Anul Nou este ceea ce incepe dupa Ziua care marcheaza sfarsitul unui timp masurat intr-un an.Pentru mine nu e important!Port in mine atat oboseala si atat dorinta am sa ma odihnesc, sa petrec un timp in casa mea, sa fie cald, sa fie curat, sa stiu ca toti ai mei si asta inseamna toti cei pe care ii stiu,sunt bine, iar eu, cu o carte in mana sa petrec un timp al meu, pe aceasta frantura de drum.
Dar e greu sa te odihnesti, pentru ca pana la judecata,totdeauna cineva rauvoitor te va impiedica sa o faci si va trimite peste tine toate plagile nelinistii si ale durerii. E greu sa te pastrezi bun si ingaduitor si bun pana la jertfa, cand si tu esti inca un om nespatimit .
Prin multe incercari trecem pe calea aceasta a curatirii! Si incercarile nu vor veni de unde te astepti, de la straini, de la necredinciosi, de la cei care stii ca au ceva impotriva ta. Totdeauna, sau aproape totdeauna, incercarile vin de la cei mai apropiati, de la cei carora crezi ca le pasa de tine. Ei te vor lovi, ei vor presara urzici pe drumul tau, cand te vad descult ...Si de aceia imi este greu...Am cativa oameni care nu m-au ranit niciodata,care imi stiu si zambetele si lacrimile, care imi respecta libertatea de a fi fara masca si fara ipocrizie,si ma iubesc cum sunt,oameni care mi-se daruiesc ca timp si straduinta a mintii si inimii lor sa ma ajute ... Dar am in preajma si oameni care desi declara si lor si altora, ca tin la mine, ma ranesc pentru ca ei nu stiu sa mangaie si pentru ca in adancul inimii lor sunt ca niste cutii goale...si se justifica zicand ca asa trebuie sa fie, pentru ca in ei exista numai Hristos si nu au treaba cu tine! Dar ce sa caute Hristos in intuneric? El este lumina! Lumina lumii!
Si duc greu loviturile si perceptia lor urata despre mine...Da, nu-s despatimita! Inca mai sunt zile in care ma simt bucuroasa intre prieteni si ii caut sa rad cu ei,sa povestim,sa ne bucuram de frumustetea zilelor... Dar sunt si multe zile in care duc greu privirile incruntate si dispretuitoare ale altora...Totusi imi spun in aceste momente,eu, singura imi spun, cuvintele unui cantec popular:
"Eu si atunci o sa fiu bun cand ma latra cainii-n drum/si n-oi arunca cu piatra sa ma mai latre odata/Si cu paine de secara, nici prea dulce nici amara, le-oi astupa gura/si in veci nu m-or latra!"
Iubiti-i pe cei care nu va iubesc si nu va respecta! Stati departe de ei, dar daca se intampla sa vi-i aduca viata alaturi, iubiti-i cum sunt, ca nu stiti luptele lor !Dar stati departe! Nu le fiti pricina de pacat si cadere!Nu va ganditi ca daca va vor cunoaste mai bine, va vor admira si va vor respecta si iubi!Chiar daca pe moment vor parea mai toleranti, mai ingaduitori cu voi, in adancul mintii lor, voi ramaneti asa cum v-au perceput initial, iar la primul vartej vor izbucni. Nici nu trebuie sa faceti ceva!Nu va ganditi ca puteti sa-i schimbati voi! Nu! Educatia se face in pruncie si daca ei nu au primit-o, fie ca nu li-s-a dat, fie ca nu au acceptat-o, vor reactiona asa cum le spune instinctul si va vor tranti la podea! Stati departe de cei care nu va iubesc! Fie ca va sunt neamuri sau straini de neam, tineri sau batrani, femei sau barbati ...nu-i provocati cu prezenta voastra.Nu-i atatati la manie!Feriti-va sa faceti milostenie cu cei care va dusmanesc pentru ca nu veti face decat sa mariti dusmania si ura lui.Am constatat prin propria mea experienta ca bunatatea si milostenia pe care o faci cu cel care te uraste e si mai mare pricina de dusmanie.Asa ca e suficient sa-l treci pe pomelnicul tau si straduieste-te sa poti sa zici:Doamne, iarta-i lui, pacatul acesta!
| "Femeilor,supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului. Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni" Epistola catre coloseni |
Cine va iubeste o sa o faca atat cat poate inima lui, mult sau putin, si chiar daca o sa va uite, cand o sa va revada, chiar si dupa ani de zile, o sa va iubeasca la fel!De aceia cu unii oameni totdeauna ne este bine, ne sunt odihna si pace!
Dar acesta nu e un argument ca noi sa-i iubim numai pe ei! Iubiti-i si respectati-i pe cei care va iubesc si va respecta!Pretuiti-i! Dati timp din timpul vostru pentru a fi cu ei, pentru ca in bunatatea lor crestem mai usor si noi buni!Dar iubiti-i si pe cei totdeauna cu pumnul strans. Vai, cat de greu trebuie sa le fie si cat vor suferi cand lovesc!Pentru ca nu e lovitura sa nu se intoarca in cel care da!
Intelegeti ca Dragostea e intodeauna de la Dumnezeu, e darul Lui,spre toti este trimisa, dar nu toti o primim din pricina propriei inimi invartosate! "Largiti cu totii inimile voastre " spune apostolul Pavel.Ar trebui sa fie atat de simplu!!!Si totusi simt ca nu ajung sa practic,sa implinesc pe deplin...Dumnezeu sa ne ajute, tuturor!
