Este 1 martie si a treia zi din Postul Mare al anului 2023 .
Ar putea fi o pagina de jurnal, dar nu va fi! Este doar o pagina despre ce insemna pentru mine ziua aceasta.
Am petrecut primele zile de post straduindu-ma sa traiesc in randuiala pe care acum 14 ani mi-a predat-o duhovnicul meu si din care nu am iesit indiferent unde m-am aflat.Desigur de foarte multe ori am fost departe cu trupul de obstea unde slujeste, dar niciodata nu poti fi despartit de duhovnic, daca vezi si auzi in cuvintele lui pe Hristos si daca rugaciunea unuia pentru altul nu se sfarseste!Pentru ca dupa Hristos ma tin ca si femeile mironosite, ca ele sunt si pe lungile carari ale vietii si purtand crucile pe care le primesc si langa Sfantul Potir care imi vesteste mereu Invierea. Da, am nadejde in Inviere. Nu pentru ca fac ceva ...orice as face, stiu ca fac numai ce se cuvine si chiar si asa, putinul pe care reusesc sa-l fac, e numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Deci...m-am zavorat.Chiar si fiind in lume,m-am zavorat!Si mi-a placut atat de mult, ca as fi ramas acolo fara dor de ceva...Pentru ca am strabatut prin evanghelii tot ce s-a vestit si se vesteste lumii de la 8 ani de dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului. Stiati ca sfantul Teofilact al Bulgarie spune ca prima evanghelie, cea dupa Matei a fost scrisa dupa 8 ani de la Inaltare,Evanghelia dupa Marcu la 12 ani, iar cea dupa Ioan la 32 de ani? De doua mii de ani ni se spune, biserica ne spune aproape zi de zi in liturghie si tot nu intelegem...
Deci, zavorata fiind, am strabatut mintal, dar si sufleteste toata viata Mantuitorului. Faptul ca am fost in Israel pe urmele Domnului de foarte multe ori, m-a ajutat sa simt cumva altfel totul...bucuria Nasterii si chipul minunat al Maicii Domnului- copila tinandu-L in bratele ei pe Dumnezeu Copil,magii si pastorii in Casa Painii- Bethleem, aducerea la Templu, bucuria lui Simeon si Anei, dar si sabia din inima Maicii Domnului,plecarea in Egipt pe asin la numai cateva luni de la nastere,intoarcerea din Egipt la Nazareth, ramanerea in templu a copilandrului de 12 ani, supunerea lui fata de parinti in Nazareth-ul natal si apoi, la varsta maturitatii lumesti, la 30 de ani, iesirea la propavaduire...3 ani de minuni. 3 ani de invataturi,pilde dar si invataturi directe, altfel decat vorbeau invatatii lumii aceleia. 3 ani de vindecari si "pescuirii", de la pescari nestiutori de carte pana la invatatii vremii, ca doar ce altceva a fost Iosif din Arimateea ?femei si barbati, copii care se adunau sa fie binecuvantati"lasati copiii sa vina la Mine!" pana la copiii care aruncau flori si cantau Osana! Osana! O lume intreaga, aproape o lume intreaga...Si totusi o lume care L-a parasit!O lume care nu a facut nimic ca sa-L apere...dar o lume cu oameni care au plans...pana si cei care se uitau la rastignirea Lui si ziceau"Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!...Iată, îl strigă pe Ilie... Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare."si acestia au plans vazand ca soarele s-a intunecat si catapeteasma templului s-a sfasiat, au plans cu amar. Ne spune sfantul evanghelist Luca in cap 23. " Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul."Firea omului schimbatoare! De la "Rastigneste-L" la plans e numai un pas pe care uneori il facem intr-o clipa.
Acest timp de doua zile, a fost si pentru mine un timp al linistii trupesti si a aplecarii spre sfintele carti. In linistea si tihna caminului meu, am parcurs aceste zile, dorindu-mi nespus de mult sa ajung la lumina zilei de miercuri, la prima Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite.
In noapte am visat-o pe mama intr-un loc in care graul era copt...spice aurii de aproape un metru, erau in calea ei, in calea noastra...si undeva, in dreapta, drumul se termina intr-un ocean de apa! Atat de frumos! Raiul mamei este asa cum si l-ar fi dorit, pentru ca mama iubea campurile pline de roade lor.Ultima boieroaica a neamului nostru, mama, fata lui Iancu Dinu, era foarte preocupata de recolta pamantului ei pe care ni l-a lasat mostenire ...iubea graul mai mult decat orice roada a campului! Si am vazut-o pasind prin el fericita!Mamica mea cea harnica si credincioasa! I-am povestit in vis despre Andrei si m-am trezit in mirosul de vara bogata, miros de grau copt ...Si ea ma asculta tacuta!
La prima ora am fost in biserica in care ma simt atat de bine, biserica sfintei manastiri a Sfintilor Arhangheli.Dimineata devreme.Nu-mi tremurau picioarele. Simteam doar o mare bucurie ca sunt acolo, la cativa pasi de sfantul altar!La strana monahii cei tineri se intreceau in a sluji, in altar un ieromonah tacut si bland. In biserica oameni care in mod cert ma iubesc si pe care eu ii iubesc pana la cer si inapoi.A fost sublim! Impreuna cu ei am mai urcat o treapta spre cer, fiecare tinandu-L de mana pe Dumnezeu!Am acesta convingere ca si impartasiti, dar si cei care nu s-au impartasit, dar au fost cu noi in sfanta biserica, de mana lui Dumnezeu au fost. Simpla deschidere spre Dumnezeu in viata noastra insemnand a mai urca o trepta pe scara duhovniceasca a mantuirii.
Si acesta a fost martisorul meu!
Slava si multumire lui Dumnezeu pentru el!
Au fost doua zile, aproape 3...E abia martie, intaia zi a primaverii si eu ma simt de parca deja au inflorit castanii!
