Nu mai sunt dregator si nici bogata nu sunt, dar fiecare pericopa evanghelica e pentru mine, ca pentru fiecare dintre noi , un sprijin in a trai frumos, dupa poruncile lui Dumnezeu.
Astazi a fost o duminica in care am ajuns,in sfarsit, la Closca...mereu pe drumuri in ultimile luni, Closca a devenit un loc in care merg mai rar,dar cand am vazut turla alba a bisericii, am trait bucuria ajungerii Acasa.
Biserica era plina de oameni si liturghia deja inceputa, iar cuvantul Apostolului un indemn minunat la pace intre noi
Fraţilor, îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii cu alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.( Coloseni 3,12-16)
În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu faci desfrănare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Ev dupa Luca 18/18-27
Dupa ce ne-a vorbit despre pericopa evanghelica, parintele ne-a vorbit despre sfintii praznuiti astazi..
Sfantul Virgil apostol al Carintiei
.Între călugării irlandezi doritori de „a străbate întregul pământ” pentru Hristos, alături de Columba, Columban, Chilian, Gall, se află şi sfântul amintit astăzi, Virgil, apostol al Carintiei, provincie în Austria de Sud, patron al oraşului Salzburg. S-a născut la începutul secolului al VIII-lea, în Irlanda, a fost călugăr şi apoi stareţ al mănăstirii din Aghaboe, iar în anul 743, a părăsit „insula sfinţilor” şi a trecut pe continent, începând lunga sa călătorie misionară, ce avea să se sfârşească în Carintia. S-a oprit pentru câţiva ani la Kiersy, la Pepin cel Scurt; acesta l-a trimis să evanghelizeze Bavaria, în anul 745. Ducele Odilon de Bavaria i-a încredinţat Mănăstirea „Sf. Petru” de la Salzburg şi, nu după mult timp, l-a numit succesor al episcopului Ioan.
Desemnarea lui ca episcop a dat loc unei controverse între doi sfinţi. Sfântul Bonifaciu, delegatul episcopului Romei pentru Germania, a dezaprobat numirea făcută de Odilon fără a-l fi consultat pe el, deşi nu avea nimic împotriva celui ales. Virgil a fost hirotonit episcop numai după moartea Sfântului Bonifaciu, în 755.
Între cei doi sfinţi au intervenit unele divergenţe şi pe teren doctrinal. Virgil, om cu o cultură vastă, atât de cunoscător în ştiinţele matematice, încât contemporanii îi spuneau „geometricianul”, în domeniul cosmologiei susţinea teoria antipozilor, potrivit căreia la antipodul lumii în care locuim noi există o a doua lume, locuită de alţi oameni şi luminată de alt soare decât al nostru. Să nu uităm că Sfântul Virgil a trăit cu opt secole înaintea lui Galileo Galilei şi a lui Copernic. Din punct de vedere doctrinal, teoria antipozilor conducea la negarea unităţii neamului omenesc, unitate afirmată de Sfânta Scriptură.
În această controversă, Bonifaciu era un apărător al doctrinei tradiţionale, sprijinit de aprobarea episcopului Romei Zaharia, care, într-o scrisoare a sa, califica noua teorie drept „perversă”. Din fericire, călugărul irlandez era însufleţit de duhul umilinţei într-o măsură egală cu pregătirea ştiinţifică. A lăsat la o parte discuţiile academice şi s-a dăruit cu toate puterile muncii de organizare a Episcopiei de Salzburg; în 744, a sfinţit prima catedrală a oraşului şi a adus în ea moaştele Sfântului Rupert, cel dintâi episcop al eparhiei. Zelul pentru răspândirea şi cultivarea vieţii evanghelice i-a purtat paşii prin Carintia, Stiria şi Panonia, unde a lucrat la convertirea ultimilor băştinaşi neîncreştinaţi şi a întemeiat multe mănăstiri, între care se numără şi cea de la Innichen, actuala Mănăstire „Sfântul Candid”, de la izvoarele fluviului Adige.
Călătoria pământească a neobositului misionar a luat sfârşit în ziua de 27 noiembrie a anului 784 şi trupul său neînsufleţit a fost înmormântat în Catedrala din Salzburg. Împreună cu Sfântul Rupert, predecesorul său, Sfântul Virgil este unul dintre cei mai vestiţi episcopi ai veacului al VIII-lea.
Numele personal Virgil este forma românească a numelui latin Vergilius, ajuns celebru prin autorul Eneidei – Publius Vergilius Maro. La rădăcina acestui nume se află cuvântul latin virga = vargă, nuia flexibilă şi lungă, simbol al frăgezimii şi al mlădierii; prin urmare, numele Virgil poate avea înţelesul de om fragil, delicat, mlădios. Sfântul episcop Virgil, asemenea tuturor sfinţilor, a dovedit că umila acceptare a dispoziţiilor superiorului legitim nu este semn de fragilitate, ci expresie nobilă a tăriei sufleteşti.
Sfanta Severa
Cuvioasa Severa din Trier,
egumenă († cca 646)
Când Sfântul Modoald a întemeiat Mănăstirea Sfântul Semforian pe malul râului Moselle din Trier, s-a pus problema cine va fi îndrumătoarea experimentată a surorilor adunate în aceasta. După cum avea să scrie mai târziu însuşi sfântul episcop, el nu a găsit o femeie mai virtuoasă în oraş decât sora lui, Severa. Încă din copilărie, sfânta a năzuit spre slujirea lui Dumnezeu, a respins numeroase cereri în căsătorie şi şi-a păstrat curăţia pentru Domnul.
Toată viaţa ei de până la intrarea în monahism nu s-a deosebit cu nimic de viaţa conformă rânduielilor monahale: sfânta petrecea ziua muncind, iar noaptea – în rugăciune. Mânia nu i-a întunecat chipul niciodată. La fel de primitoare şi de milostivă era şi faţă de puternicul conte al francilor şi faţă de ultimul sărac. După primirea cârjei de egumenă, cu înţelepciune şi blândeţe a păscut turma încredinţată ei, învăţându-le pe surori mai mult prin exemplul ei decât prin cuvânt poruncitor. Ea venea prima la biserică la slujbă şi pleca ultima, niciodată nu şi-a îngăduit sieşi să aibă mai mult decât aveau surorile ei. Mai mult decât atât, ea se înfrâna de la toate, chiar şi de la hrană şi somn. Când, după munci, monahiile se odihneau în chiliile lor, maica Severa cu râvnă şi cu rugăciune îndeplinea cele mai murdare şi grele ascultări, ca să se smerească pe sine şi să împlinească cuvântul lui Hristos despre faptul că cel care vrea să fie întâiul să fie tuturor slujitor.
Bogata moştenire primită de la părinţi, sfânta a pus-o la dispoziţia împodobirii mănăstirii şi ajutorării celor nevoiaşi. Dis de dimineaţă, mulţimi de oameni săraci aşteptau cu smerenie milostenii de la sfântă. Şi mai mult decât bunurile materiale oamenii doreau binecuvântările şi rugăciunile ei, precum şi cuvintele ei de învăţătură şi de mângâiere.
Urmând în toate învăţăturile Sfintei Biserici Ortodoxe Soborniceşti, Severa îşi ocrotea fiii duhovniceşti de învăţăturile mincinoase. Se ştie că ea a demascat şi înfierat rătăcirile Arhiepiscopului Ludolf. În mod deosebit, sfânta se îngrijea de educarea creştină a fecioarelor, care învăţau diferite meserii în mănăstirea ei. În popor, Severa era numită „mama fecioarelor”. După ce a trăit o viaţă lungă, cinstită de popor pentru sfinţenia ei şi proslăvită de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, sfânta s-a sfârşit în pace, fiind plânsă de surori şi de locuitorii din Trier şi împrejurimile acestuia.
La înmormântarea ei s-au strâns mii de oameni din toate colţurile ţinutului francilor. Sfântul trup al Severei şi-a găsit odihna în cripta bisericii mănăstirii alături de mormântul fratelui ei, Modoald şi al altor episcopi din Trier. Mormântul sfintei a devenit pentru credincioşi un izvor de mângâiere şi de vindecare a bolilor sufleteşti şi trupeşti.
După transformarea locaşului în mănăstire de călugări, moaştele sfintei au fost împărţite între bazilica Sfântul Matei şi biserica Sfântul Euharie, primul episcop al Trier-ului. În secolul al XVI – lea, în timpul Reformei, pentru a se evita profanarea, sfintele rămăşiţe ale Severei au fost mutate în Flandra, unde şi-au găsit odihna într-o mănăstire de maici.
În Mănăstirea de călugări „Sfântul Ilie” din Odesa, în biserica de jos, într-o criptă specială, se află o parte din sfintele moaşte ale Cuvioasei Severa de Trier.
Si am plecat in fuga cautand sa nu o pierd, rugandu-ma sa nu o pierd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu