Diminetile mele-Reflectii asupra vietii in fata mormantului meu

     Diminetile mele au in ele cele mai placute clipe ale zilei!Traiesc multumirea ca deschid ochii si pot spera la un alt timp de pocainta...traiasc intalnirea cu Iisus Hristos in Evanghelie ...traiesc speranta unei liturghii...Nu zabovesc acasa decat pentru a citi un pic, a verifica candela si apoi plec la biserica cu pasi fermi...Drumul meu pe carari atat de stiute.Drumul meu pe trotuarul umbrit de tei... Drumul meu pe langa spalatoria auto in care ma cunosc toti lucratorii si ma saluta cu sarut mana...Orasul abia se trezeste la ora la care eu merg spre biserica manastirii, dar imi place linistea orasului meu. Este un oras nou. Generatia mea l-a desenat pe harta  Baraganului...Eram atat de tineri cand am venit aici! Si atat de plini de entuziasm, de fericiti ca avem sansa sa facem ceva ca lumea sa fie mai frumoasa, desigur dupa aspiratiile  pe care noi  le aveam...Si a trecut totul ca un vartej de vant... Ca ieri purtam fustite scurte si parul despletit pe umerii arsi de soare si copii agatati de mainile mele ca doua galeti pline cu apa cristalina... Multimile prin care treceam se desfaceau ca filele cartilor, iar eu ridicam capul stiind ca sunt una din femeile tinere si frumoase ale orasului...Prezenta lui Grig in viata mea a dat incredere mersului meu...Iar astazi trec cu capul in jos pe aceleasi strazi ale orasului meu...Ce s-a schimbat?

A disparut increderea ca pot face ceva ca lumea sa fie mai buna!Am inteles ca  singura contributie adevarata am avut-o in educatia copiilor mei si a celor cativa oameni care au crezut in adevarul cuvintelor mele. In rest multe au fost vorbe in vant si chiar si atitudinea mea nu a fost o atitudine care sa convinga pe toti si asta nici inainte de moartea lui Grig si nici dupa.Separ, pentru ca asa a ajutat Domnul sa pot face, viata mea in doua momente: viata inainte de moartea lui Grig si viata de dupa moartea lui Grig.Am realizat ca nu pot face nimic, nici macar pentru a schimba perceptia lumii despre mine!Pot imbraca orice.Pot sa-mi dau salul jos din cap.Pot pune in picioare orice pantof, chiar si pe cel mai scump.Pot agata de mana mea cea mai frumoasa poseta si pot pune in ea chiar si portofelul Dolce Gabana daruit de Ruxandra si acesta sa fie doldora de carduri... Pentru lumea acestui veac nu voi fi decat o baba care mai are putin si va da coltul...Asa am auzit aseara din partea unei doamne cu 15 ani mai tanara, care efectiv ii lua apararea unei doamne de varsta mea, cand cineva o acuza de lucruri urate pe care le-ar fi facut! Desigur ea nu stie ca daca Dumnezeu ii da timp, acesti 15 ani vor trece ca vantul...va clipi de doua ori, se va intoarce in caruselul vietii, sus-jos de cateva ori, si se va trezi la varsta noastra si altcineva o va batjocari si pe  ea...De ce suntem oare atat de necrutatori cu cei care sunt in varsta? Ce se intampla cu acest popor pe care eu l-am iubit si il iubesc, de nu-s respecta batranii, nu-s cunoaste valorile, nu vor sa invete nimic de la ei?

Ce se intampla cu acest neam in care nimeni nu te apara de clevetirea aproapelui tau si crede despre tine orice ii spune alt om? Ce se intampla cu aceasta lume in care profesorii nu-i mai invata pe elevi respectul si asta pentru ca nici ei nu-l au fata de nimeni?Ce se intampla cu biserica lui Hristos care face acelasi lucru? 

Ce se intampla cu lumea?

Nu mai regasesc in ea increderea pe care noi o aveam in cuvantul celuilalt, pentru ca a fost un timp in care daca cineva spunea ca un lucru este cumva anume, asa si era...Prea putini imi cer sfatul in problemele grave ale vietii...Si eu mi-l amintesc si acum pe Tedi si toate sfaturile lui si pe parintii mei cu tot ce imi spuneau,cum ma sfatuiau sa ma comport, cum sa traiesc...Mi-l amintesc pe domnul Iager, primul meu sef, de la care am invatat punctualitatea.Mi-l amintesc pe Grig de la care am invatat ca nu trebuie sa-l judec pe om dupa aspectul exterior ca lucru care trebuie sa fie cel mai important este familia mea si ca trebuie sa iert, sa iert, sa iert...Si toate sfaturile acestea m-au ajutat sa fiu omul care sunt...

Cred ca important trebuie sa fie cum te simti tu ca esti, nu cum ti-se spune ca esti vazut!Dar este greu pana la despatimire,e drum lung pana traiesti din prima clipa a batjocorarii, sentimentul ca si tu te asemeni Mantuitorului in jigniri, batai si loviri ...

Am zacut o noapte si o zi pentru cuvintele auzite... Apoi am dormit mult, mult, mult...pentru ca undeva voiam sa uit, sa nu mai stiu...Am avut tentatia sa caut in casa placheta aurita de cetatean de onoare al comunitatii pe care acest judet pe care eu l-am iubit si-l iubesc, mi-a dat-o candva, intr-o festivitate la care eu nici nu am fost prezenta, pentru ca undeva simteam nevoia ca cineva sa-mi spuna ca nu e asa cum mi- s-a spus, ca viata mea nu a fost chiar in van traita, apoi am facut canonul randuit de duhovnic si iar m-am culcat ascultand cantarea maicilor de la manastirea Paltinul...Vino, Iisuse, in inima mea/Ca intr-o iesle saraca/si incalzeste-o cu dragostea Ta/Templu curat sa se faca... si-am adormit pana in zorii zilei.

Am pus un gand sa nu merg la liturghie ...si am citit primele capitole din Evanghelia dupa Luca, apoi cateva pagini de talcuire a pildei lucratorilor viei a parintelui Petru Semen si exact ca cei primiti la lucru  spre seara, m-am ridicat brusc si am plecat...Treceam iar pe sub tei...Aerul diminetii e rece, dar curat...Numai cativa oameni erau pe strada, ora nefiind de mers la scoala si nici de mers la serviciu... Pace, liniste si dintr-o data gandul ca inima mea este ca si ieslea din cantec,curata, ca nu port nicio suparare prigonitorilor mei...ca pot sa spun si ii spun lui Hristos"Iisuse, stiu ca mantuirea mea e numai darul Tau  pentru mine, si Te rog sa ma mantuiesti. Iar eu de voi fi mantuita, te rog sa-mi dai un loc la picioarele sfantului Petru, la poarta Raiului, ca acolo sa-i pomenesc si sa-i astept si pe cei care m-au prigonit si batjocarit in acesta viata! Sa fiu cu ei, Doamne!"

 Liturghia ajunsese la epicleza...dar cata bucurie sa poti ingenunchia si sa te rogi stiind ca Duhul Sfant da ocol acelui loc si te aude, te stie, te simte... Si am inteles ca a suferi din amaraciunea nu este atat de important in fata lui Dumnezeu. Important e sa nu ne umplem de rautate impotriva celui care ne pricinuieste amaraciunea.

Toamna scurta

Anul inimii mele are cateva luni in minus. Sunt luni in care suferinta mea este atat de mare, chiar si acum dupa atatia ani, incat nu simt ca traiesc lunile acelea.Sar peste iulie, luna mortii Georgianei.Si asa e cald si decat caldura in Romania, mai bine caldura in Asia... Apoi se simte zvon de toamna. Pentru mine toamna are o singura luna: septembrie.Incep septembrie amintindu-mi todeauna padurea din Platina si mormantul din lemn al parintelui Serafim Rose, veveritele cu care ma sfadeam pentru castane si Closca sub aripile careia am crescut candva,merg mai departe privind cu inima cocorii care, spunea mama,ca m-au adus, plec capul in fata arhanghelului Mihail care ma pazeste si zambesc spre sfanta Casiana,apoi,intr -o zi retraiesc momentul in care l-am luat in brate pe micutul George, abia nascut ...Prelungesc septembrie pana in ianuarie...pentru ca timpul care a urmat a adus atata durere, incat  nu pot retrai si sa supravietuiesc... ziua lui Grig pe 1 octombrie, cel mai iubit dintre pamanteni,moartea mamei pe 8 octombrie, moartea Inei pe 11 octombrie... nu intru bine in noiembrie si vine decembrie cu alte amintiri atat de dureroase...

Oare de unde vine suferinta mea?Stiu ca pot intelege pedagogia lui Dumnezeu tocmai pentru ca stiu iubirea si dreptatea Lui.Am inteles pedagogia lui Dumnezeu, iubirea si dreptatea, in durere si in lacrimi de pocainta.Drumul spre fericirea vesnica a Raiului trece totdeauna prin suferinta, indiferent de forma suferintei,dar suferinta!Stiu ca aceasta calea stramta, aspra si cu lacrimi, ce conduce spre Rai, crucea pe care trebuie sa ne-o asumam fiecare, o constituie aceste necazuri.Poarta de trecere de la bucuriile  trecatoare trupesti si lumesti, la cele inalte, duhovnicesti si nepieritoare este adeseori o poarta a suferintei...

Din pocainta imi vine aceasta durere,nu numai din durerea despartirii de acesti oameni care, in felul lor imperfect, m-au iubit. Dar si dorul de ei este real si dureros...Cum sa nu-ti doresti sa iti pui capul pe umarul mamei intr-o imbratisarea? Cum sa nu-mi doresc sa pot bea o cafea cu Grig si sa-l am alaturi in toamna vietii mele? Cum sa nu-mi fie dor de Ina cand prietenii mei sunt tot mai putini si mi-as dori sa pot sa-i spun cuiva de incredere lucrurile pentru care sufar, stiind ca acea persoana nu va va judeca  dupa dreptatea lui omeneasca? 

Am iubit toamna aurie si parfumata de struguri si must si de pastrama autentica de oaie.Acum lumea s-a schimbat radical. Nu mai sunt balciuri cu vata de zahar si comedii...acum lumea vaneaza pana si aici in Baragan,aurora boreala peste campuri golite de roade...Nu mai gasesc nimic din ceea ce am iubit. Imbatranesc. Ma dor oasele. Ma dor umerii. Ma doare inima tot mai saraca in bucurii...In lume e razboi. Am vazut Ierusalimul asa cum il stiam: cu flori iesind prin caldaramul cald, cu mesele pline de covrigi mari cu susan...am stat uneori 20 de ore din 24 langa sau chiar in Sfantul Mormant, dar am auzit suierand  rachetele si linistea mea a fost o liniste a resemnarii si poate resemnarea mea nu-i buna!Domnul cand esti obosit te cheama:"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara"(Matei 11, 28-30)." Si de aceia ma tem ca nu-i buna resemnarea mea...Intreaga lume sufera intr-un mod sau altul!Nimeni insa nu poate suferi in locul meu sau pentru mine. Altcineva ma poate ajuta cu sfatul, cu rugaciunea...dar singurul carea imi da putere este Dumnezeu, dar de savarsit eliberarea mea din suferinta  tine de mine si de libertatea de a o dori sau nu, libertate  pe care Dumnezeu mi-o recunoaste ca fiind a mea.Cred ca aceasta curatirea mea nu poate fi decat prin iertare, prin dragoste  si rugaciune. Numai asa, prin iertare, dragoste si rugaciune pentru lume mai mult decat pentru mine pot intra pe calea corecta care ma poate duce la fericire chiar in miezul adanc al suferintei mele.

 Si ma scutur de toamna, ma scutur de tristete, tai din calendar lunile acestea si privesc undeva mai departe...Oare cum e acum in Asia? Cum e in Africa? Ana imi scrie pe facebook ca in Africa  e primavara, au inflorit copacii de jacaranda ... Ar fi trebuit sa plec, asa cum zice Ruxandra, eu ma inseninez in aeroporturi...     Nu, nu plec nicaieri, fac insa planuri pentru anii care vor veni, lumea lui Dumnezeu este atat de mare si de frumoasa si primavara ma asteapta sa vin!

Septembrie

 Multi ani, in existenta mea lunga, nu am iubit septembrie, adica iubeam si nu eram multumita...lipsea ceva...

Dupa caldura verii, dupa timpul de vacanta si lecturi dezordonate pentru ca terminam o carte la ora 2 si incepeam alta la 2 si 10 minute, septembrie venea asa ciudat: brusc cu zile cu racoare si ploaie, si iarasi brusc cu caldura si mie schimbarile bruste nu mi-au placut niciodata. Imi place tihna si desi nu asa traiesc, imi place sa lenevesc in casa mea pana tarziu in dimineata si sa ies pe strada cand afara e pranzul...Dar nu asa traiesc! Trec prin septembrie ca printr-o tara in care am mai fost!Inca nu asez lucrurile de vara in dulapuri pana anul viitor, inca imbrac lucruri usoare si comode , stiind ca chiar daca dimineata e rece, pana la pranz se incalzeste, inca visez la terasele  la care candva mancam pastrama si mici,ador balciurile cu galagia lor si mirosul de mici si zahar...

Deci desi credeam ca nu iubesc septembrie, il iubesc mult...In septembrie Dumnezeu mi-a daruit prima mea zi de viata...un cocor alb mic, delicat isi incepea zborul spre cer... 6 septembrie, sub aripi de arhanghel, la ceas de vecernie pentru sfanta Casiana...aveam sa strabat viata ca un cocor, asa cum spunea mama mea, trecand peste toate, cu ingaduinta...In septembrie a fost aproape mereu prima zi de scoala, drumul meu spre  cunoastere, in septembrie prima mea zi de serviciu,primul pas pe drumul meu profesional...tot in septembrie l-am cunoscut pe Grig, cel mai iubit dintre pamanteni... Si tot in septembrie, aproape de sfarsitul lunii, avea sa se nasca cel mai vesel bebelus al neamului nostru, micutul George si el arhanghel si el Gabriel...

Cum sa nu iubesti un timp pe care Dumnezeu ti-l da ?Cum sa nu adori diminetile acestea cu aer mai rece, dupa caldura sufocanta a Asiei si dupa zaduful vietii? Cum sa nu iubesti amiezile calduroase si serile blande?

Da, este un timp in care Dumnezeu ma tine intr-un echilibru al sanatatii si al pacii sufletesti...trec pe langa mine cuvinte reci, cuvinte ale unor oameni pe care i-am considerat apropiati mie si durerilor mele, dar ele, vorbele, nu ma mai pot rani pentru ca stiu ca asta este firea noastra omeneasca: si eu am uitat binele facut de atatia oameni si am tinut minte mai mult ranile facute si eu am uita sa binecuvintez si eu m-am pierdut ca si ei, in amintirea clipelor ratate.Asa ca iert, iubesc si merg mai departe.

 Drumul meu de septembrie trece mintal prin locuri dragi, pe langa pietrele calde ale Ierusalimului,printre ele vad flori iesite sa bucure, chiar si pe piatra ungerii cineva a lasat un trandafir rozaliu semn al  inimii sale delicate si al rugaciunii

 Asia este deja departe, lumea nebuna se pregateste de razboi...nu stiu ce va fi maine, nu stiu nici ce va fi azi. Stiu insa ca trebuie sa privesc inapoi cu dragoste, multumind pentru timpul rascumpararii si stiu ca mai am multa iubire de daruit si ca aceasta etapa a vietii mele, etapa parului alb si lung adunat gramada dezordonata la ceafa, este o etapa daruita de Dumnezeu pentru a merge mai departe cu tot ce am trait, invatat si iubit...

China cu dragoste Hong Kong si Macao

 Ajunsesem tarziu in Hong Kong...totul era luminat mai mult  ca in Europa de Craciun.Eram obositi si tacuti in autocar dar luminosi si noi privind pe geamurile mult spalate de ploi... Din camera se vedea o panorama minunata, pana departe lumini, lumini...

Si ne-am trezit iarasi intr-un soare arzator, dar sub un cer albastru, plin de nori cum nu mai vazusem de mult...Dupa micul dejun am plecat spre Macao...

cu ferry-boat-ul rapid, dar iarasi trecand prin multe formalitatii

excursie opțională, cu ferry-boat rapid, în Macao UNESCO, cea mai longevivă colonie din Asia, deținută de Portugalia timp de 450 de ani, considerată adesea una dintre primele 10 destinații de top din China. Printre obiectivele pe care le poti vedea în această excursie se numără:Ruinele Bisericii Sf. Paul, probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic din Macao, din care au rămas doar ruine și multă istorie. Biserica este situată în vârful unui deal, iar existența sa a fost menită să exprime triumful bisericii romano-catolice prin măreția ornamentală a clădirii.

Templul A-Ma – cel mai faimos și cel mai vechi dintre templele chinezești din Macao, clădire taoistă ce datează dinaintea colonizării portugheze;

Statuia Lotusului de Aur – o statuie din bronz aurit, sub forma unei flori de lotus înflorit, ce cântărește 6,5 tone și are 6 metri înălțime.

Fisherman’s Wharf – primul parc tematic din Macao, dar și centru comercial, deschis publicului din 2006.

Macao Tower, un turn atât de fermecător încât atrage peste 1 milion de vizitatori anual

Macao este de o regiune administrativă specială a Republicii Populare Chineze.

Localizată pe coasta de sud a Chinei, această regiune administrativă specială se bucură de un regim aparte, fiind doar parțial controlată de statul-mamă, China.

În momentul de față, Macao este recunoscut la nivel mondial drept o atracție turistică majoră, turiștii venind aici în număr foarte mare pentru a vizita cazinourile, hotelurile, dar și alte atracții precum templele, grădinile sau muzeele.

1. ESTE SINGURUL LOC DIN CHINA UNDE JOCURILE DE NOROC SUNT LEGALE

Guvernul chinez are politici foarte stricte în ceea ce privește jocurile de noroc, acestea fiind interzise cu desăvârșire.

Cu toate acestea, Macao este o regiune autonomă cu puțină implicare din partea Chinei, mai ales în domeniul afacerilor interne, legislativul acționând independent aici.

Tocmai de aceea, Macao este singura regiune din Republica Chineză unde cazinourile operează legal și jocurile de noroc nu doar că sunt permise, ci și încurajate.

Astfel, mulți milionari și miliardari chinezi vin aici pentru a-și încerca norocul la ruletă, blackjack sau sloturi,etc

2. MACAO A FOST ULTIMA COLONIE EUROPEANĂ DIN ASIA

Regiunea Macao a fost prima, dar și ultima colonie europeană de pe continentul asiatic. Portughezii au impus legea și ordinea aici vreme de 442 de ani, fiindcă în Evul Mediu, portughezii au fost pintre primii coloniști din Orientul Îndepărtat.

Pe 20 Decembrie 1999, Portugalia a redat oficial colonia Macao către Republica Chineză, ceea ce a făcut din Portugalia ultimul imperiu colonial european din Asia.

3. MACAO, CHIAR DACĂ APARȚINE CHINEI, ARE LEGISLAȚIE DIFERITĂ

Macao este o regiune independentă parțial față de China și este guvernată pe baza regulii “o țară, două sisteme”. Astfel, Macao îmbină atât o economie de piață de tip capitalist, cât și una impusă de regimul chinez de tip socialist.

Cu toate acestea, Macao deține controlul asupra politicii legislative proprii și a imigrării. Sistemul cu o țară și două sisteme este valid până în anul 2049, atunci când vor trece 50 de ani de la preluarea de către China a regiunii.

4. MACAO ARE CEA MAI MARE DENSITATE A POPULAȚIEI LA NIVEL MONDIAL

Statistica a fost ținută până în anul 2020. La acel moment, regiunea Macao avea o densitate a populației de 19.737 de locuitori pe kilometru pătrat.

Suprafața regiunii Macao are numai 30.5 km pătrați și, cu toate acestea, un număr impresionant de 667.400 de rezidenți locuiesc permanent în această regiune.

Este de la sine înțeles astfel că în Macao există o aglomerație de nedescris, spațiile de locuit fiind foarte scumpe și foarte mici în ceea ce privește dimensiunile.

5. ESTE UN MONTE CARLO AL ORIENTULUI

Această sintagma de “Monte Carlo al Orientului” a fost dobândită de Macao grație dependenței sale de veniturile din jocurile de noroc.

Mai mult de 50% din veniturile regiunii provin din taxele și impozitele rezultate din organizarea activității de jocuri de noroc. Cele 41 de cazinouri din Macao au generat venituri de 39 de miliarde de dolari numai în anul 2019, iar de atunci aceste cifre au crescut constant.

6. CENTRUL REGIUNII MACAO ESTE PATRIMONIU MONDIAL CULTURAL

Portugalia și-a lăsat amprenta asupra regiunii mai ales din punct de vedere arhitectural. În anul 2005,UNESCO a înscris “Centro Historico de Macau” în patrimoniul său cultural.

Ruinele Sfântului Paul relevă un peisaj absolut superb în regiune, însă mai sunt și alte 20 de vestigii culturale în Macao care dau un farmec istoric aparte acestei regiuni.

Fiind parte din patrimoniul UNESCO, foarte mulți turiști vin în zonă pentru a fotografia peisajele naturale și siturile absolut mirifice.

7. REGIUNEA GĂZDUIEȘTE UN ZGÂRIE-NORI REMARCABIL

“City of Dreams” este unul dintre cazinourile de top din Cotai, Macao. Mai mult, este și gazdă a Hotelului Morpheus. Proiectul a fost gândit și pus în practică de faimosul arhitect Dame Zaha Hadid, iar inaugurarea a avut loc în anul 2018. Este o clădire impresionantă de 40 de etaje care are baza de susținere plasată în exterior.

Asta înseamnă că nu are stâlpi verticali de susținere în interior, astfel că pe interior găsim diverse elemente de design extrem de interesante, care adaugă un plus de rafinament acestui resort.

8. DENUMIREA MACAO PROVINE DINTR-O GREȘEALĂ DE INTERPRETARE

Prima dată când portughezii au debarcat aici au întrebat populația băștinașă despre numele pământului pe care au poposit.

Băștinașii credeau că navigatorii întreabă de templul “A Ma”, care în dialectul local se chema “A Ma Gau”. Răspunzând astfel, portughezii au dat numele regiunii Macau (sau Macao). Astfel și-a luat denumirea oficială această regiune asiatică, drept urmare a unei erori de interpretare.

9. GUVERNUL LOCAL PLĂTEȘTE TAXE CETĂȚENILOR ȘI NON-REZIDENȚILOR

Având în vedere profiturile uriașe generate de jocurile de noroc și de cazinouri, în fiecare an, guvernul local acordă fiecărui cetățean din Macao aproximativ 1.200 de dolari și rezidentilor nepermanenți câte 670 de dolari pentru uz propriu. Acest obicei și sumele au rămas neschimbate începând cu anul 2014.

10. MACAO ESTE LOCAȚIA ÎNREGISTRATĂ ÎN CARTEA RECORDURILOR PENTRU SĂRITURA BUNGEE-JUMPING DE LA CEA MAI MARE ÎNĂLȚIME

Există un motiv bine întemeiat pentru care amatorii de adrenalină merg în Macao. Situată în varful Macao Tower, platforma de bungee jumping oferă practicanților acestui sport extrem o cădere în gol de 200 de metri.

Pe lângă asta, Macau Tower mai oferă și posibilitatea de a merge pe frânghie la înălțime, dar și alte experiențe la fel de periculoase.

Așadar, Macao este o regiune de-a dreptul impresionantă din China care merită cu siguranță vizitată măcar o dată în viață de către cei care au această posibilitate.

Ruinele Bisericii Sf. Paul, probabil cel mai cunoscut obiectiv turistic din Macao, din care au rămas doar ruine și multă istorie. Biserica este situată în vârful unui deal, iar existența sa a fost menită să exprime triumful bisericii romano-catolice prin măreția ornamentală a clădirii.

Doamne, ce ploaie am trait aici...torentiala

catedrala

Pe neasteptate...Venetia 

Cer fals, cer frumos, dar fals...

gondolieri

flori...poate serenade...poate si Romeo si Julieta, dragostea si drama s-au impletit oriunde si oricand in lume...

Am fost si bucuroasa si trista...contraste...mi-a placut dar si nu mi-a placut...si negru si alb....

si ne-am intors obositi dar cu oboseala atat de placuta a statului unii langa alti si bucurosi de ceea ce vedeam, dar si putin speriati de ceea ce intuiam

un ghid foarte galagios 

si iar la ferry bout

si in sfarsit acasa, la hotel privind inaltimile, luminile si facand bagajul...

Si inimi nu pentru  noi, ci pentru eternitate...pentru ca desi e putin probabil sa mai revin in aceste locuri, totdeauna imi voi aminti cum m-a bucurat Dumnezeu, aratandu-mi locurile acestea la toate orele zilei si noptii ...

Hong Kong

Ultima zi aici, in sudul Asiei

După eliberarea camerelor de hotel am plecat în tur de oraș.

Pitorescul golf Repulse Bay, din partea sudică a Insulei Hong Kong;

Vârful Victoria – punctul cel mai înalt de pe insula Hong Kong (552 m) și unul dintre cele mai vizitate locuri turistice, datorită vederii panoramice asupra metropolei;

Turnul cu ceas– monument istoric situat în districtul Tsim Sha Tsui din Hong Kong. Construit în 1915, turnul cu ceas servește ca punct de referință important, fiind un simbol al orașului;

Avenue of Star („Bulevardul Starurilor”) este un loc ce omagiază industria cinematografică a Hong Kong-ului și celebritățile locale din lumea filmului.

Semnul pacii...acesta este ...semnul pacii peste lumea intreaga...

si trecem prin cele doua lumii, intr-o parte yahturi , alaturi barci mici saracacioase si imi vin in minte versurile lui Adrian Paunescu
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruina și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă si vânt ce bate
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate

Și noroi și stele.

 

Inima doamnei Filuta...

Avenue of Star („Bulevardul Starurilor”) este un loc ce omagiază industria cinematografică a Hong Kong-ului și celebritățile locale din lumea filmului.

Oriunde esti iti poti gasi prieteni...uneori ei pot fi, ca aici, imaginari...

Am vizitat un mall si ca peste tot in lume , tinerii socializeaza mai mult virtual...

Noi insa cat de avem, ne salutam ...

Si aici incepe aventura intoarcerii...aeroporturi...asteptari...oboseala dar si multa bucurie ca a fost...ca poate va mai fi...

Calatoria mea in Asia s-a incheiat. Am povestit aproape tot ...raman insa concluziile pe care le putem scoate din aceste 30 de proverbe chinezesti...

1. Cu bani poți cumpără un ceas, dar nu și timpul.

2. O călătorie de o mie de mile începe cu un pas.

3. Perlele nu se află pe malul oceanului. Dacă vrei una, trebuie să te scufunzi după ea.

4. Nu face tot ce poți, nu cheltui tot ce ai, nu crede tot ce auzi și nu spune tot ce știi.

5. Răutatea se poate învață mai ușor că bunătatea.

6. Dacă te-ai împiedicat și ai căzut nu înseamnă că mergi în direcția greșită.

7. O carte închisă este doar o bucată de hârtie.

8. Ești stăpânul cuvintelor nerostite și sclavul celor pe care  le-ai spus.

9. Ne trebuie doi ani să învățam să vorbim și întreagă viață să învățam să tăcem.

10. Cel mai greu este să reziști ispitei înainte de victorie.

11. Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la timp.

12. Aud și uit, văd și țin minte, fac și înțeleg.

13. Dacă nu ai făcut niciun rău nimănui, atunci nu ai de ce să te temi că ți-ar putea bate Răul la ușă.

14. Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălță, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.

15. Luna devine întunecoasă apropiindu-se de soare.

16. A-ți stăpâni o clipă de mânie înseamnă a evită un secol de regrete.

17. Dacă vrei să afli ce este în mintea unu-i om, ascultă-i vorbele.

18. Nu vorbi dacă asta nu va schimbă liniștea în bine.

19. Trăiește, păstrează-ți calmul. Va veni timpul și florile vor înflori singure.

20. Pentru a ști drumul care urmează, întreabă-i pe cei care vin înapoi.

21. Nu te teme să mergi încet. Teme-te să te oprești.

22. Un om înțelept își ia propriile decizii, un ignorant se ia după alții.

23. Ușă cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lasă descuiată.

24. Sufletele mari au voința, cele slabe doar dorință.

25. Doar cei ce au parcursul drumul cunosc prăpăstiile.

26. Omul care a purtat tot muntele, este același care a început să poarte pietricele.

27. Nu poți opri păsările tristeții să îți zboare pe deasupra capului, însă le poți opri să îți rămână în păr.

28. Secretul succesului: Căzi de șapte ori, te ridici de opt.

29. A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor.

30. A-ți stăpâni o clipă de mânie înseamnă a evită un secol de regrete.