Mi-a fost greu in acesta zi, pana am implinit 51 de ani. Nicio aniversare nu reprezenta ceva care sa-mi umple golul pe care l-am simtit totdeauna in inima mea in aceasta zi.
Mama spunea ca m-au adus cocorii intr-un amurg de zi de toamna.Ei, cocorii m-au lasat in leaganul copilariei mele,peste leagan s-a aplecat un arhanghel si langa umarul lui suradea o sfanta!Si cocorii au zburat stiind ca in fiecare an vor reveni langa mine in ziua aceasta de 6 septembrie, spre seara...Arhanghelul Mihail si sfanta mi-au daruit mult, mai mult decat orice putea sa-mi daruiasca familia la care m-au lasat, iar eu sunt legata sa daruiesc la randul meu, chiar daca de multe ori mainile imi sunt goale, sufletul trebuie sa fie plin...
Dar de ce totdeauna simteam in acesta zi in inima mea, golul si tristetea mai accentuat ca oricand? Poate pentru ca eu insami am refuzat iubirea pe care prin binecuvantare Dumnezeu mi-o trimetea...Taine...taine...taine...
Si dupa moartea lui Grig nu am mai sarbatorit. Petreceam ziua in biserica, apoi ma incuiam in casa si in singuratatea casei mele, rascoleam sertarele imbracata in pijamalele lui Grig...
S-a nascut Filip si ganguritul lui a schimbat viata mea. S-a nascut George si veselia a umplut inima mea. Ultimii ani sunt plini de amintirea lor daruindu-mi flori si imbratisari in aceasta zi...In toti anii, exceptand pandemia si primul an de la nasterea lui Filip,am fost plecati undeva departe de lumea care ne cunostea...Balcic ...Viena... Constanta...Neptun ...Si acolo adunati sub acelasi acoperis,am trait bucuria de a fi cu ei, toti copiii mei dupa trup ...si sufletele lor pereche si minunatii mei nepoti... Apoi iubirea fara margini a unor femei minunate a colora ziua mea de nastere in fiecare moment...biserica la prima ora... de cele mai multe ori Sfanta Cuminecatura...biroul meu plin de flori... imbratisarea lor... felicitarile...sutele de felicitari...ospatatul impreuna, refugiul pe o terasa cu dragele mele la ceva bun...un papanas...o limonada...Si am invata sa ma bucur iar! Si am invatat ca a multumi lui Dumnezeu inseamna si a primi darurile Lumii Lui!
Astazi e ziua de 7 septembrie, ziua sfintei Casiana cea care s- a aplecat pe leaganul copilariei mele, mi-a invelit trupusorul, mi-a mangaiat fruntea si mi-a spus prima mea poveste...De aceia si eu spun astazi povesti!Ea m-a invatat,dar a trebui sa treaca ani ca eu s-o recunosc ...sfanta/ femeia- blanda din viata mea...sprijinul anilor mei de batranete...Undeva intr-o manastire ardeleana o maica Casiana ma poarta in rugaciunile ei pana dincolo de adormirea mea, semn al permanentei dragoste, cea care nu se sfarseste, pentru ca este dupa modelul lui Hristos care si-a iubit pana si tradatorii si rastignitorii...
Dau slava lui Dumnezeu pentru toti cei care m-au iubit oriunde sunt ei astazi, dar dau slava lui Dumnezeu si pentru cei care nu m-au placut deloc si mi-au fost piatra de poticnire. Recunosc insa ca desi m-am oprit mahnita din drumul meu, ura lor sau indiferenta lor m-au apropiat mai mult de sfinti, de Maica Domnului si de Dumnezeu si asta face ca ajutorul lor sa fie mai mare decat vrajmasia care i-a macinat...De aceia ii multumesc lui Dumnezeu pentru ei si-L rog ca nimeni sa nu piara pentru sentimentele pe care mi l-au purtat.
Am fost la mare cu Ruxandra, Lucian, Andrei, Andreea, Filip si George.Am privit marea cu Filip si fotografiile instantanee ne arata privind amandoi in acelasi loc...si ochii lui sunt ochii mei... si inima lui este un leagan nou in care eu ma odihnesc cu convingerea ca pomenirea mea va fi din neam in neam, iar eu nu voi muri inca, ci voi povesti lucrurile Domnului, catva timp singura si apoi prin ei doi, baietii Dumitru...
Toamna...cel mai frumos anotimp...La toate varstele am iubit toamna mai mult decat orice alt timp...Prin aceasta iubire am invatat sa primesc toate zile cu aceiasi bucurie...si ceata si frigul si ploaia, dar si moleseala dulce a amiezilor de toamna si asfintiturile in care sfintii zilei urmatoare te tin de mana, in timp ce sfintii zilei pleaca inapoi in Ceruri cu alte responsabilitati...
Va scriu pentru ca vreau sa va multumesc. Va scriu pentru ca vreau sa va spun ca va iubesc, oameni minunati din toate clipele vietii mele! Si vreau sa va rog sa va straduiti ca in urma voastra sa lasati amintirea dragostei si a bunatatii, pentru ca atat avem:cat daruim!
