreaga Rusie, dar nu numai, incepand cu primele decenii din secolul al XIX-lea si continuand pana in plina perioada ateista - secolul XX. Spiritualitatea de la Optina este general recunoscuta in lumea crestin-ortodoxa, ca una ce a continuat isihasmul marilor parinti si nevointele spre desavarsire.
Inceputurile manastirii din Pustia Optina se pierd in negura vremii. Nu se stie inca data exacta a intemeierii actualei manastiri isihaste. Ca manastire, pustia luand nastere cu ceva vreme in urma, Optina exista cel putin din secolul al XVI-lea. Numele locului deriva din cuvantul rusesc ce inseamna "traind impreuna", lucru ce ne da de gandit ca se refera la faptul ca maicilor li s-a dat voie sa vietuiasca in manastire, alaturi de calugari, mai inainte de anul 1504.
Am stat la Optina cel mai mult de cand merg in Rusia...am ajuns seara, ne-am bucurat de faptul ca suntem acolo, am fost la biserica, am fost la izvorul sfantului Pafnutie...
bucurie la Optina
4 iulie marti...a patra zi de pelerinaj...dimineata de Optina
la sfantul Paisie de la Neamt
si nu as mai pleca de aici...
si a plouat la Optina, Dumnezeu implinindu-mi toate dorintele...ninsoare ...ploaie... soare... flori...
a plouat cum nu am vazut in viata mea... cu diamante ...cu lacrimioare care se uscau imediat pe noi,inoindu-ne sufleteste...
Manastirea de Maici ctitorita de sfantul Ambrozie... Optina prelungita in Samordino..."Minunata e Optina. Ea este o stare, o inima care nu incape in cuvinte... e un aer, un duh de rugaciune, iubire si pace..."scriam acum un an ... inca valabil
Sfântul Stareț Ambrozie de la Optina a fost un mare ascet rus din secolul al XIX-lea, care a avut o credință înflăcărată în Maica Domnului. El respecta în mod special toate sărbătorile Născătoarei de Dumnezeu, dublându-și rugăciunea în acele zile. Sfântul a întemeiat Mănăstirea Şamordino (cu hramul Icoana Maicii Domnului din Kazan) în apropiere de Optina și a dăruit maicilor Icoana Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” ca semn de binecuvântare.
Am stat la Samordino un timp fara timp... ne-am inchinat moastelor sfintei Sofia... cu binecuvantarea pr Valentin, am intrat in randul maicilor si m-am inchinat sfintei Sofia
Sfantul Tihon de Kaluga
In tineretea sa, a primit tunderea in monahism la manastirea Tchoudov din Moscova, insa dand curs dragostei sale pentru singuratate, s-a retras in pustnicie. A trait in ascetism intr-o padure deasa, pe malul raului Vepreika, in scorbura din trunchiul unui copac.
In timpul unei partide de vanatoare, printul Vasile Vladimirski, a mers la Sfantul Tihon cerandu-i acestuia sa paraseasca proprietatea sa. Printul a ridicat arma impotriva pustnicului, insa mana acestuia a paralizat. A primit vindecare prin rugaciunile sfantului Tihon. Incredintandu-se de sfintenia vietii pustnicului, printul l-a rugat pe acesta sa ramana in acel loc fagaduindu-i ajutorul in vederea construirii unei manastiri. Sfantul Tihon a construit asezamantul monahal unde a si vietuit pana la o varsta inaintata. Sfantul Tihon a trecut la cele vesnice in anul 1492. Trupul sfantului a fost inmormantat in biserica manastirii pe care a intemeiat-o.
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1374, de către Cneazul Vladimir Viteazul, cu binecuvântarea Sfântului Serghie de Radonej, care l-a adus și pe primul egumen al acestei mănăstiri, ucenicul său Atanasie. În prezent, mănăstirea are circa 20 de viețuitori. Egumenul mănăstirii este Arhimandritul Chiril. În afară de rânduielile obişnuite pentru o mănăstire, zilnic se citește molitfa (rugăciunea) şi Acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat, în faţa icoanei, pentru cei suferinzi de patima beţiei. Tot zilnic se săvârşesc slujbe de sfinţire a apei şi se înalţă rugăciuni pentru toţi cei ce pătimesc, cerând ajutor de la Împărăteasa Cerului, înaintea Sfintei sale icoane.
Icoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat" se află din vechime în mânăstirea Visoţki (Serpuhov, cum este cunoscută astăzi), dar nu se ştia de darul ei, până în anul 1878, când a avut loc prima vindecare minunată prin puterea Maicii Domnului dăruită acestei icoane. De atunci, nenumăraţi pelerini vin la sfânta mănăstire, cerând vindecare pentru soţi, fraţi, surori şi toți ce suferă de patimi trupeşti şi sufleteşti.
sursa :http://www.doxologia.ro/actualitate/ortodoxia-lume/praznuirea-icoanei-maicii-domnului-potirul-nesecat-la-manastirea-serpuhov
Cand am fost ultima data aici era martie dar ningea...brazii erau plini de zapada... acum erau si mai minunati, desi credeam ca nu-i posibil...
Ne-am cazat greu ...intr-o camera cu 16 paturi... deja maicile erau separate de noi, iar noi ne grupam greoi fapt care il epuiza pe Anatolie...Eu mergeam mereu cu fetele, cu Elena, Veronica si Raluca, pentru ca erau dependenta de ele, datorita piciorului inca bolnav ele ma ajutau cu iubire sa dorm in patul de jos... sa car geanta cand camera era la etaj... dar a fost bine alaturi era un paraclis in care am intrat si m-am rugat si am vorbit putin cu doamna Mihaela care era tulburata ca nu isi cumparase icoana... de la ea am primit doua nume spre pomenire...Constantin si Andrei...
5 iulie 2017...a cincea zi
Întrucât din naştere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele dumnezeieşti. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cântările.
Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în faţa cărora ardeau neîncetat candele şi dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.
Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor.
Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg.Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.
Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neaşteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la dânsa.
Curând sosiră vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, împărţirea pământurilor şi foametea.
În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creştinilor, unde venea mulţime mare de popor pentru a primi mângâiere şi izbăvire de mâhniri şi necazuri. Iar dânsa îi liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce şi le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt şi sufletul se tămăduia de tulburare şi tristeţe.
Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiaţi:
Toţi, toţi să veniţi la mine şi să-mi povestiţi necazurile voastre, de parcă aş fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi şi vă voi ajuta!
Agăţaţi-vă cu toţii de călcâiul meu şi vă veţi mântui, nu vă desprindeţi de mine, ţineţi-vă cât mai strâns!
La 2 mai 1952, se mută în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaştele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă şi izvorând fără oprire minuni, care se aşezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinţilor, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulţime de minuni săvârşite prin mijlocirea sfintei noastre maici.
sursa
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/05/03/sfanta-matrona-moscova/
Cata bucurie sa fiu aici... tin in brate un buchet cum nu am primit niciodata. Il am acum uscat in casa mea... buchetul de la sfanta Matrona ca sa-mi sprijine pasii. E drept ca doua doamne l-au refuzat in fata mea si asa ca sa nu-l dea Anei ... cineva mi l-a dat mie. Dar are importanta? Sfanta Matrona mie a vrut sa mi-l dea!
-Daca mai intarziati nu va mai asteptam!
-Faceti oamenilor ceea ce vreti sa va faca ei!-cuvant evanghelic.
Nu este usor! Fiecare are asteptarile lui si fiecare vrea ca altul sa cedeze ca lui sa-i fie bine si dracii ne agita , vorba unui parinte, ne sucesc cu furculita, dar ... revenim si ne pare rau...zambim si ne impacam...
-Credeti ca noua ne-a fost usor sa stim ca ne asteptati si intarziem? Dar aveam ceva de luat, doar de la Sofrino, nu pentru noi, pentru Dumnezeu, pentru sfinti, pentru Biserica...
Si mai tarziu, parintele Stefan zicand...
-Parinte, v-ati luat mitra?
Cutia cu racla era rotunda si parea a adaposti o mitra...
-Cand veti fi mitropolit, eu va aduc carja pentru ca mitra aveti si imi sunteti tare drag!
Si am ras cu totii si am pornit mai departe...mai adanc in Rusia minunata...spre Serghie Posad.
Parintele Teodor facea deja tumbe prin apa cumplit de rece...spre incantarea si admiratia parintilor :
-Mai, e atat de rece, ca abia m-am udat putin pe picioare, iar parintele Teodor se plange ca nu are loc de tumbe !-povestea unul din parinti
„unul dintre cei mai invatati monahi din prima jumatate a secolului al XVI lea, ce s-a distins ca teolog, filosof, scriitor si poet si a devenit cunoscut ca luminator si invatator al poporului rus: Maxim cel intocmai-cu-Apostolii, Marturisitorul, Mucenicul si Cuviosul. Este cel ce, prin dumnezeiasca chemare, a adunat laolalta toate darurile cele duhovnicesti; toate aceste supranume i se potrivesc in aceeasi masura, incat nici unul nu poate fi socotit o exagerare“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu