La ceas de vecernie...Yalta si Palatul Livadia... a plouat putin si o mireasa a fugit dintre lalele, real...
Cloptnita...
biserica plina de oameni si slujba urmandu-si cursul ei firesc...mereu Dumnezeu va randui oameni vrednici care sa se roage...
Palatul alb...visul adolescentei mele...Yalta care parea imposibil de atins si Palatul Livadia
Yalta... Yalta cu consecinte mari pentru intreaga lume...
Chiar de la intrare in palat, te întâmpină replica în ceară a celor mai faimoşi vizitatori- Roosvelt, Stalin şi Churchill. Interesant de observat este cât de mult accent s-a pus pe corectitudinea politică, atât în timpul conferinţei (documentele sunt semnate în ordine diferită de fiecare dată, camerele de lucru au fost schimbate în permanenţă pe durata evenimentului şi fotografiile sunt extrem de diverse), totul pentru a crea un echilibru istoric ce, din păcate, nu s-a transpus şi în anii ce au urmat conferinţei. Alegerile libere din Polonia, o condiţie la care toţi participanţii au convenit de comun acord, nu au mai avut loc. Cât despre consecinţele acestui pact pentru România, le cunoaştem cu toţii.
o colecţie impresionantă de tablouri şi mobilă veche ce au aparţinut Ţarului Nicolae al II-lea şi familiei sale. Toate în stilul arhitectural renascentist, stilul preferat la curtea Ţarului Nicolae al II-lea
Camerele sunt spaţioase, cu tavane masive, îmbrăcate în lemn şi coloane solide ce susţin fiecare încăpere.
Ne-am bucurat de lectia de istorie si patriotism a ghidei noastre , ne-am bucurat de lalelele albe si rosii ...
de cerul iar inorat...
si am fugit pe langa rondurile cu lalelel spre microbuz pentru ca lumea era departe cum departe pareau a fi toate problemele lumii...
si am mers la Catedrala Sf Alexandru Nevski
23 noiembrie:
SFÂNTUL ALEXANDRU NEVSKI, MARE CNEAZ AL VLADIMIRULUI ŞI NOVGORODULUI, RUSIA
Acesta a fost fiu al cneazului Iaroslav, „un cneaz dăruit cu blândeţe, jertfelnicie şi minte sclipitoare”. Copilăria şi-o petrecu în Novgorod. Era înalt şi chipeş, viteaz şi cu multă credinţă. Încă din pruncie se deprinse cu citirea Sfintei Scripturi, limbile latină şi greacă, iar mai apoi deprinse meşteşugul războiului.
Îşi începu domnia în anul 1236, iar în anul 1239 se căsători. La logodnă primit de la tatăl său o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni numită Teodorovskaia (după numele de botez al tatălui său, prăznuită la 14 martie şi 16 august), dinaintea căreia se rugă întreaga viaţă.
În acea vreme, Rusia era ameninţată din partea de apus, căci cu binecuvântarea papei, cavalerii apuseni puseseră stăpânire pe Livonia şi pe Finlanda şi urmau a supune stăpânirii catolice şi nordul Rusiei.
În 1240, nemţii cuceriră Pskovul. În acelaşi an, din porunca papei, suedezii se porniră pe neaşteptate cu o uriaşă armată asupra ruşilor. Corăbiile suedeze se opriră pe râul Neva, vrând să urce mai departe spre Novgorod. Dimpreună cu oastea suedeză erau şi preoţi, ca să-i boteze pe ruşi.
În acest timp, sfântul cneaz Alexandru nu putu să adune decât o mică armată. Însă mai înainte de bătălie, la revărsatul zorilor, un străjer al său văzu pe sfinţii mucenici Boris şi Gleb (pomeniţi la 24 iulie şi 2 mai) înveşmântaţi în straie împărăteşti purpurii. Sfântul Boris rosti către sfântul Gleb:
– Frate Gleb, să ajutăm pe cel de-un neam cu noi, prinţul Alexandru.
Descoperindu-i străjerul vedenia avută, sfântul Alexandru îi porunci să nu spună nimănui despre aceasta. Îmbărbătat de această descoperire, tânărul cneaz dimpreună cu oastea sa porniră împotriva duşmanilor şi îi nimiciră. Un înger al Domnului ajută în chip nevăzut armata dreptcredincioasă: când se iviră zorile, pe malul celălalt al râului Izora, unde oastea sfântui Alexandru nu putuse ajunge, se afla mulţime de ostaşi ai armatei duşmane doborâtă la pământ. De la această biruinţă, sfântul Alexandru primi numele de Nevski, întrucât bătălia se purtă pe râul Neva.
În 1246 trebui să meargă şi el să se închine la hanul tătar Batie, care supusese pe ceilalţi domni ai Rusiei. Se plecă aşadar în faţa împăratului însă nu primi să se închine focului, după obiceiul idolesc, ci zise cu bărbăţie şi înţelepciune:
– Împărate, ţie mă închin, căci Dumnezeu te-a cinstit cu împărăţia, dar făpturii nu mă închin, căci toate sunt zidite pentru om. Eu sunt creştin şi nu mi se cade a mă închina făpturii, ci lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, Care a zidit cerul şi pământul şi toate cele dintr-însele.
Deci, împăratul, văzând vitejia şi frumuseţea sfântului, nu îi făcu nici un rău, ci îl lăudă, dându-i cinste mare.
După aceea, sfântul se înfruntă din nou cu primejdia din apus. Văzând că nu poate cu oştile să supună pe ruşi, papa trimise misionari să-i aducă la înşelăciunea sa, însă sfântul Alexandru apără cu tărie credinţa ortodoxă. Atunci puterile catolice porniră o adevărată cruciadă împotriva lui, o mulţime de oşti suedeze, daneze, finlandeze şi teutonice năvălind asupra Novgorodului, însă sfântul le înfrânse pe toate, ba chiar ocupă din Finlanda.
Cuprins de boală năpraznică, în drumul de spre Vladimir, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la mănăstirea Goroneţ, unde mai înainte de plecarea la cele veşnice îmbrăcă haina monahală cu numele Alexie, ca un fiu ascultător al Bisericii şi cald apărător al dreptei credinţe şi al poporului rus.
Mitropolitul Chiril, părintele său duhovnicesc, la slujba de înmormântare spuse:
– Soarele a apus pentru pământul Suzdalului, căci nu va mai fi astfel de prinţ pe pământul rusesc.
Multe minuni şi arătări se săvârşiră la mormântul său, iar în 1380 fură aflate moaştele sale necuprinse de stricăcine, răspândind bună mireasmă şi săvârşind minuni până astăzi.
Trecerea sa în rândul sfinţilor se săvârşi în anul 1547 în vremea mitropolitului Macarie la Catedrala din Moscova. Pomenirea sa se săvârşeşte la 23 noiembrie (ziua înmormântării sale, 1263), 30 august (mutarea cinstirelor sale moaşte la Sankt Petersburg, 1724), precum şi la 30 mai (Soborul sfinţilor din Rostov şi Iaroslav, a căror cinstire dimpreună s-a pus în anul 1964).
Soţia sfântului Alexandru este şi ea cinstită de către Biserică: Sfânta Alexandra Briacislavovna. Deşi se ştiu foarte puţine despre viaţa ei, a rămas în conştiinţa poporului rus pentru viaţa sa plină de cucernicie şi smerenie.
+ * + * +
Hristos te-a arătat pe tine, o binecuvântate Alexandru, ca pe un nou şi slăvit făcător de minuni; bărbat neînfricat şi conducător ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, comoara dumnezeiască a pământului Rusiei. Astăzi cu credinţă şi cu dragoste ne-am adunat ca prin pomenirea ta cea întru bucurie să slăvim pe Dumnezeu. Darul tămăduirii primit-ai de la El, deci cu stăruinţă către Dânsul roagă-te pentru fii tăi duhovniceşti cei aflaţi întru nevoi şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Troparul Sfântului, glas 4)
Te cinstim ca pe o stea a călăuzirii noastre duhovniceşti mult strălucitoare, ce de la răsărit se ridică; şi spre apus se îndreaptă, ca cel ce ai îmbogăţit poporul rus cu lucrări şi cu minuni, aşa ne luminează şi pe noi cei ce te pomenim cu credinţă, o, binecuvântate Alexandru. Astăzi când pomenim adormirea ta, te rugăm către Domnul cu osârdie să mijloceşti ca pe slujitorii săi cei aflați întru nevoi să-i întărească şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Condacul Sfântului, glas 8 )
sursa http://acvila30.ro/23-noiembrie-sfantul-alexandru-nevski-mare-cneaz-al-vladimirului-si-novgorodului-rusia/
Si am incheiat seara dupa ce am mancat in Sevastopol si am parcurs drumul spre casa ... in liniste si bucurie.
Duminica- a cincea zi de pelerinaj...
La ora 8.00 eram deja in biserica pentru a doua liturghie care s-a slujit in Catedrala Sfintei Treimii din Simferopol
pe la baptisteriu
pana cand Natalia ne-a dus prin tot orasul, spre cimitirul unde a fost inmormantat sfantul Luca si Sfantul Gurie.
si biserica cimitirului, atat de frumoasa...
Crimeea cu ciresi infloriti...
-Credeam ca rupi o crenguta -i-a spus Ioanei, cineva din grup
-Nuuuu! Cine stie cate roade o sa dea crenguta pe care puteam sa o rup???- a raspuns intelept Ioana
Ne-am intors in oras... pe drum scurt... tragand cu noi bucuria de a fi acolo, de a fi vazut, de a fi degustat vesnicia ...
Si ne-a despartit...un grup spre casa...un grup spre sfantul Luca... eu doar cu Anatolie si cei doi Stefan , am mers la Catedrala Sf Apostoli Petru si Pavel...apoi la Biserica sf Imparati Constantin si Elena
si apoi la un spectacol organizat de Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel, chiar in curtea catedralei.
Am vazut cum sunt copii lor ...talentati si frumosi...ca toti copiii lui Dumnezeu care Il cunosc pe Dumnezeu... sta in puterea noastra, in alegerea noastra de a-i avea asa...sau a-i lasa sa rataceasca...
le-au descretit fruntile intr-o piesa de teatru...
Am baut ceai cald, am mancat prajituri, ne-am bucurat cu ei, am fost parte a bucuriei lor. Romani, pelerini la sfantul Luca -sfantul lor dar si al nostru...
Luni-ultima zi...
la ora 7 eram deja in biserica. Sfantul Luca ne astepta...inca mai aveam a-i spune...
si apoi am continuat drumul spre casa...intr-o alta aventura a unui grup mic , din care Dumnezeu a binecuvantat sa fac parte , "aventura" care a cuprins Moscova...
A fost un pelerinaj din care am castigat, cred eu, mult!
As putea, cred, cu ajutorul sfantului Luca sa scriu iar un capitol de "Reflectii asupra vietii in fata mormantului meu", dar lumea cu care ma intersectez, cu care fac pelerinaje, nu-i pregatita sa auda adevarul. Si nici pe mine nu ma lasa inima sa-l scriu...Atat doar, ca o amaraciune, concluzia e ca suntem gata mereu sa-i folosim pe altii, nu sa-i iubim!
Si daca ar fi iar sa-mi plec fruntea pe racla sfantului Luca, asta as cere, sa ma invete sa-L iubesc pe Hristos asa cum el L-a iubit. Si apoi, o miime mai putin decat asta, sa ma invete:cum sa-l iubesc pe aproapele meu!
Dar e drum lung pana la Simferopol, cum drum lung este pana la inima omului...
Fie ca sfantul sa ne fie mereu aproape, implinind cererile noastre si povatuindu-ne cum sa ne mantuim...
Tuturor le spun la incheierea postarilor mele despre Crimeea:
"Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să-l lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolului şi doctorul preaales; că, în Rusia vieţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!"(condacul 1 din Acatistul Sfantului Luca al Crimmei)
Cu drag, cu aleasa pretuire ,pelerinilor din grupul Crimeea!