Fusesem la ea, la Georgiana, sora mea mijlocie, de vineri, direct de la autobuzul cu care circul de cativa ani spre Bucuresti. Sunt o femeie care inca munceste si care si-ar putea permite financiar sa plateasca un sofer sa o duca la Bucuresti sau unde doreste. Dar desi financiar as putea, nu pot sufleteste, poate dintr-o chibzuinta aproape de zgarcenie, sa dau asa multi bani pe ceva ce pot obtine cu o usoara lepadare de confort.Asa ca fusesem cu autobuzul, ii cumparasem din drum de la o patiserie covrigi si pateuri si o imbratisasem cu inima, vazand-o zambitoare si tacuta in usa frumosului ei apartament... Am petrecut cu ea orele dupaamiezei acelea...ii facusem curat sub atenta ei supraveghere, mancasem impreuna in bucataria ei micuta, eu ceva de post si ea o lingura de mancare,pentru ca nu mai putea manca prea mult. Apoi statusem in pat, eu pe locul lui George si ea in locul ei si povestisem diverse... calme, in acelasi duh...incercam sa umplu casa de vorbe frumoase, desi imi este tot mai greu sa vorbesc, tot mai obisnuita cu tacerile acestor peste zece ani de singuratate...Spre seara am plecat, pentru ca ea era bine si stiam ca o obosea prezenta straina, mersesem la Andrei sa petrec si cu baietii cei mici catva timp...sambata ma intorsesem cu Ruxandra si Lucian aducandu-i flori din piata dar si tot felul de zarzavaturi si fructe de la tarani. Stiam ca tanjea dupa gustul lor de pamant romanesc, gustul copilariei si tineretii ei...Am mancat cu copiii in oras si apoi am revenit la Andrei...Duminica am fost la liturghie la biserica din Drumul Taberei si imediat dupa ce s-a terminat, am venit acasa, pentru ca Georgiana sunase ca ii este rau... Ne-am adunat in cateva minute la ea acasa cu Marinela si Andi...Criza cumplita,care o facuse sa tipe de durere in acea dimineata, trecuse si acum epuizata, cu ochii ei mari si blanzi de caprioara ranita, statea pe canapeaua din piele maro si ne privea... Parca ar fi vrut sa fie ventuza si sa se lipeasca de noi! Am ramas cu ea! Cum as fi putut sa plec?Doar daca as fi putut ca eu sa iau boala ei si moartea care era dincolo de geam, dincolo de usa... Of si cat mi-as fi dorit ca eu sa fiu in locul ei si cat imi doresc si acum sa fi putut sa o scutesc pe ea de toate acestea... Am ramas...Am mancat pastai de fasole la cuptor facute de ea inainte sa inceapa durerea...M-am imbracat in ceva comod si m-am mutat in pat, iarasi in locul lui George ...
28 iunie 2021.Luni.Luni trebuia sa mergem la chimioterapie la Fundeni.Nu stiam daca vom putea cobori...dar am reusit cu Andrei alaturi... cu caruciorul cu care il dusesem cu un an inainte pe George...Arata asa de bine! Nici grasa, nici slaba...cu capul acoperit cu peruca care devenise parte din ea de cati ani o purtase...imbracata in pantaloni negri si bluza lejera, eleganta...parfumata, cu sprancenele desenate perfect, mascand tot dezastru facut de opt ani de boala ...Din parter una din asistente a venit si a preluat-o, iar eu m-am ocupat de stat la cozi pentru fisa, plata taxe si, ceea ce ma rugase sa fac, am mers sa discut cu doamna medic oncolog care o ingrijea de la debutul bolii. Nu purtam nicio floare si niciun dar. Desi doamna aceia merita toate acestea. Aveam insa niste cuvinte prin care am vrut in numele familiei nostre sa-i multumesc ca a ingrijit-o opt ani si sa-i arat toata recunostinta noastra si sa o intreb daca acum, pe final, intelegand ca traim deja finalul, ar putea sa ne ajute...Si doctorita aceia altfel rezervata si distanta, si-a lasat masca sufletului jos, a rasfoit dosarul ei medical si a zis:
-Opt ani de la operatie, acum pe 2 iulie! Draga de ea, s-a atasat de noi in toti acesti ani!
Si mi-a promis ajutorul ei ...
Am plecat purtand numai pe suflet lacrimile, altfel chipul meu arata cred ca seninatatea...Am regasit-o in holul mic al sectiei de oncologie si am asistat la discutia cu doctorita rezidenta care intrebata de mine ce urmeaza, mi-a raspus cu obrazniciei si nerusinare, in prezenta Georgianei:
-Nu intelegeti ca nu se mai poate face nimic?
Voi regreta tot restul vietii ca nu i-am spus ca nu-i frumos sa se comporte asa, ca doamna din fata ei educase multimi de copii unii dintre ei chiar sunt medici ca si ea si merita respectul si compasiunea care se pot arata si prin tacere. Dar din dorinta de a nu o rani chiar pe Georgiana, am preferat sa tac, sa plec privirea, sa reiau cititul psaltirii in cele trei ore cat am asteptat ca perfuzia sa se scurga in venele fragile ale ei...Si am plecat iar cu Andrei spre casa...iar am dus carucior pe scari si ea a urcat treapta de treapta...Am petrecut restul de zi in casa iarasi in pat, una langa alta, povestind si intrebandu-ne despre oameni pe care nu i-am vazut de-o viata...Seara a venit Marinela, sora cea mare, si am stat impreuna, toate trei ca in copilaria noastra,vorbind si amuzandu-ne nici noi nu stiam de ce...
Marti 29 iunie 2021... Sfintii apostoli Petru si Pavel
Am mers la biserica Doamnei,alaturi de casa ei si dupa slujba am discutat cu parintele sa vina ziua urmatoare sa o spovedeasca.
Dupa amiaza am petrecut-o in pat vorbind si i-am repetat ceea ce ii mai spusesem cand petreceam ultimile zile cu George:
-Cu totii murim. Toti ne vom adauga familiei noastre. Eu dau slava lui Dumnezeu ca am trait mai mult decat Grig, el, dragul de el, a plecat atat de tanar, nu i-a vazut pe copiii acestia implinindu-si viata, eu am avut un timp mai lung de pocainta ca el... Stiu ca voi muri si eu intr-o zi si cred cu toata mintea si inima mea, ca viata nu se termina aici, aceasta e numai o frantura din tot ce este existenta sufletului nostru...Stiu ca voi muri, dar mai stiu si ca la capatul drumului meu ma asteapta Hristos! Si tot Hristos te asteapta si pe tine!
Nu am plans niciuna dintre noi. Vorbeam serioase despre lucruri mai importante decat tot ce traisem...
Dupa amiaza am facut iar curat in toata casa...apoi ea a mers si si-a facut baie trupului pregatindu-se de spovedanie...Am mers si am luat din biblioteca carticica cu ghidul de spovedanie al lui Valeriu Gafencu...ea a luat agenda ei neagra si a inceput sa scrie...Scria si plangea...Pacatele ei? Nimicuri fata de pacatele mele si ale omenirii...si totusi ea plangea...a plans pana si pentru florile pe care copilasii si parintii lor i le aduceau la 8 martie sau la inceputul anului scolar:
-Poate saracii nu aveau bani destul si le era greu sa-mi cumpere mie flori...
Si a scris tot dand raspuns la toate intrebarile si problemele gandite de sfantul inchisorilor...Si ma gandesc de atunci cum si noi am fost copiii unui barbat prigonit politic si cum a randuit Dumnezeu ca spovedania ei sa fie facuta dupa ghidul sfantului Valeriu, ca si cand si noi in inima sfantului am fost si suntem...Si am intrebat-o cu cuvintele sfantului in final si ea a raspuns scriind:"Regret si daca as putea nu as mai repeta nimic din toate acestea"Si a plans iar...Apoi ne-am linistit...Spre miezul noptii mi-a spus ca nu se simte bine si ca vrea sa bea apa...I-am dat si cu blandete i-am spus ca ar fi bine, daca ar reusi, sa nu mai bea nimic si nici sa nu mai ia nimic pana la ziua cand trebuia sa vina parintele...dar numai daca poate , asa ca o mica jerfa pentru toti anii fara post...Am luat sticluta cu aghiazma si am stropit-o si pe ea si casa...
Dintr-o manastire, un schit si un catun al unui pustnic, trei monahi se rugau pentru ea :Parintele Iustinian, Parintele Leontie si Parintele Siluan, Domnul sa le fie vesnic aproape si acoperitor in ispite...Si noapte a trecut... Si ne-am dat jos din pat la ziua, senine... ea s-a imbracat frumos si s-a asezat pe canapea:
-Adu-mi un vas ca imi vine sa vars!-mi-a zis speriata din senin.
-Sigur, iti aduc .Dar o sa-ti treaca! E numai ispita ca urmeaza sa se intample ceva atat de mare !
Am adus si vasul dar si sticla mea cu aghiazma...am stropit-o ... s-a asezat iar lungita pe canapea...eu mi-am pus pe cap basmaua si m-am asezat in genunchi, jos langa peretele pe care ea avea icoana Maicii Domnului Tricherousa. Si am citit canonul de impartasit si cele doua 12 rugaciuni...Niciodata cu atata greutate !Am dat un alt mesaj la cei trei parinti ...
Si raul a trecut...
-Stii, Georgiana, eu cred ca fiecare e ajutat de sfanti ...tu esti nascuta in ziua de praznuire a sfantului Iacob Putneanu care a fost un mitropolit invatat si care a iubit cartea ca tine ...apoi azi este praznuit sfantul Ghelasie de la Ramet. Tu stii ca acolo amandoi parintii te pomenesc zilnic ? Si maicile ! Iar eu i-am cerut ajutorul sfantului pentru tine. Si uite te spovedesti in ziua lui de praznuire, cu ajutorul lui!Maine e sfantul Leontie. Vineri e sfantul Stefan Cel Mare ! Eu cred ca sfintii romani te ajuta mult pe tine !
-Da, si eu cred in ajutorul sfintilor romani!
Avea un patriotism mai mare ca al meu si el, sentimentul acesta, imbratisa tot ce era romanesc!
A venit parintele! Casa era curata. Ea era curata ca trup si ca suflet! I-am lasat singur si m-am mutat in bucatarie cu usile inchise... as fi plans, dar s-ar fi vazut si nu voiam ca ziua ei sa fie altfel decat de bucurie!
Si L-a primit pe Hristos!
Ne-am asezat iarasi in pat discutand frumos depre vii si despre cei adormiti.
Am plecat dupa amiaza pentru ca ea era bine, nu avea nicio durere, era senina,iar la Closca era priveghere in cinstea sfantului Leontie si eu simteam ca trebui sa merg sa multumesc...
M-a condus la usa! As fi vrut sa o imbratisez, dar afurisita de pandemie ne-a facut sa ne fie teama ca-i omoram pe cei mai fragili...si n-am imbratisat-o decat cu ochii...Era asa de frumoasa si vesela! Un om in care se aseaza Hristos, este el insasi un Hristos...
-Merg pe balcon sa te vad cand te urci in taxi!
-Nu, te rog!Este foarte cald si sa nu-ti fie rau. Te sun eu din autobuz!Ne despartim aici si acum. Vineri ma reintorc!
Stiam ca isi dorea sa stau cu ea cat mai mult...
Si am plecat lasand-o in usa apartamentului privind pe scari dupa mine pana am deschis usa blocului ...
Aceia a fost ultima ei privire pe trupul meu...
Am vorbit din autobuz...apoi cand am ajuns acasa... apoi dupa priveghere joi...
Si vineri cand eram la liturghie a inceput sa-mi sune telefonul...La ora 11 avea sa mi se confirme ca murise in patul ei, in somn, dimineata undeva in jurul orei 8...imbracata frumos, de strada, dar intr-o tinuta decenta si lejera...
2 iulie 2021, ziua de praznuire a sfantului Stefan Cel Mare !
Duminica 4 iulie 2021 in Duminica Sfintilor romani, a fost inmormantarea ei.
Parastasul de 40 de zile a fost pe 7 august, in ziua de praznuire a unei sfinte romance:sfanta Teodora de la Sihla!Asa era logic dupa calendarul ortodox, noi doar am respectat calendarul!
Toti sfintii romani i-au fost alaturi!
Azi noapte am visat-o ! Era cu mine undeva si eram vesele...ea s-a desprins de mine si inaintea mea a coborat razand fericita,o scara metalica asemanatoare cu cea de la izvorul sfantului Serafim de Sarov,scara care a dus-o intr-o apa limpede si curata...Am vazut-o din spate in rochie alba, lunga, inotand in apa curata ca de izvor ...Parul ei era negru si des, putin carliontat asa cum era in copilaria si tineretea ei...Nu ne despartea decat scara pe care eu nu am coborat, desi imi doream sa o urmez ... apa rece si curata imi spala picioarele si eram asa de fericita ca o vad si ca suntem impreuna, dar simteam ca nu merit bucuria pe care deja ea o traia!
Un an!Astazi un an!
